51,283 matches
-
Teatrul cruzimii", acest spectacol complet: "Orice spectacol va conține un element fizic și obiectiv, sensibil tuturor. Strigăte, plânsete, apariții, surprize, lovituri de teatru de toate felurile, frumusețe magică a costumelor copiate după unele modele rituale, lumină strălucitoare, frumusețe vrăjită a vocilor, farmec al armoniei, note rare ale muzicii, culori ale obiectelor, ritm fizic al mișcărilor al căror crescendo și descrescendo vor imita pulsația mișcărilor familiare tuturor, apariție concretă a unor obiecte noi și surprinzătoare, măști, manechine de mai mulți metri, schimbări
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
caracter dureros s-a șters cu timpul. "O persoană care, în viața reală, este în plin centrul unei drame afective sfâșietoare, este incapabilă să vorbească despre ea într-un mod coerent, scrie Stanislavski. În astfel de momente, lacrimile îl înăbușă, vocea i se frânge, intensitatea sentimentelor îi umple gândirea de confuzie, aspectul său înduioșător îi sperie pe cei care privesc și îi împiedică să înțeleagă chiar și cauza ce i-a provocat durerea. Dar timpul, care vindecă totul, potolește agitația interioară
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
actorului se reînnoiește în permanență, pentru că el simte în forul său interior emoțiile, păstrând asupra lor totodată un control permanent. Această putere de stăpânire nu poate fi atinsă decât datorită unui antrenament riguros a două din instrumentele actorului, trupul și vocea. Pentru a putea afla forma fizică a personajului corespunzând imaginii interioare pe care și-o face despre el actorul, și pe care o va transmite, în corporalitatea sa, publicului, trebuie ca el să găsească un mod special de a vorbi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
despre el actorul, și pe care o va transmite, în corporalitatea sa, publicului, trebuie ca el să găsească un mod special de a vorbi, de a merge, de a se mișca. El trebuie deci să-și stăpânească perfect trupul și vocea. "Fără formă tangibilă, scrie Stanislavski, dumneata nu vei putea transmite publicului nici personajul interior pe care l-ai construit, nici spiritul imaginii mentale ce se află în dumneata. Construcția exterioară a personajului explică și ilustrează concepția dumitale despre rol și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a personajului explică și ilustrează concepția dumitale despre rol și prin urmare, o transmite spectatorilor." Dacă actorul vrea să-și facă publicul să împărtășească ceea ce Stanislavski numește "senzația cuvintelor", nu o poate face decât cu prețul unei imense prelucrări a vocii. "Cuvântul, scrie Stanislavski, este muzică. Într-o piesă, textul fiecărui rol este o melodie, o operă sau o simfonie. Pe scenă, pronunția este o artă tot atât de dificilă ca și arta de a cânta. Este o artă care cere un antrenament
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o melodie, o operă sau o simfonie. Pe scenă, pronunția este o artă tot atât de dificilă ca și arta de a cânta. Este o artă care cere un antrenament și o tehnică foarte apropiate de virtuozitate. Când un actor, posedând o voce bine antrenată și o tehnică vocală magistrală, își spune textul, sunt complet furat de arta lui suverană. Dacă are ritm, sunt antrenat în mod involuntar de acest ritm și de sunetul cuvintelor sale, sunt profund răscolit. Dacă pătrunde până în străfundul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
marcante, exercițiile lui Dullin, "biomecanica" lui Meyerhold, tehnicile de antrenament de la Opera din Pekin, ale teatrului Nô japonez, ale lui Kathalaki hindus. Actorul, într-o "maturizare" constantă, trebuie să cunoască miile de resurse ale instrumentului la care cântă, corpul și vocea sa. Grotowski a pus chiar la punct o tehnică ce-i permite să utilizeze multiplii rezonatori cu care este dotat. "Actorul trebuie să fie capabil să descifreze toate problemele corpului său care îi sunt accesibile. Trebuie să știe cum să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să îndrepte aerul spre părțile corpului său în care sunetul poate fi creat și amplificat printr-un fel de rezonanță. Actorul mediocru cunoaște numai rezonatorul din cap; adică își folosește cutia craniană ca pe un rezonator pentru a-și amplifica vocea, făcând sunetul mai "nobil", mai plăcut publicului. El poate chiar uneori să folosească, întâmplător, rezonatorul din piept. Dar actorul care examinează de aproape posibilitățile propriului său organism descoperă că numărul de rezonatori este practic nelimitat. El își poate exploata nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de care suntem legați printr-o puternică relație ancestrală. Atunci nu ne găsim nici în personaj, nici în non-personaj. Plecând de la detalii, putem descoperi în noi un altul bunicul, mama. O fotografie, amintirea unor riduri, ecoul îndepărtat al nuanței unei voci permit reconstruirea unei corporalități. Mai întâi, corporalitatea cuiva cunoscut, iar apoi din ce în ce mai departe, corporalitatea unui necunoscut, a strămoșului. Este ea veridică sau nu? Poate că nu este cum a fost, ci cum ar fi putut fi. Putem ajunge foarte departe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu indivizii, experimentate de unii în viața în comunitate, și, în materie teatrală, în creația colectivă. În afara dorinței lor de a scăpa de repertoriu, considerat limitator, acești artiști vor să găsească o libertate într-o operă care să fie rezultatul vocii colective și să nu mai disocieze textul de jocul scenic. Noțiunea de text scris tinde atunci să fie reconsiderată. Această creație are loc cel mai adesea plecând de la o serie de improvizații pe platou, uneori plecând de la adaptarea unor texte
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
10 Pentru Corneille, morala include politica. 11 Idealul personalității umane în secolul al XVII-lea. (n. tr.) 12 Sublinierea noastră. 13 Această diferență se explică în parte prin lăsarea de o parte a corului în epoca clasică. În teatrul antic, vocea colectivă a corului este cea care enunță cele mai multe sentințe. 14 Palatul Cardinalului va deveni, puțin după aceea, la moartea lui Richelieu, Palatul Regal (le Palais Royal). 15 Repetiția aparține autorului. (n.tr.) 16 "Alt sânge de-al Elenei, o altă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nuvele de Scarron, apărută în 1654, din care Beaumarchais face subtitlul primei sale comedii, Bărbierul din Sevilla (Le Barbier de Séville), creată în 1775. 14 Recunoaștem aici o temă îndrăgită a întregului teatru al secolului al XVIII-lea, cea a vocii sângelui. Beaumarchais o exploatează, sub formă de parodie, în Nunta lui Figaro când Marceline descoperă că este mama lui Figaro pe care-l urmărea cu asiduitățile ei și voia cu tot dinadinsul să-l ia în căsătorie. 15 Viziunea pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
clasic al Daciei romane sau al Transilvaniei în care poetul s-a reîmpământenit. El se rebotează orfic, zăcământul originar de vitalitate al liricii sale îmbogățindu-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
geometrismul sever al rigorii formale, ilustrată atât de bine prin formula „modernismului tradiționalist”. Dincolo de orice influențe, registrul lui M. se rotunjește continuu sub presiunea unui suflu poetic de veritabilă intensitate a trăirii, contopind elemente diverse, cărora le împrumută pecetea propriei voci, de o simplitate aparentă, dar scoțând la lumină nervurile unei fine cizelări. Semnul eleat al începuturilor atice aruncă din când în când la suprafață mari izbucniri de lavă vulcanică, zgura pietrificată a unor impetuoase trăiri. O aură mitică plutește peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
ale condiției umane, proiectate într-o ambianță de sugestivă concretețe, cu învălmășiri de lumini și umbre. E un dialog febril, anxios al omului cu propriul destin. Un „joc” de stranii accente, primejdios și provocant, cu soarta. Acceptând o identitate simbolică, vocea unui personaj cum este Domnul, din Veac de iarnă, își amplifică rezonanța. În fizionomia nenumitului voievod se deslușesc trăsături ale unor domnitori desprinși din letopiseț, îmbinând prudența unui Brâncoveanu cu diplomația dibace a lui Vlaicu Vodă. El este purtătorul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
la marginea scrisului” (Abis). Îmbinând buna dispoziție, manifestă îndeosebi sub forma ironiei, autoironiei sau a asociației de rime cantabile, cu notația rece, amară, poemele se nutresc dintr-o imaginație livrescă. SCRIERI: Numele profesorului, București, 1986; Profesorul de fericire, București, 1989; Vocea profesorului, București, 1993; Evreii. Istorie, valori, București, 2000; Viață de profesor, București, 2002. Repere bibliografice: Țicu Goldstein, Valori iudaice, „Realitatea evreiască”, 2000, 119; Aura Christi, Ex libris, CNT, 2000, 47; H. Zalis, Semn de carte, CNT, 2002, 36. M.Dr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
oboseală poate, adversarii. Cu talent de comediograf, F. scrutează adunările, zaiafeturile, locuri unde personajele își fac apariția sub privirea lui atentă, studiate din cap până în picioare. Nu sunt scăpate detaliile, dichisul vestimentației, „poza” pe care se merge, mimica, gesturile, modulațiile vocii, dar nici efectul asupra partenerilor. Doar în oglinzile așezate de autorul omniscient în fața personajelor poate fi văzută masca, observată metamorfoza histrionică a chipului și tot aici apar deconspirate stratagemele. De aceea, în descendența prodigioasă a lui Dinu Păturică poate sta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
să ia un braț de tulpini de cânepă, pentru a le pregăti la îndemînă, alături de tăietura din îngrăditură, ca s-o poată închide, atunci când tot câmpul își va fi primit porția lui de apă. "Cît o ploaie bună", gândește cu voce tare, tânărul. Și așa s-a făcut că în timp ce fulgerele și tunetele ploii celei mari, dar stearpă pentru satul lui, se topea în depărtarea de către miazăzi, Aparul avea să descopere udatul culturilor, într-un fel foarte stângaci, dar destul de bun
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
receptorilor diafragmatici și a unor recptori centrali ceea ce are ca răspuns contracția spastică a diafragmului. Fonația Fonația este o consecință a vibrației corzilor vocale atunci când aerul expirat trece sub presiune prin glota închisă. Acest proces complex care stă la baza vocii umane, cuprinde doua procese distincte: emiterea sunetelor și articularea acestora. Emiterea sunetelor se realizează cu ajutorul atât a laringelui (organul fonator) cât și cu ajutorul corzilor vocale (rol vibrator). In cursul inpirului participă la fonație mușchii abductori sau dilatatori ai glotei (mușchii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
treacă prin fosele nazale determinând gradul de nazalizare a vocalelor. Vibrațiile corzilor vocale, amplificate în rezonatorul cavității bucale, sunt modificate în mod diferit de modul de mișcare a limbii. Dinții și buzele au rol în adăugarea unor caracteristici personale ale vocii: formarea sunetelor dentale, labiale și labiodentale. Sunetul articulat se aude atunci când cavitățile sunt rezonante; fenomenul de rezonanță este factorul esențial în articularea sunetelor. Respirația verbală descrie funcția respiratorie în raport cu fonația, proces ce nu apare la surzi sau hipoacuzici. Se caracterizează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
zeița locală Astarte, menționată În formă prescurtată. Faptul că această devoțiune avea deja rădăcini chiar În religia amonită este confirmat de un fragment din scrierile lui Stepahonos din Bizanț, conform căruia Filadelfia s-ar fi numit anterior Astarte (Ethnikà, sub voce „Philadelpheia”); În același timp aceeași zeiță, denumită Asteriaxe "Asteria", se regăsește ca efigie pe monedele din Amman. Un alt sigiliu Îi aparține unui personaj care se definește ca „slujitor al lui Baalxe "Baal"” , denumire ce face clar aluzie la o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu erau Încă adulți În deplinul sens al cuvântului. De aceea ea s-ar putea să fi fost cu adevărat „cântecul țapilor” (grecescul tragos, țap, și odè, cântec), adică al tinereilor, numiți tragoi, țapi, care la vârsta pubertății Își schimbau vocea, fenomen specific unei vârste critice pentru orice tânăr bărbat, redat În greacă de verbul tragìzein1. Dar În secolul al V-lea Î.Hr. tragedia devenise un rit de declamare a unui mit sau, mai bine zis, a unui fragment de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu sunt foarte lizibile și traducerea nu este certă întotdeauna): Iată [?] săpătura și aceasta a fost istoria săpării. În timp ce minerii [?] mânuiau târnăcopul unul spre celălalt și în timp ce rămâneau numai trei cubiți [circa 1,35 m] de săpat, s-a auzit vocea celui care îl chema pe celălalt pentru că în stâncă rezonanța venea de la nord la sud. În ziua deschiderii, minerii au lovit unul mergând înaintea celuilalt, târnăcop contra târnăcop. Atunci apele s-au scurs din izvor spre cisterne cam 1200 de
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în întregul și dincolo de toate versiunile, într-o confruntare ce aduce o neîncetată corectare a părerilor parțiale. Biblia nu este, pentru a continua pe aceeași linie, un ziar intitulat „Glasul lui Dumnezeu”. Glasul lui Dumnezeu se face auzit prin toate vocile omenești care răsună în Biblie, într-un concert când armonios, când disonant, deoarece calea care conduce la adevărul simfonic final este lungă și poate trece prin momente de cvasi-cacofonie. Dumnezeu, pentru a folosi o altă imagine asemănătoare, nu vorbește pe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
care, până la urmă, trebuie să prevaleze asupra celorlalte. Dar, și în acest caz, trebuie să admitem două lucruri. Primul, textul biblic nu a șters celelalte versiuni ale evenimentelor. Perspectiva biblică nu este unilaterală și nu este „totalitară” pentru că nu suprimă „vocea opoziției”, dacă ne putem exprima așa. Al doilea, însuși Isaia vorbește în diferite moduri în oracolele sale și în povestirile din capitolele 36-37. Tensiunea sau contradicția este prezentă și în interiorul „martorului Isaia”. Biblia juxtapune și contrapune diferitele mărturii, dar nu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]