6,950 matches
-
doriți? — Să-ți punem niște Întrebări În legătură cu Ilse Rudel. A fost găsită moartă În apartamentul ei acum o oră. A fost ucisă. Am deschis ușa larg și m-am pomenit cu țeava unui Parabellum Împungându-mă În stomac. — Treci Înapoi Înăuntru, zise omul cu pistolul. M-am retras, ridicându-mi instinctiv mâinile. Era Îmbrăcat cu o haină bavareză cu croială sport, din țesătură de un albastru-deschis, și purta o cravată de culoare galben-aprins. Pe fața lui tânără, palidă, se vedea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să mă Întâlnesc cu Herr Six. Farraj Încuviință din cap În tăcere și Îmi Înapoie cartea de vizită spunând: — Îmi cer scuze că nu v-am recunoscut, domnule. Încă ținând de ușă, se retrase În hol, invitându-mă să poftesc Înăuntru. După ce Închise ușa În urma lui, se uită la pălăria mea cu o urmă de amuzament: — Fără Îndoială, doriți să vă păstrați pălăria și de această dată, domnule. — Cred că ar fi mai bine, nu? Fiind mai aproape de el, puteam detecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lanternă. Cu lanterna sub haină, am mers pe jos cincizeci de metri Înapoi În Potsdamer Platz, pe lângă Regia Tramvaiului Berlinez și Ministerul Agriculturii, spre Columbus Haus. La etajele 5 și 7 era lumină, dar la etajul 8 nu. Am privit Înăuntru prin ușile masive din sticlă. Un agent de pază stătea la recepție și citea ziarul, iar pe coridor, mai Încolo, era o femeie care lustruia pardoseala cu o mașină electrică. Începu să plouă când am dat colțul pe Hermann Goering
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o cheie, apoi cu cealaltă. A doua aproape că se răsucea În broască, așa că am scos-o și am șlefuit-o cu o pilă mică. Am Încercat din nou, de data asta cu succes. Am deschis ușa și am pătruns Înăuntru, Încuind-o la loc după mine, În caz că paznicul se hotăra să-și facă rondul. Am Îndreptat lanterna spre birou, peste afișele de pe pereți și spre ușa care dădea În biroul personal al lui Jeschonnek. Fără să opună nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ușă din stejar, În sus pe niște scări mochetate și pe un coridor la capătul căruia s-a oprit. În fața noastră era o ușă din mahon lustruit În care a ciocănit. A așteptat un moment și apoi m-a poftit Înăuntru. Guvernatorul Închisorii, Dr. Konrad Spiedel, s-a ridicat din spatele biroului ca să mă salute. Erau câțiva ani de când făcusem prima dată cunoștință cu el, pe vremea când fusese directorul Închisorii Brauweiler, de lângă Köln, dar el nu uitase momentul: — Erați În căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a mai primit oaspeți de pe vremea când i-a dat mustața lui Bismarck. Am mers la ușa din față, dar era Încuiată. Aplecându-mă, m-am uitat prin gaura de la cutia de scrisori, dar nu se zărea țipenie de om Înăuntru. În vecini, la biroul lui Heinrich Billinger, contabil „german“, cărbunarul livra niște bricheți din cărbune cafeniu pe ceva care semăna cu o tavă de copt pâine. L-am Întrebat dacă-și aduce aminte când s-a Închis pensiunea. El se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dea foc, și asta mi-a amintit de cadrul carbonizat al patului din fotografiile făcute de criminaliști pe care mi le arătase Illmann. Ne-am oprit lângă ceea ce am crezut a fi garajul care aparținea pensiunii și m-am uitat Înăuntru prin geamul groaznic de murdar, dar a fost imposibil să zăresc ceva. — Mă Întorc după tine Într-un minut, i-am spus lui Inge și m-am cățărat pe burlanul de pe peretele lateral al garajului sus pe acoperișul de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o bucată de furtun din cauciuc. Ușa din spate a garajului nu era Încuiată și, În afară de o grămadă de anvelope uzate, acesta era gol. Am dat la o parte zăvorul de la ușile duble ca să o las pe Inge să intre Înăuntru și apoi le-am zăvorât la loc. Am rămas tăcuți un moment, uitându-ne unul la altul În semiîntuneric, și aproape că mi-a venit să o sărut. Dar există locuri mai bune decât un garaj nefolosit din Kreuzberg În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din balamale. Să Înțeleg că ai ajuns la concluzia că nu e nimeni pe aici. Am rânjit cu subînțeles: — Când m-am uitat prin gaura de la cutia de scrisori, am văzut un morman de corespondență nedesfăcută pe covoraș. Am pășit Înăuntru. Inge ezită suficient de mult Încât să mă uit În spatele meu după ea. I-am spus: — E În regulă. Nu e nimeni aici. Pun rămășag că nici nu a fost de multă vreme. — Păi, și atunci ce căutăm aici? Aruncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Într-o bucătărie spațioasă și care mirosea groaznic. Grămezi de vase murdare zăceau În neorânduială. Pe masă, brânza și carnea se umpluseră de ouă și larve de muște. O insectă umflată Îmi zumzăi pe lângă ureche. Când am făcut un pas Înăuntru, duhoarea fu atât de puternică, Încât era de nesuportat. În spatele meu, am auzit-o pe Inge tușind de parcă era cât pe ce să vomite. M-am dus repede la fereastră și am deschis-o. Am stat o sclipă În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am deschis-o. Am stat o sclipă În fața ei, bucurându-ne de aerul curat. Apoi, privind pe jos, am văzut niște hârtii În fața sobei de gătit. Una dintre ușile incineratorului era deschisă și m-am aplecat ca să arunc o privire. Înăuntru, soba era plină cu hârtie arsă, În mare parte transformată În cenușă. Ici și colo mai erau petice din câte ceva ce nu fusese ars de flăcări. — Vezi dacă poți să salvezi ceva din astea, i-am zis lui Inge. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ceea ce fusese cândva o pădure și urma să fie acum o autostradă. La baza scărilor de la baracă șeful de echipă se Întoarse și spuse: Tipii aștia sunt mai neciopliți. Poate că ar fi mai bine dacă doamna nu ar intra Înăuntru. Trebuie să-i luați așa cum Îi găsiți. Unii dintre ei s-ar putea să nici nu fie Îmbrăcați ca lumea. — O să aștept În mașină, Bernie, zise Inge. M-am uitat la ea și am ridicat din umeri În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
O să aștept În mașină, Bernie, zise Inge. M-am uitat la ea și am ridicat din umeri În semn de scuză, Înainte de a-l urma pe Welser În sus pe trepte. Ridică ivărul de lemn și am intat pe ușă. Înăuntru, podeaua și pereții erau vopsiți Într-o nuanță spălăcită de galben. Lipite de pereți erau paturi de campanie pentru doisprezece muncitori, dintre care trei nu aveau saltele, iar trei erau ocupate de bărbați care aveau pe ei numai lenjeria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la bar stă un tip mătăhălos, În costum maro, tuns ca un arici de mare. Uită-te bine la el când te duci Înapoi la masa ta. Este un asasin profesionist. S-a ținut după tine și după fată aici Înăuntru. Mai mult ca sigur că ai călcat pe cineva pe coadă. Se pare că tu reprezinți pentru el banii pentru chiria pe săptămâna asta. Mă Îndoiesc că o să Încerce să facă aici ceva, din respect pentru mine, Înțelegi... Dar afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de la ușă și m-am năpustit afară pe alee. Erau câteva mașini, toate parcate Într-un șir ordonat, dar nu era greu să identifici mașina gri a lui Dieter Roșcovanul, un Bugatti Royale. Am descuiat portiera și am deschis torpedoul. Înăuntru erau mai multe hârtiuțe răsucite cu pudră albă și un revolver mare cu țeavă lungă, În stare să facă o gaură cât o fereastră Într-o ușă din mahon groasă de opt centimetri. Nu aveam timp să verific dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Și s-a dovedit a nu fi așa, nu? Ceva de genul ăsta. Zgomotul de pași din fața biroului mă făcu să mă opresc. Se auzi un ciocănit În ușă și un motociclist, un caporal din trupele de zbor național-socialiste intră Înăuntru cu un plic mare În mînă, identic cu cel pe care-l aruncasem la coș un pic mai devreme. Caporalul lovi din călcâie și mă Întrebă dacă eu sunt Herr Bernhard Gunther. I-am spus că da, am luat plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și am luat un taxi până la stația „Grădina Zoologică“, unde am luat trenul special care mergea la Terenul Sporturilor. Stadionul Înalt cât o clădire cu două etaje părea mai mic decât mă așteptasem și mă Întrebam cum o să aibă loc Înăuntru tot furnicarul de oameni care se Învârtea prin zonă. Abia după ce am intrat mi-am dat seama că de fapt era mai mare pe dinăuntru decât pe dinafară, și asta datorită faptului că arena era la mai mulți metri sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ușa cu țeava pistolului și ochii Îmi căzură pe o dâră de sânge de pe pardoseala din bucătărie. Am intrat Încetișor În casă, cu stomacul făcut ghem, Îngrijorat de posibilitatea ca Inge să se fi hotărât să arunce singură o privire Înăuntru și să fi fost rănită, sau chiar mai rău. Am respirat adânc și mi-am apăsat de obraz oțelul rece al armei automate. Răceala lui mi se răspândi pe toată față, o luă În jos pe ceafă și gât, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
putut afla ea, iar mașina de poliție parcată În fața casei de pe plajă a lui Haupthändler anulă orice speranță pe care aș fi putut-o avea de a percheziționa locul În căutarea vreunei urme de-a ei, presupunând, desigur, că intrase Înăuntru. Tot ce puteam să fac a fost să dau o tură cu mașina o vreme prin Wannsee, poate aveam noroc să o zăresc. Apartamentul meu Îmi păru foarte gol, chiar și cu radioul deschis și cu toate luminile aprinse. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
clipă și apoi Îi trase un pumn În stomac: — Tacă-ți fleanca aia proastă, răcni el și dădu un genunchi ca să-și facă loc pe ușa adăpostului. Am pășit peste trupul chircit al bărbatului și l-am urmat pe Roșcovan Înăuntru. Am văzut un rastel lung pe care erau sprijinite vreo opt bărci și legat de el un bărbat dezbrăcat până la brâu. Capul Îi atârna În jos, iar pe gât și umeri avea numeroase arsuri. Am bănuit că e Haupthändler, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bănuit că asta era doar ideea tâmpită a caporalului care voia să râdă de noiși, când mi-a venit rândul și mie, am făcut intenționat paradă de mult calm atunci când m-au luat să mă ducă la ușă. Odată ajuns Înăuntru, m-au Întrebat numele și adresa ca să le noteze, au studiat dosarul câteva minute și apoi, după ce m-au făcut În fel și chip pentru presupusa mea activitate pe piața neagră, am fost bătut din nou. Când am ajuns În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mai sunt și ciclic depresivă. Știu bine că fără copii ar fi crescut din mine flori și buruieni de mult. La fel de bine cum știu că m-aș fi bucurat infinit mai puțin. Copiii te- ntorc pe dos, te scutură, privesc înăuntru și zgândăresc mecanismul până îi sar arcurile pe pereți. Din nimeni, devii cea mai mișto jucărie, cea mai vestită bucătăreasă, cea mai iscusită infirmieră, cel mai complex dicționar, cea mai flexibilă dansatoare, cea mai rizibilă cântăreață, cel mai talentat clovn
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
ambele fiind expresii ale conștiinței. Scrisul rămâne pentru mine în primul rând o aventură interioară, în acest sens „găsirea“ timpului nu trebuie căutată doar în afară, în structurarea activităților, în stabilirea unui orar de activitate, cu importanța lui, ci și înăuntru, unde are loc de fapt o „regăsire“ de sine. Timpul fizic, orizontal, e limitat la 24 de ore, dar cel vertical este infinit și etern, ca și sufletul care vrea să se cunoască prin scris. În acest sens, el este
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
la noi, românii, vorba că „cine nu a crescut un copil, n-a sădit un copac și n-a construit o casă nu a fost om“. Pentru că experiența creșterii unui copil te transformă în „om“, adică te provoacă să înțelegi înăuntru și să adâncești înțelesurile. Îți dezvoltă „vederea interi oară“, constrâns fiind în exterior. În cazul bebelușilor mei, unul „m-a lăsat“ să scriu, celălalt nu. Prima fetiță a fost foarte liniștită, îmi amintesc chiar că o dată a dormit toată ziua
Să ai un Alif. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
în mijloc și cu (aveam să-i privesc în fiecare seară) pești mari și grei, de culoarea verzuie a mocirlei de pe fundul apei. Conacul plin de gorgone și atlași de ipsos era însă, așa cum mă și așteptam, doar fațadă, butaforie, înăuntru, când am fost cazați, am găsit dormitoare banale de internat, cu câte zece paturi, totul împărțit "judicios" și funcționăresc. Fetele la parter, băieții la etaj, iar puștii, fiindcă mai erau acolo și niște copii de școală generală, la etajul doi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]