51,126 matches
-
bucuriei, Fantezia a relevat calitățile și talentul lui Marius Deneș, apreciate deja în concursuri naționale și internaționale, și știința și autoritatea cu care Nicolae Racu i-a condus pe tineri spre o realizare de efect a acestei pagini beethoveniene. În final, apreciind și aplaudând efortul dascălilor și elevilor de a prezenta un concert de ținută, urăm viață lungă și pe mai departe Colegiului Național de Arte „Dinu Lipatti”. De asemenea, dorim profesorilor Colegiului o activitate încununată de succes și ne exprimăm
Colegiul "Dinu Lipatti" din București: 65 ani de existență by Mădălin Alexandru STĂNESCU () [Corola-website/Journalistic/83851_a_85176]
-
evantai bogat de sentimente, care au evocat tristețea, nostalgia, meditația și resemnarea. Duo-ul a realizat cu măiestrie cele două imagini contrastante din cadrul reprizei: poezia inefabilă de factură contemplativă a temei principale, urmată de elanul și dramatismul fără egal din finalul mișcării. Grație capacității de sinteză a geniului mozartian, sonata concentrează în cele două mișcări tot atâtea semnificații cât alte lucrări de ample dimensiuni. În afara prestației de excepție de pe podiumul de concert, protagoniștii au acordat atenție și laturii educative a manifestării
Recital în Piața Ateneului by Carmen MANEA () [Corola-website/Journalistic/83856_a_85181]
-
câteva privințe. în primul rând cred că este primul recital desfășurat pe scena Operei Naționale București închinat în exclusivitate dansului modern și contemporan. Și ceea ce nu a fost urmărit probabil, ca atare, de organizatori, dar a ieșit la iveală până la final, era faptul că a existat un aer de familie, o înrudire stilistică a majorității interpreților, care, deși proveneau din trei zări ale lumii, din Portugalia, Israel și România, și deși fiecare era o personalitate distinctă, se integrau aproape toți în
Dance Energy by Liana Tugearu () [Corola-website/Journalistic/9824_a_11149]
-
Marin Sorescu și Ștefan Augustin Doinaș. Creatoarea costumelor pentru cele două artiste fiind Doina Levința. O caldă pledoarie pentru scopul nobil al spectacolului și o prezentare generală a serii a fost făcută, la începutul spectacolului, de Mihaela Rădulescu, iar la finalul acestuia, simplu și bonom, ca de obicei, Johnny Răducanu a improvizat la pian, pe muzica sa evoluând, tot într-o improvizație, Răzvan Mazilu și dansatorii invitați în recital. Spectacolul și-a atins scopul artistic, spectatorii resimțind energia magică transmisă lor
Dance Energy by Liana Tugearu () [Corola-website/Journalistic/9824_a_11149]
-
regiune. Săptămâna viitoare produsul va începe să fie comercializat în alte aproximativ zece state, informează Agerpres. Potrivit sistemului electoral american, există, de la campanie la campanie, aproximativ zece state care contează din punct de vedere electoral. Polițiștii s-au îmbarcat în final la bordul unor bărci civile, mai rapide, venite în întâmpinarea lor, ceea ce le-a permis să câștige aproximativ zece minute, potrivit versiunii oficiale. În urmă cu aproximativ zece luni, ziaristul a suferit un atac vascular cerebral. După ce au reperat în
colectie de articole Editura DCNEWS citite () [Corola-website/Journalistic/92302_a_92797]
-
o astfel de acuzație în dosar. La fiecare aproximativ jumătate de milion de ani câmpul magnetic al Pământului se inversează. El a mai precizat că toată lumea ar fi fost de acord cu numirea sa, inclusiv jucătorii rivalei Manchester United. La finalul experimentului, când ei au fost întrebați ce culoare avea ambalajul bomboanelor pe care le gustaseră, aproximativ jumătate au răspuns, în mod surprinzător: culoarea albastră. Persoanele calificate vor fi mereu primite cu brațele deschise pe meleaguri străine. Premierul României amintește faptul
colectie de articole Editura DCNEWS citite () [Corola-website/Journalistic/92302_a_92797]
-
leton) MARISS JANSONS prezintă un program fără lucrare concertantă; aduce hazul în prestația orchestrei (la încheierea lucrării lui Haydn, grupul percuționiștilor părăsea scena, pentru a reintra apoi prin sală - defilând în cadență militară (!), aliniindu-se în fața scenei pentru acordurile de final... Amintesc și de strigătura din cel de al doilea bis - Polka rapidă nr. 332 de Johann Strauss-fiul! Neobișnuite elemente de regie, foarte apreciate, dealtfel... Cele nouă minute ale cunoscutei uverturi de Weber, cu expresivitatea ei programatică, subjugă, evocând prin virtuozitatea
Olandezii...REGALI! by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83543_a_84868]
-
dată „Tablourilor dintr-o expoziție” de Musorgski. În viziunea sa, tablourile s-au cristalizat în imagini sonore de o extremă diversitate luminate printr-o paletă coloristică surprinzătoare și cu un crescendo extrem de bine dozat (cum mai rar am auzit) până la finalul monumental. A fost un concert în care s-au contopit într-o pilduitoare simbioză solistul, dirijorul și orchestra.
Excentricul Nigel Kennedy - art? ?nalt? pentru fiecare by Elena Zottoviceanu () [Corola-other/Journalistic/83551_a_84876]
-
violoncelul, instrumente pe care le-a scos în evidență pregnant, decupându-le astfel din contextul general al ansamblului; un aspect interesant ca idee, surprinzător pentru cei aflați în sală, întreaga sa concepție asupra partiturii contrariind adesea, spunându-ne însă, la final, că... se poate și așa. Dacă unii au fost încântați, alții au avut rezerve, pentru că o versiune interpretativă poate să placă sau nu, dar cu siguranță spectatorii au apreciat, la unison sunetul său calitativ, suplețea, finețea și performanța tehnică, privind
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
vivacitate, stil și culoare, a conturat planuri contrastante în care pizzicato-ul abia sugerat sau paginile în piano au fost la fel de apreciate precum evoluția solistului împreună cu concert- maestrul Anda Petrovici, întregul demers artistic având consistență și farmec, entuziast aplaudat la finalul serii. Cu siguranță, colaborarea cu un asemenea violonist special a însemnat un câștig pentru ansamblul care, în deschiderea concertului, a propus 3 Simfonii pentru orchestră de coarde de același compozitor, cântate fără dirijor, rezolvate mult mai „cuminte” față de focul de
"Anotimpurile", mai altfel by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83556_a_84881]
-
Final triumfal al formațiilor camerale Petre CODREANU Ultimul concert de la Ateneu din actuala ediție ne-a prilejuit întâlnirea cu Orchestra de cameră a Filarmonicii din München. Concertul s-a desfășurat sub bagheta fostului său concert-maestru în epoca Celibidache a prestigioasei instituții
Final triumfal al forma?iilor camerale by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83589_a_84914]
-
La îndreptățitele aplauze insistente ale publicului, domnii (de fapt își justifică apelativul de maeștri) Năsturică Herschcowici și Cazacu au oferit o parafrază a cunoscutei Passacaglii de Händel, cu (alte) variațiuni, extrem de spectaculoase. Să subliniem în încheierea notiței noastre despre acest final triumfal al evoluțiilor formațiilor camerale că lucrarea românească (autorul este celebrat la centenarul nașterii) și-a afirmat clasa internațională prin substanțialitatea materialului tematic și prin măiestria tratării.
Final triumfal al forma?iilor camerale by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83589_a_84914]
-
gestică de mare expresivitate, punând în lumină capacitatea ansamblului simfonic de a-și urmări cu rigoare țesătura fiecărei partide. Scherzo-ul secțiunii a treia (Presto.Meno assai) a marcat momentul de virtuozitate al bavarezilor prin exploziile suflătorilor. Atacul contrabașilor din final (plasați, surprinzător, în stânga orchestrei, în spatele primelor violine) a condus întreaga ritmică a “Simfoniei dansului” printr-o debordantă risipă de energie. Dirijorul se înțelege perfect cu instrumentiștii, dialogând din priviri, cel mai mic gest declanșând o erupție sonoră care îți taie
Bavarezii lui Jansons ne-au tranSportat "?n paradis" by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83546_a_84871]
-
face probabil trimitere chiar titlul partiturii. Grupul „cordarilor” a intrat astfel în joc, asemeni dirijorului care, cu gesturi „autoritare”, îi soma să plece unul câte unul. Atipică a fost și utilizarea luminilor, întunericul invadând total scena la începutul și la finalul piesei care, deși total străină de specificul repertoriului abordat în mod curent, dar și de preferinŃele publicului, a captat interesul tocmai prin maniera în care a fost prezentată, poate și prin „citatele” decupate amuzant din opusuri celebre ca într-un
Misha Maisky din nou la Ateneu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83568_a_84893]
-
românesc al maestrului. Lucrarea este clădită pe fundalul de baladă și doină populară, alternat cu dese apeluri la formulele lăutărești de jocuri (partea a doua Tempo di hora, solicită o cunoaștere deosebită a rubato-ului enescian, de esență lăutărească), iar finalul, Allegro molto vivace, pare o Ciuleandră îndrăcită, unde umorul se împletește cu ritmul din ce în ce mai trepidant. Spre regretul nostru, dirijorul rus nu a stăpânit partitura enesciană, s-a bâlbâit continuu în marcarea intrărilor la suflători, dar a înțeles să-i lase
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
și renunțarea la acel amplu vibrato lăutăresc, a transmis publicului un aer mai clasicizant, partitura dobândind o strălucire cuceritoare prin limpezimea de cristal a tălmăcirii lui Remus Azoiței. Suplețea instrumentiștilor francezi l-a ajutat pe solist să colaboreze fructuos până în final, astfel că versiunea surprinzătoare a Capriciului român a încântat publicul care l-a obligat pe protagonist să ofere, în supliment, prima piesă din suita Impresii din copilărie. Aflat în largul său, Remus Azoiței a demonstrat în Lăutarul că stăpânește cu
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
în ciuda unor decalaje din Dansul infernal pe care Kitajenko nu a știut să le evite. Momentul culminant l-a marcat Dansul Păsării de foc, unde oaspeții francezi au demonstrat o virtuozitate de-a dreptul cuceritoare prin rafinamentul intervențiilor solistice. În finalul programului am rămas cu bucuria restituirii Capriciului român, într-o relevantă versiune concertantă de autenticitate și farmec autohton, menită să impună pe viitor în repertoriu încă o pagină enesciană, repusă cu brio în circuit de strădania lui Cornel Țăranu și
Frumuse?ile unei capodopere by Viorel Cosma () [Corola-other/Journalistic/83541_a_84866]
-
Excelența Voces Daniela Caraman FOTEA Două week-end-uri la rând, în septembrie, ne-am simțit europeni și prin ofertă muzicală, grație, mai ales, celor șase concerte de la Ateneu ale orchestrelor camerale din Lausanne și Viena. În cel de al treilea final de săptămână, vineri 25 octombrie, ne-am „consolat” (la Ateneu), prin recitalul Voces. Fiind cel mai longeviv cvartet din România, notez componența lor - arhicunoscută, doar din plăcerea de a rescrie numele muzicienilor - maeștri (aflați acum sub egida Societății Române de
Excelen?a Voces by Daniela Caraman Fotea () [Corola-other/Journalistic/83569_a_84894]
-
trepte, stând astfel până la lăsarea cortinei; în actul III, doar la început câțiva coriști sunt întinși pe jos, dând impresia suferinței, dar ulterior se regrupează pe trepte, poate ca un cor antic fără contur); gafa uriașă se produce însă în final, când apoteoza este marcată prin ridicarea coloanelor și luminarea fundalului, dar pe ultimele acorduri orchestrale, Oedip (care ieșise în culise) apare relaxat pe trepte, coboară și... dispare în adâncuri, acolo unde se stinsese Sfinxul! Deci înălțarea lui este... în jos
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
calitate superioară. Partea a treia, scena câmpenească, a fost străbătută de întrebări, tatonări, neliniști, rețineri. Parcursul plin de evenimente dramatice până la tragism autentic, a fost creat convingător, culminând cu intervențiile de mare expresivitate ale cornului englez și ale timpanilor din final. În partea a patra, ansamblul a sunat cu adevărat ca o orchestră mare. Ultima mișcare a adus ideea fixă transformată în chip grotesc, a impresionat prin caracterul inevitabil, eschatologic al motivului Dies Irae. Dirijorul Tugan Sokhiev a arătat că, împreună cu
A?tept?ri, frustr?ri, nostalgii... by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83597_a_84922]
-
etapă neoclasică de creație (Suita nr. 2 a scris-o între 12 august și 12 octombrie 1915), dirijorul rus i-a imprimat un ritm modern, mai vioi. Excelent mi s-a părut debutul suitei în stil fugatto (Uvertura), ca și finalul (Bourée), adică exact « coperțile » sonore ale partiturii ! Siguranța și vigoarea dirijorului în discursul muzical polifonic au imprimat lucrării lui Enescu o măreție pe care doar rușii știu să o transmită prin sonoritatea caracteristică, « de orgă », a orchestrei. Același concept de
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
Canzoneta din partea lentă a Concertului, spre a împrumuta discursului viorii o incandescență superioară cerută de partitură (părăsind temporar bagheta pe întreaga mișcare lentă), că Nikolaj Znaider a rămas de neclintit. A ratat aproape toate flageolettele din cadență, a rărit tempourile finalului producând decalaje supărătoare cu orchestra, într-un cuvânt solistul a fost depășit de scriitura mult prea pretențioasă a lui Ceaikovski. În Caietul- program al Festivalului se reproduce însă o frază stupefiantă, preluată după vienezi, că « la 32 de ani este
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
concertului Suita nr. 1 în Do major op. 9 de George Enescu. După renumitul Preludiu la unison, corect realizat, orchestra a acumulat treptat căldură sufletească, mergând într-o creștere de comunicare expresivă de la Menuet lent către Interludiu și culminând în Final. S-a cântat cu intimitate caldă, cu autentică dăruire, ajungând până la un iureș dezlănțuit la sfârșitul strălucitor al suitei, cu dragoste și respect față de muzica lui George Enescu. Numărul de maximă atractivitate l-a constituit Concertul nr. 2 în La
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
întărit impresia de profesionalism superior al colectivului artistic. În partea a doua, Adagio ma non troppo, acesta a sunat ca o orgă perfectă. Partea a treia, Allegretto grazioso, quasi Andantino, a suferit din cauza tempoului rar, trenant, al temei inițiale. În finalul Allegro con spirito, am admirat expunerile generoase ale materialului tematic, intervențiile dramatice desăvârșit realizate ca tehnică individuală, pe compartimente și în ansamblu. Ca bis am ascultat cu încântare o mișcare din Simfonia a treia în Fa major de Brahms, plină
Armonii de final by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83549_a_84874]
-
în susținerea dificilei partituri, rămânând însă destul de schematic în ce privește interpretarea scenică. Amândoi s-au „încălzit” și au „crescut” progresiv, astfel încât actul III a atins chiar momente impresionante prin dramatism și trăire a personajelor, deși hohotele de plâns și mișcările din final au fost cam melodramatice și demonstrative pentru un Des Grieux până atunci destul de rezervat temperamental. Dacă baritonul Ionuț Pascu are o prezență agreabilă în Lescaut, iar glasul său calitativ sună bine doar în registrul mediu, pentru că în pasaj și acut
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]