6,663 matches
-
anunță moartea arhitectului Melic din Viena. El însoțise la teatru pe oaspeții săi din Nikolsburg, cari și ei poate vor fi pierit în flăcări. [2 decembrie 1881] [""ROMÎNUL" ADMITE... "] Romînul admite, pentru a ne face plăcere, că de la proclamarea regatului încoace, nu mai e nici o deosebire între liberali și conservatori. Stabilind această teză generală, pe care noi n-am admis-o, încearcă a dovedi că ne contrazicem, căci, daca ideile sunt identice, am trebui să sprijinim guvernul și a. m. d. Înainte de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lăsa partea întîia afară, condiția ipotezei, și a enunța numai pe [a] doua va să zică a spune neadevărul ommitendo. {EminescuOpXII 435} Iată ce-a zis d. Carp. În mintea tuturor s-a născut sentimentul unei nesiguranțe mai mari (de la proclamarea Independenței încoace) și cu toți am cerut pe lângă recunoașterea neatârnării și declararea de neutralitate. N-am putut obține nimic. N-am obținut nimic în mod direct, dar în mod indirect cred că lucrul nu este cu neputință. Dacă punem Dunărea sub scutul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Cu considerațiunile acestea avem să ne ocupăm, și rezultatul lor trebuie să fie determinant și în cearta cu România. Credem că, în cestiunea aceasta, răspunsul nu poate fi decât unul. Aceasta e ca, fără grijă pentru firele ce se țes încoace și încolo între statele balcanice și vreunul din cabinetele europene, să nu dăm ascultare nici unei alte considerații în fiece caz singular decât cerințelor demnității noastre de mare putere. Precum nu trebuie să îngăduim în nici o împrejurare europeizarea vreunui litigiu dintre
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
este preot al învățămîntului. În calitatea de preot și de călugăr, cari nu sunt escluși de la eligibilitatea în consiliile comunale, d. C. A. Rosetti a confirmat alegerea aceasta de primar. E drept că d. Mihăilescu și-a dat de-atunci încoace demisiunea, dar confirmarea din partea d-lui Rosetti nu încetează de-a fi incorectă. A doua cestiune a fost cea relevată de d. C. Radu. După legea consiliului județean de la 1864, acest consiliu nu poate impune o contribuțiune decât cu aprobarea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
țară la noi și nici nu credem că o mărginire a acestei libertăți ar fi vrun folos. E adevărat că în nici o parte a lumii presa nu este întemeiată spre a spune adevărul. După experiențele făcute de zeci de ani încoace s-a putut vedea {EminescuOpXII 450} că presa politică din toată lumea e mai mult un organ al patimilor politice decât al adevărului. Despre relele economice produse prin acest soi de întreprinderi nu mai vorbim. Nu există întreprindere cât de hazardată
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prezidate de d. Ioan Brătianu în cele patruzeci de combinațiuni de până acum. Votul dureros prin care s-a lovit, după opinia "Romînului", un ministru onest ar fi trebuit să lovească și pe alți miniștri tot onești, cari de la 1877 încoace au fost în fruntea administrației războiului. Iată dar un șir întreg de furnituri cari cad sub categoria celei lovite dureros de Senat și pe cari le recomandăm Adunărilor și sub cabinetul Cernavoda - Chiustenge. 1. În anul 1877, aprilie 16, s-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
socio-culturală prin Învățământ și instituțiile de cultură și concomitent la o viață socială extrem de activă, cu nelimitate oportunități de emancipare a spiritului uman. Acest melanj civilizator a dus În timp la constituirea a ceea ce numim, de aproximativ 200 de ani Încoace, mediul urban. Deși ca structură și oportunități mediul urban s-a delimitat de mediul rural Încă din antichitate, adevărata ofensivă a urbanizării o putem asocia descoperirilor tehnico-științifice, care aveau să conducă la apariția și dezvoltarea industrializării, cunoscută În prima sa
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Eminescu (și după) erau umplute prin imigrări masive, astăzi aceleași goluri se adâncesc prin emigrări masive În căutarea bunăstării materiale de către o populație tot mai dezamăgită. Paradoxul zilelor noastre este setea de reforme, care nu se mai termină din 90 Încoace, Încălcându-se un principiu elementar sau mai bine zis inversând datele problemei așa Încât, reforma nu devine o necesitate ca urmare a dezvoltării economice ci este făcută În speranța obținerii performanței economice, Îmbrăcând În unele domenii, printre care și În sănătate
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ce arată implicarea politică contestatară a universitarului de la MIT, în primul rând opoziția sa față de Războiul din Vietnam. În Hegemony or Survival: America's Quest for Global Dominance, Chomsky examinează critic demersurile urmărite de administrațiile americane de la criza rachetelor cubaneze încoace (vezi CUBAN MISSILE CRISIS), cu accent pe politicile întreprinse de administrațiile Ronald Reagan (vezi) și George W. Bush pentru a realiza cu orice preț ceea ce numește dominație a întregului spectru de acțiune, de la unilateralism în decizii precum Irak-ul la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
propune în cadrul simpozionului "The Politics of Poetry" apărut în revista L=A=N=G=U=A=G=E în octombrie 1979 (în Hartley, vezi bibliografia). O lectură atentă a singurei poezii, "Ketjak" pe care Silliman a scris-o din 1974 încoace, așa cum afirmă în scurta prefață a volumului său de versuri, The Age of Huts (2007), nu prea arată cum acest language poet subminează sus-numita clasă socială, dar trebuie să îl credem pe cuvânt. Tot în Hartley găsim o altă caracteristică
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
demn de prenume, Walt Whitman) și pentru frumoasa retorică și prelucrarea metaforei Noii frontiere (vezi NEW FRONTIER). Rostow este cunoscut ca unul dintre cei mai importanți teoreticieni ai așa- numitelor teorii ale modernizării, promovate și de administrațiile americane (de la Kennedy încoace) după cel de-al Doilea Război Mondial. În The Stages of Economic Growth: A Non- Communist Manifesto (1960), Rostow trasează etapele pe care trebuie să le parcurgă societățile tradiționale pentru a urma drumul deja străbătut de societățile moderne. Criticile aduse
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
puternic. Să iei seama la ce anume vom face cu toții. Dar dacă tu ții cu atâta Încăpățânare să afli adevărul, atunci, la rândul nostru, de ce n‑am socoti și noi că trebuie să‑l apărăm cu toată puterea ? Ce, mai Încoace‑Încolo ? Îți stau la Îndemână tot felul de cazne ; să știi Însă că adevărata credință va birui furia sălbăticiei. Poți să‑mi iei viața, dar credința nu !ă”160 Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 135 Unii martiri
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Cu toții sunt însă mari profesori, mari economiști, personalități care te pot inspira. Când vorbește Dunning la o conferință, cei din sală se fac și mai mici decât sunt; puterea lui de sinteză și de conceptualizare este absolut remarcabilă. Din 2003 încoace, particip în fiecare an la conferința European International Business Academy - o asociație în care am onoarea să fiu coleg cu aceste nume ilustre. Sunt un fel de ciudățenie printre ei, pentru că, exceptându-i poate pe Matija Rojec, un profesor sloven
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
de parteneriate, alianțe, legături, constelații etc. Esențială nu este denumirea lor, ci realitatea unitară pe care ele o induc, și anume competiția colectivă. Practic, alianțele au modificat natura rivalităților economice, remodelând atât structura competiției, cât și dinamica ei. De la Caves încoace (1980) se știe că rivalitatea între firme este mai intensă atunci când: - Numărul competitorilor este ridicat. Deși poate părea paradoxal, cercetările arată că, pe anumite piețe, numărul concurenților a crescut prin intensificarea alianțelor. Astfel, pe piața semiconductorilor, prezentată anterior, SUN și
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
poetul ar aborda cu totul imagismul somptuos (performanțe de tipul celor trecute în revistă până aici continuă să se producă în fiecare pagină) și nici pentru că „discursivitatea”, a cărei pondere în organizarea textului era în creștere mai ales de la Zodiac încoace, ar fi dispărut pe de-a-ntregul. Dar în noua carte registrul imaginar altădată atât de entropic, atinge, în sfârșit, un grad de coeziune rareori realizat până acum, prin exploatarea și intensificarea unei viziuni de factură onirică. Ceea ce un Pompiliu Constantinescu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
căci omul este ființă dialogică, nu monologică, așa cum apare supraomul, un geniu izolat în singularitatea lui superbă, imagine la care, altminteri, postmodernii s-au văzut nevoiți să renunțe. Omul este ființa aruncată în timp. Aceasta-i condiția lui de la păcat încoace. Temporalitatea este dimensiunea esențială a condiției umane. Ca ființă dialogică, însă, omul își întoarce privirea spre simultaneitatea dinamică a Treimii, anulând și dimensiunea spațiului ca distanță. Timpul, cum a intuit gândirea mitică (v. mitul lui Narcis și al nefericitei Echo
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cel puțin din secolul fanariot până astăzi, un bastion de postmodernitate în Europa, fiindcă întotdeauna diverse minorități economice (care s-au nimerit, câteodată, să fie și etnice) au dominat grosul națiunii. Ba, în Ardeal, aceasta a fost regula de după 1400 încoace: minoritatea maghiară a jucat rolul de "majoritate" oprimantă. Nu mai vorbim de Basarabia căzută, la 1812, sub stăpânire rusească, unde minoritatea rusofonă s-a substituit națiunii române. Desigur, e la fel de rea și o lume în care majoritatea strivește minoritățile. Concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că ar fi "reintrodus lupul în turma de oi", cum se exprimă Alain Finkielkraut. Nu, lupul în turma de oi îl introduc întotdeauna ideologii, cei care ignoră că antitezele sunt viața. Națiunile nu sunt creații artificiale ale modernității, de la romantism încoace, cum acreditează ideologii postmodernității. Posibilitățile de apariție ale diversităților etno-lingvistice sunt arheale, în planul creator al logosului divin. În duminica cincizecimii, Duhul Sfânt s-a pogorât ca limbi de lumină și apostolii au putut propovădui creștinismul în toate limbile pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cred că nota cea nouă de maniheism gnoseologic în teologia transmodernistă e reflexul invers al tradiției teologice scolastice, care a dominat Occidentul și care a fost resusucitată ca teologie postmodernistă în contra apofatismului pentru care optase teologia negativă de la Karl Barth încoace. Dar am văzut cum geniul teologic al Părintelui Stăniloae a depășit antinomia apofatic/catafatic într-un spirit cu adevărat transmodern, deși nu a utilizat termenul ca atare. În consecință, transmodernitatea e posibilă și-n cultură, dar numai prin construcția unei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dar constituind-se într-un fenomen perfect pancronic prin două-trei contribuții, deocamdată, între care încercările lui Ion Popescu-Brădiceni (încă nu suficient de limpezi, în pofida hărniciei autorului) și ale subsemnatului, cu semne doctrinare în curs de cristalizare de prin anul 2000 încoace. Postându-se dincolo de mode, transmodernismul nu riscă să iasă din ceea ce se numește actualitate, fiindcă mizele sale nu se pot învechi, încercând să introducă, în spiritul veacului, vechiul principiu bizantin al simfoniei într-o lume pândită de mari și interminabile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al unei Biserici, s-a mulțumit doar cu a întemeia o dinastie. Totuși, Dan Brown înclină să creadă că timp de vreo trei veacuri creștinismul a avut o coloratură feministă, iar nu "patriarhală", cum a ajuns de la Constantin cel Mare încoace. Altfel spus, apostolii au respectat testamentul lui Iisus privind sacrul feminin. Astfel, "Iisus a fost primul feminist din istoria omenirii. El și-a dorit ca viitorul Bisericii sale să fie încredințat Mariei Magdalena"276. Și fiindcă "feminiștii" au fost persecutați
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
enormă de a-l provoca prin cuvânt, de a produce ruptura. Iată de ce a ajuns Nichita Stănescu să se ferească de a numi poezia artă a cuvântului, așa cum o știe toată lumea și cum stă în rațiunea poeticii moderne, de la Mallarmé încoace. Degas, frământat că nu poate scrie poezie, deși avea idei și sentimente, plângându-se prietenului său Mallarmé de neputință, acesta i-a răspuns cu îngăduință: "Dragul meu Degas, poezia nu se scrie cu idei și sentimente, ci cu cuvinte!" Norma
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de traducător, de prozator, de gânditor aforistic, de eseist și chiar de istoric literar. Această conștiință a interferențelor este prin excelență transdisciplinară și nemodernistă. Modernismul încă nu reușise să se desprindă de strictele compartimentări și specializări, încât, de la T. Maiorescu încoace, și în cultura noastră a funcționat neîncrederea în întâlnirile transdisciplinare. Arta era strict opusă științei și filosofiei. O asemenea mentalitate n-a funcționat în cazul lui Eminescu, apropiatul lui T. Maiorescu. Cei doi trăiau ethos-uri total diferite, în logici
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Autonomy Series, Brooklyn N.Y., 1994. 232 Christian Tămaș, Crize contemporane: ofensiva islamului, Editura Ars Longa, Iași, 2004, p. 114. 233 Ibidem, p. 104. 234 Ibidem, p. 92. 235 "Este adevărat scrie Christian Tămaș că, din sec. al XVIII-lea încoace, mințile luminate ale lumii se străduiesc din răsputeri să-l scoată pe Dumnezeu din istorie pentru a-l pune la păstrare într-un muzeu de antichități sau a-l transforma într-un mod de a petrece timpul liber, prin plasarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
arhitecții noii lumi. Islamul continuă să lupte. Pentru cât timp, istoria ne-o va arăta." (p. 141). 236 Cf. Ziauddin Sardar, Ziauddin Sardar's A-Z of Postmodern Life, London, 2002. 237 Tom Gallagher, Furtul unei națiuni. România de la comunism încoace, Editura Humanitas, București, 2004. 238 Cf. Karol Wojtyla, En esprit e t en vérité, Le Centurion, P. U. F., Paris, 1980. 239 Vezi Testamentul Papei, în "Argeș", an. IV, serie nouă, nr. 4(274), aprilie 2005, pp. 1-2: "...cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]