5,591 matches
-
încarc-o, înhamă iepele mele și mergi înainte, apoi prima uliță la dreapta, iar la capătul ei vei găsi platforma de gunoi. Eu mă duc să încerc să-ți caut de lucru. Spor la treabă! Și a plecat moș Danilov, învăluit în raglanul lui maro, peticit caraghios cu ață albă și având drept tovarăș de drum un băț de salcâm care în partea superioară manifesta o curbură ce te făcea să-l consideri aproape un baston sadea. Era o splendidă zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
etaje fiecare. Un oraș multicultural, cu propriile sale reguli și obiceiuri de viață. Bucătăria este populată de americance care gătesc ouă ochiuri îmbrăcate în pijamale și papuci galbeni pufoși cu capete de rață. Africanii pregătesc orezul și frig banana plantan învăluiți în nori de fum. Maghrebinii vorbesc tot timpul fie prea tare, fie prea încet, șușotind, ca și cum ar pune la cale un complot. Sud-americanii se strâng laolaltă spontan, scot o chitară și cântă cântece de dor și jale de pe la ei, trăgând
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu aveam încă de gând să ne căsătorim. Eu eram în ultimul an de facultate și locuiam într-o pensiune de studenți, el era ziarist și locuia într-o casă la niște prieteni de familie. Ne cunoscuserăm foarte romantic... R.P. Învăluiți în miresme... A.R. ...la cantina Agerpresului. Dar mama trebuia să mă vadă măritată, ca să poată muri liniștită. Ne-am repezit de la București la Roman, în cele două sau trei zile libere de 1 Mai, l-am pus pe primar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
descrisă din penel, deși dincolo de acest chip există o femeie energică, intransigentă când lucrurile nu merg cum trebuie, mereu la postul său, emanând de o energie de neînfrânt. La Academie, în ședințele consiliilor științifice, la Marea Adunare Națională, Domnia Sa ne învăluie cu surâsul ei ce amintește deschiderea crinului la prima rază de soare.“ („Portret“, Săptămîna culturală a Capitalei, 5 ianuarie 1987) „Un om politic care militează consecvent pentru triumful unor asemenea idealuri merită stima și prețuirea umanității! Un asemenea om stă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un drum nu spre Marele Anonim, cum numește acest poet pe Dumnezeu, ci spre viață pentru acei care au dreptul la ea prin munca lor. Blaga s-a complăcut să împrăștie în jurul său o tulbureală luminiscentă, o luminiscență de putregai, învăluindu-se în ea ca sepia în norul de cerneală și ținându-se sus și la distanță de mulțime, dar bucurându-se de grație și favoruri la cei puternici. Așa se explică poate de ce nici până astăzi Blaga nu s-a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mai înalt for politic al poporului nostru și exprimată atât în documentele sale programatice, cât și în raportul secretariatului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu.“ (Contemporanul, 27 decembrie 1974) CONSTANTIN Marin, Artist emerit „În strălucirea marii sărbători, Cântarea țării, Urarea țării, Învăluită-n steagul tricolor Dând glas curat iubirii tuturor: Pulsează-n milioane de inimi El, Ceaușescu, înseamnă România, El, Ceaușescu, înseamnă viitor!“ („Cântarea țării“, Contemporanul, 27 ianuarie 1978) „Militant neobosit pentru binele omenirii, pentru pace, un om de știință de mare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
viitor.“ („Dedicație“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 423) POSTELNICU Ioana „Un glas se înalță deasupra lumii întregi și înconjoară globul. Un glas care se ridică din piepturile omenirii întregi ajungând până la bolta de azur ce învăluie Terra cu podoabele ei de stele și aștri. Cu deosebită putere s-a înălțat acest glas de pace din forul reprezentativ al patriei noastre, prin cuvântul de înaltă responsabilitate al tovarășului Nicolae Ceaușescu, prin Apelul adresat de Marea Adunare Națională
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
31 decembrie 1978) CIURUNGA Andrei, poet „Prin votul nostru tainic, bărbatul cel mai brav îmbracă țara-n falnică hlamidă de grâne, de oțel, de cărămidă, ce duce-n piscuri veacul, răspunzător și grav.“ (Contemporanul, 31 ianuarie 1975) „Când marile răspunderi învăluie bărbatul Ales în fruntea țării și-a vremurilor Ca să ne poarte-n lume precum ne este datul - Așa o știm: alături cu inima și statul, Întruchipând temeiul femeilor soții.“ („Așa o știm“, România liberă, 7 ianuarie 1989) CLISU Constantin „Ca
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
curcubeu în culori - trei: A sângelui, a grâului, a cerului. Se roti peste sat, marginea sa De vis punând-o Aproape de ochii lui, de tâmpla lui, De inima sa care șoptea un cântec. Arcul acela trecu maiestuos și înalt Carpații, Învălui ape și gânduri, lăsându-și temelia pe miriștea vie, în loc binecuvântat, sacru nouă: Alba-Iulia! Născut în anul Unirii, revoluționar român, comunist român, de-o vârstă cu țara unită, Nicolae Ceaușescu duce în sine un steag din arcul acela ivit din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
minuni făcute de mama. Nu am stat niciodată în spital, mulțumită eficienței sale și constat astăzi, când pruncii mei se îmbolnăvesc, că un soi de memorie secretă mi se activează, amintindu-mi precis mișcările și ritualurile cu care mama ne învăluia într-un soi de magie albă, până ne scotea la liman din bolile cele mai nesuferite. Ideea ei despre viață era - și este și astăzi - că reprezintă o „cruce care trebuie dusă“, în ciuda faptului că era tânără, solară și plină
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tocmai îl salvase de la bătaie). Cam așa era cu pauzele. Asta pînă cînd, într-o zi, Dănuț îi văzu chipul ei blînd, pus ca icoană la Panoul de Onoare. „Cinste lor !“, scria deasupra fotografiilor, care îți zîmbeau cald. Chipurile erau învăluite într-un nor de lumină. De fiecare dată cînd trecea pe lîngă Panou, Dănuț se întreba cum de făcuseră ăia din poze să le stea lumina așa în jurul capetelor - și nu ajungea la nici un răspuns. Dar asta nu-l tulbura
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Acesta era, de fapt, modul în care îl liniștea pe Daniel, pentru că, o dată povestea începută, băiatul asculta fermecat tot ce îi spunea, cu un interes și cu o supunere destul de greu de priceput pentru agitația vîrstei lui. Frazele bunicii îl învăluiau, îl mîngîiau și-l legănau. „Numele meu de fată - începea ea ca-ntotdeauna - a fost Aurica Arnăuțescu. Aurica e un nume frumos, dar n- am avut parte de el ; cînd eram mică îmi ziceau Coca, iar apoi toată viața mi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Drum anevoios Primul sentiment care înmugurește și înflorește în sufletul inocent al oricărui copil este cel al dragostei față de mamă, față de cea care l a purtat în pântece, l-a adus pe lume, l-a hrănit și ocrotit, l-a învăluit cu dragostea ei totală și neprecupețită, l-a crescut și i-a dat aripi pentru a porni, cu proprile puteri, în lupta cu viața. Fiind cel mai mic din numeroasa familie în care s-a născut, Dumitru Dascălu s-a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de hotel tot acest timp, pe frigul acela de decembrie. Astfel am putut să văd biblioteca domniei sale, fotoliul confortabil în care stătea, precum și mașina de scris la care își nota ideile. Bineînțeles că se așeza la locul lui și se învăluia în fumul pipei cu tutunul care mă înnebunea pe mine. Îmi plăcea foarte mult atmosfera asta cultă, parcă mă îmbibam și eu cu ideile D-lui Mașek. Aveam discuții foarte interesante despre cultură, artă, dar și despre politică, unde eu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
au contribuit în egală măsură.” “Lumea lui Mihai Dascălu este o lume care-și vede molcom și șugubăț de-ale sale. Cheflii simpatici ce-și susțin reciproc echilibrul precar, gardieni în căutare de cloșarzi adormiți prin parcuri, pitorești fanfare provinciale învăluind într-o dulce după amiază duminicală pașnicele defilări ale localnicilor pe Corso ... Fără a-și pierde stângăcia înduioșătoare, ce-i conferă de altfel autenticitate, desenul lui Mihai Dascălu ... a învățat să se integreze unei compoziții sugestive” Victor Ernest Mașek - Estetician
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
iar prin intermediul pensulei și a propriului stil personal ce se diferenția unul de celălalt, te obliga să pășești în minunata lume a satului românesc. Aici te întâlneai cu diferite momente, obiceiuri și tradiții ce au marcat existența omului pe parcursul vremii, învăluite cu tâlc de o snoavă, ce fără să vrei îți aducea zâmbetul pe chip. Aflându-mă în expoziție aveam impresia că mă aflu într-o carte de basm deschisă în care totul din jurul meu era posibil și admis. Vernisajul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
o epocă de decadență, Oedip ar fi fost, fără Îndoială, sfîșiat de sfinx, deoarece s-ar fi Îndoit el Însuși, primul, de răspunsul său. Siguranța cu care el formulează unicul cuvînt necesar arată, dimpotrivă, că muntele unde stătea sfinxul e Învăluit În lumina cea mai vie a Înfloririi culturii grecești. Să observ apoi că legenda nu ne dezvăluie celelalte Întrebări adresate călătorilor pînă la Oedip. Cunoaștem această unică Întrebare căreia Îi știm și răspunsul Altfel zis, scepticismul l-ar lăsa pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cunosc acum În detaliu această parte a coastei. Nu știu dacă de la greci provine obiceiul de a clasifica totul, dar nu mi se Întîmplă prima dată ca, notîndu-mi impresiile despre peisaj, să-mi clarific gîndurile. CÎnd spun că amiaza mă Învăluie cu o lumină primejdioasă, spun totodată că ea Îmi dă o libertate față de care ar trebui să fiu circumspect, după cum Într-o noapte ca aceasta, cînd Întreg universul depinde de vuietul mării, n-ar fi prea greu de dovedit că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
totdeauna un obraz sticlos, insensibil și fragil. Nenorocul era exprimat de romani infinit mai frumos: o femeie Întinsă pe o corabie fără catarge și fără cîrmă, ale cărei pînze au fost sfîșiate de violența vînturilor. Și astăzi cred la fel. Învăluit de monotonia mării, nu pot spune ca lotofagii: altceva nu mă mai interesează. Cred că orașele noi au o urgență chiar mai mare decît viitorul; aceea de a-și construi un trecut. Și nu trebuia să urmăresc aici nesomnul mării
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Încremenită plutește atunci În deșert. Toate viețuitoarele Își opresc răsuflarea. Soarele aprinde rugul. Moare pasărea Phoenix! Moare sau renaște? Un fir de fum se ridică și un țipăt. E un țipăt de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar În țipătul care străpunge liniștea se insinuează parcă și un plîns. Speranța pe care ne-o dăruie pasărea Phoenix nu este eternitatea, cum am crezut. Această speranță e mult mai adîncă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
gîndesc la VÎnătoarea lui Meleagru pentru a o opune tabloului lui Bruegel VÎnători În zăpada. La Bruegel, zăpada se transformă În lumină pe care se proiectează caligrafia emblematică a unor copaci desenați meticulos și aproape carbonizați; lumina rece a zăpezii Învăluie totul, case, vînători, cîini, arbori, și un vultur „taie orizontul diametral” ca În iernile lui Bacovia; aripile sale negre vor stîrni parcă liniștea aceasta Înghețată, bîntuită de mituri nordice și aștepți ca aerul să sîngereze În urma păsării răstignite În zbor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
uneori zăbovea cugetând la ceea ce citise, alteori la lucrurile lumești la care obișnuia să se gândească mai înainte. Printre lucrurile deșarte care îi veneau în minte, era unul care punea o atât de mare stăpânire asupra inimii lui și-l învăluia în așa fel, încât stătea în visare două, trei sau patru ore fără să-și dea seama. Își imagina ce ar face în slujba unei anumite doamne, mijloacele pe care le-ar folosi ca să cucerească țara în care locuia ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în odaie, am simțit în ea slabe mișcări spre evlavie și spre dorința de a lăcrima cu mulțumire sufletească și cu mare încredere în Isus, care mă atrăgea să mă încred în Preasfânta Treime; astfel intrat în capelă, m-a învăluit o mare evlavie față de Preasfânta Treime, cu o iubire foarte mare și potop de lacrimi, fără a vedea ca și în zilele de dinainte Persoanele pe fiecare în parte, ci simțeam ca într-o limpezime strălucitoare o esență, care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Biblioteca Județeană „Gh. Asachi“ Iași (din 1990) al cărei director adjunct a fost un timp. În anul 1979 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. Înzestrat prozator de stirpe moldovenească, imaginativ și cu șarmul glăsuirii, Vicențiu Donose s-a învăluit, în viața de zi cu zi, într-o discreție care i-a menținut și scrierile într-o nemeritată penumbră. A redactat numeroase montaje literare, texte pentru formații umoristice, texte pentru muzica ușoară. Vicențiu Donose a trecut în lumea umbrelor la
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
poziție dreaptă și rigidă ca și când dacă și-ar fi permis să se relaxeze, acesta s-ar fi sfărmat în mii de bucățele. Lăsă să-i scape un suspin adăugând:Deci asta era... Chiar voiam să divorțăm! Prin ceața care-i învăluia mintea încerca parcă săși vadă viitorul sumbru. Ea era capabilă să treacă cu gândul într-o altă formă chiar dincolo de ziua de mâine. Valentin se lăsă să cadă pe canapeaua din sufragerie, iar când pernele se lăsară sub greutatea lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]