6,901 matches
-
și garnizoana otomană rebelă din Giurgiu. Agent al politicii imperiale ruse, Manuc a luat parte la negocierile din anul 1812 pentru elaborarea Tratatului de la București dintre Imperiul Rus și cel Otoman, care s-au desfășurat la hanul său din București. Țarul Alexandru I i-a conferit titlul de "cavaler al Ordinului Sfântul Vladimir". După terminarea războiului ruso-turc, el părăsește Bucureștiul și își lasă numeroasele sale afaceri pe mâinile unor oameni de încredere. Se mută pentru o scurtă perioadă la Sibiu, apoi
Manuc Bei () [Corola-website/Science/302608_a_303937]
-
în obiectivele sale de a-și extinde autoritatea între Dunăre și Marea Neagră. Pe de altă parte, așezarea turcilor la Dunăre a deschis drumul expedițiilor de jaf ale achingiilor turci, care încep deja în 1390. Presiunea otomană l-a determinat pe țarul bulgar de la Târnovo să se supună regelui maghiar, fără să poată schimba însă cursul istoriei. A dat însă un exemplu care va fi urmat în curând de Mircea cel Bătrân. În toamna anului 1394 Baiazid I a invadat Țara Românească
Politica externă a lui Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/302617_a_303946]
-
Elveția, Spania (Catalonia), România și Republica Moldova (Purcari), cât și în țări din afara Europei - Noua Zeelandă, Australia, Statele Unite ale Americii (regiunea de coastă a Californiei), Oregon, Washington), Canada, Chile, Africa de Sud (unde în combinație cu cinsault contribuie la producția faimosului pinotage), precum și unele țari din Asia. Pinot Noir este cunoscut de asemenea sub următoarele nume: Blauer Klevner, Auvernat Noir, Coraillod, Noirien, Schwartz Klevner, Vert Dore, Pinot Nero, Blauburgunder, Spatburgunder. Este un vin inconfundabil, lăsând un gust de neuitat în memorie și pe papilele gustative
Pinot Noir () [Corola-website/Science/302636_a_303965]
-
al Ungariei (1867-1916) și în această calitate a aprobat legea privind încorporarea Transilvaniei în Ungaria, la 27 mai 1867, punând astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiară prin crearea unui stat dualist: Austro-Ungaria. În 1873 Franz Joseph încheie cu Alexandru II, țarul Rusiei și, ulterior, cu Wilhelm I, împăratul Germaniei, alianța celor trei împărați ca un acord consultativ între cele trei imperii. În 1892 a aprobat renunțarea la vechiul sistem monetar bazat pe creițari, florini și taleri și trecerea la un sistem
Franz Joseph al Austriei () [Corola-website/Science/302666_a_303995]
-
9 mai s-a votat independența, iar a doua zi (10 mai) Carol a proclamat-o și a preluat conducere armatei. Rușii s-au opus însă elanului românesc și a participării efective a armatei române la lupte. La 25 iunie țarul Alexandru al II-lea al Rusiei a făcut o vizită Principelui Carol și Elisabetei, care l-au primit extrem de bine. După doua luni vine momentul intervenției propriu zise. Marele Duce Nicolae îl îndeamnă pe Carol să treacă Dunărea. Apoi țarul
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
țarul Alexandru al II-lea al Rusiei a făcut o vizită Principelui Carol și Elisabetei, care l-au primit extrem de bine. După doua luni vine momentul intervenției propriu zise. Marele Duce Nicolae îl îndeamnă pe Carol să treacă Dunărea. Apoi țarul i-a oferit comanda supremă a tuturor trupelor ruso-române. În acest timp Elisabeta, ajutată de doctorul Davila (era inspector al serviciilor sanitare) și de alți medici s-a ocupat de organizarea spitalelor și de crearea unui serviciu de ambulanță. Cartierul
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
timp ea acorda și audiențe, asista la ceremoniile publice, întâmpina personalitățile, mai ales cele venite din Rusia. În urma victoriei finale prestigiul principatelor a crescut, iar mesajele de simpatie si telegrafele de felicitare veneau de peste tot. Carol a fost decorat de Țar cu ordinul Sf. Andrei, împăratul Germaniei îi acorda Ordinul casei sale, Elisabeta primind ordinul rusesc Sf. Ecaterina și recunoștința unui întreg popor care o va numi Mama răniților. După acest episod Elisabeta s-a retras din viața publica, întorcându-se
Monarhia în România () [Corola-website/Science/302686_a_304015]
-
al Franței, Rusia alăturându-se Marii Britanii și Austriei în războiul împotriva lui Napoleon. Între 1798 și 1799, trupele rusești sub comanda unuia dintre cei mai faimoși generali ai imperiului, Alexandr Suvorov, s-au comportat strălucit în Italia și Elveția. Sprijinul țarului pentru Cavalerii ospitalieri (Cavalerii Ordinului de Malta) și recunoașterea funcției Marelui Maestru au îndepărtat numeroși membri ai Curții Imperiale. Alături de politicile mai liberale față de clasele de jos și de descoperirea corupției din trezoreria imperială, interesul pentru reforme i-au pecetluit
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
au îndepărtat numeroși membri ai Curții Imperiale. Alături de politicile mai liberale față de clasele de jos și de descoperirea corupției din trezoreria imperială, interesul pentru reforme i-au pecetluit soarta. Pavel I al Rusiei a fost asasinat în martie 1801. Noul țar, Alexandru I al Rusiei (care a domnit între 1801 și 1825), a suit pe tron ca urmare a uciderii tatălui său, în moartea căruia zvonurile susțineau că ar fi fost implicat. Pregătit ca să devină țar de către bunica lui, Ecaterina a
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
asasinat în martie 1801. Noul țar, Alexandru I al Rusiei (care a domnit între 1801 și 1825), a suit pe tron ca urmare a uciderii tatălui său, în moartea căruia zvonurile susțineau că ar fi fost implicat. Pregătit ca să devină țar de către bunica lui, Ecaterina a II-a, crescut în spiritul iluminismului, Alexandru avea o înclinație către romantism și misticism religios, tendințe manifestate în special spre sfârșitul domniei. El a modificat structura guvernamentală, înlocuind colegiile înființate de Petru cel Mare cu
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
spre sfârșitul domniei. El a modificat structura guvernamentală, înlocuind colegiile înființate de Petru cel Mare cu ministere, dar fără a desemna și un prim-ministru coordonator al întregii activități. Strălucitul om de stat Mihail Speranski, care fusese principalul sfătuitor al țarului în primii ani de domnie, i-a propus suveranului reforme constituționale ample, dar Alexandru l-a destituit în 1812 și și-a pierdut interesul pentru reforme. Interesul lui Alexandru nu a fost centrat pe politica internă, ci pe cea externă
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
timp, Rusia și-a continuat propria expansiune. Congresul de la Viena a dus la apariția Regatului Polonez al Congresului, căruia Alexandru i-a asigurat o constituție. În acest fel, Alexandru I a devenit rege constituțional al Poloniei, rămânând în același timp țar autocrat al Imperiului Rus. Alexandru era de asemenea monarh al Finlandei, țară pe care o anexase în 1809, dar căreia îi acordase un statut de autonomie. În 1813, Rusia a cucerit teritorii în regiunea Baku din Caucaz, după ce a înfrânt
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
în timpul domniei lui Alexandru I. Tinerii ofițeri ruși care au prticipat la urmărirea oștilor napoleoniene prin vestul Europei se întorseseră în Rusia plini de idei revoluționare: drepturile omului, guvernare reprezentativă și democrație, abolirea iobăgiei și chiar răsturnarea pe cale revoluționară a țarului. Ofițerimea era în mod special vexați de faptul că țarul acordase Poloniei o constituție, în vreme ce Rusia era în continuare guvernată autocratic, în lipsa unei asemenea carte fundamentale. Mai multe organizații clandestine se pregăteau de revoltă în momentul în care, pe neașteptate
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
prticipat la urmărirea oștilor napoleoniene prin vestul Europei se întorseseră în Rusia plini de idei revoluționare: drepturile omului, guvernare reprezentativă și democrație, abolirea iobăgiei și chiar răsturnarea pe cale revoluționară a țarului. Ofițerimea era în mod special vexați de faptul că țarul acordase Poloniei o constituție, în vreme ce Rusia era în continuare guvernată autocratic, în lipsa unei asemenea carte fundamentale. Mai multe organizații clandestine se pregăteau de revoltă în momentul în care, pe neașteptate, țarul a murit în 1825. După moartea lui Alexandru I
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
Ofițerimea era în mod special vexați de faptul că țarul acordase Poloniei o constituție, în vreme ce Rusia era în continuare guvernată autocratic, în lipsa unei asemenea carte fundamentale. Mai multe organizații clandestine se pregăteau de revoltă în momentul în care, pe neașteptate, țarul a murit în 1825. După moartea lui Alexandru I, problema succesiunii a fost cea care a captat atenția tuturor. Marele Duce Constantin Pavlovici al Rusiei a renunțat la drepturile sale de succesiune la tron. Un grup de apoximativ 3.000
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
I, problema succesiunii a fost cea care a captat atenția tuturor. Marele Duce Constantin Pavlovici al Rusiei a renunțat la drepturile sale de succesiune la tron. Un grup de apoximativ 3.000 de ofițeri a refuzat să jure credință noului țar, fratelui lui Alexandru, Nicolae I, proclamând loialitatea lor numai la ideea de constituție. Acest eveniment a apărut în decembrie 1825, iar revelii au fost numiți de aceea decembriști. Țarul Nicolae a zdrobit ușor revolta ofițerească, decembriștii care mai scăpaseră cu
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
apoximativ 3.000 de ofițeri a refuzat să jure credință noului țar, fratelui lui Alexandru, Nicolae I, proclamând loialitatea lor numai la ideea de constituție. Acest eveniment a apărut în decembrie 1825, iar revelii au fost numiți de aceea decembriști. Țarul Nicolae a zdrobit ușor revolta ofițerească, decembriștii care mai scăpaseră cu viața au fost arestați și exilați în Siberia. Până la un punct, decembriștii au acționat în tradiția numeroaselor revoluții de palat, care voiau să-și plaseze pe tronul imperiului propriul
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
stil vechi) 1796 - 2 martie (18 februarie, stil vechi) 1855) a fost împăratul Rusiei din 1825 până la moartea sa din 1855. Lui Nicolae îi lipsea cu desăvârșire deschiderea spirituală și intelectuală a fratelui său. El considera că rolul său ca țar era unul de autocrat paternalist care își conduce poporul prin orice mijloace găsește de cuvință. Având experiența tristă a revoltei decembriștilor, Nicolae I era ferm hotărât să țină sub un control strict societatea rusă. Poliția secretă, așa numita Secția a
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
manifestări a vieții publice era exercitată o cenzură strictă. În 1833, ministrul educației, Serghei Uvarov, a gândit un program denumit "Autocrație, ortodoxie și caracter național", care urma să reprezinte principiul călăuzitor al regimului. Poporul trebuia să demonstreze loialitate nelimitată autorității țarului, tradițiilor Bisericii Ortodoxe Ruse și națiunii ruse. Aceste principii nu au avut sprijinul majorității populației, dar, în schimb, a dus la represiune în general și, în particular, la represiuni la adresa naționalităților neruse și în special a minorităților religioase neortodoxe. De
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
externă, Nicolae I a acționat ca gardian împotriva revoluțiilor. Ofertele lui de reprimare a revoluțiilor europene, acceptate în câteva cazuri, i-au adus porecla de "jandarm al Europei". În 1830, polonezii din teritoriile poloneze ocupate de Rusia s-au revoltat. Țarul Nicolae a reprimat rebeliunea, a abrogat constituția poloneză și a transformat Polonioa într-o gubernie - provincie a imperiului. În 1848, când Europa a fost zguduită de o serie de revoluții, Nicolae I a fost vârful de lance al reacțiunii. În
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
să îndepărteze spectrul revoluțiilor, Nicolae părea că domină întreaga Europă. Dominația rusească s-a dovedit până în cele din urmă iluzorie. În vreme ce Nicoale se străduia să mențină status quo-ul în Europa, el a adoptat o poziție foarte agresivă la adresa Imperiului Otoman. Țarul urmărea rezolvarea a ceea ce era denumită Problema orientală, încercând împărțirea Imperiului Otoman și stabilirea unui protectorat asupra populației ortodoxe din Balcani, care era în acele timpuri (anii 1820) în cea mai mare parte sub controlul otomanilor. Rusia a dus un
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
început colaborarea secretă cu Germania Imperială, și din 1915-1917, în Germania a fost pregătit un batalion de finlandezi,„Jäger” "(Jääkärit)" format din circa 1.900 de voluntari. Principalele motive pentru creșterea tensiunilor politice între finlandezi au fost domnia autocrată a țarului rus și sistemul nedemocratic de clase al stărilor generale. Sistemul își avea originea în regimul imperial suedez, dinaintea dominației rusești, și diviza poporul finlandez în două grupuri, separate pe criterii economice, sociale și politice. Populația Finlandei a crescut rapid în
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
de muncă creșterea demografică de la sate. Diferențele între culturile scandinavo-finlandeză și ruso-slavă au avut un impact și asupra integrării naționale a finlandezilor; facțiunea socială a claselor de sus au preluat conducerea, dar puterea pe plan intern a primit-o de la țarul rus în 1809. Stările puneau la cale construirea unui stat finlandez din ce în ce mai autonom, condus de elite și de intelectualitate. Fennomanii în special doreau să includă oamenii de rând într-un rol apolitic pentru a reduce frământările cauzate de probleme sociale
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
unicameral, iar femeile au fost incluse în votul universal. Toți adulții finlandezi au primit drept de vot, ceea ce a crescut numărul de alegători de la 126.000 la 1.273.000. În curând, aceasta a adus circa 50% din voturi social-democraților. Țarul și-a recâștigat autoritatea după criza revoluționară din 1905, și-a redovândit rolul de Mare Duce al Finlandei și, în a doua perioadă de rusificare dintre 1908 și 1917, a neutralizat funcțiile și puterile noului parlament. Împăratul vedea Parlamentul ca
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
de rusificare dintre 1908 și 1917, a neutralizat funcțiile și puterile noului parlament. Împăratul vedea Parlamentul ca având doar rol consultativ. El singur hotăra compoziția Senatului finlandez, care nu se corela cu adunarea Parlamentului, desființând orice idee de parlamentarism adevărat. Țarul a dizolvat Parlamentul și a ordonat noi alegeri aproape anual între 1908-1916. Capacitatea Parlamentului de a rezolva problemele sociale și economice majore era limitată de confrontările între reprezentanții populației needucate și cei ai fostelor stări, obișnuite cu atitudinile și cu
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]