7,946 matches
-
așa că nu pot spera la vreun semn. Apoi m-am întors iar cu gândul și mai ales cu „acea carne palpitândă“ la seara de ieri. Din pudoare, nu pot să scriu în caiet la ce m-am gândit. 2 „— Lumea țipă că n-avem pavaj întreg, că n-avem canale pe trei sferturi din străzi, că n-avem lumină electrică decât pe arterele mari, că murim ca muștele când sunt epidemii. Iar domnul primar Robescu are bani la ciorap și ne
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și ea tare din cap, cu gura plină. — Cheamă-l, și-o să vină! De-asta îl iubeau mai mult pe unchiul Alexandru decât pe unchiul Mișu, fiindcă mereu îi stârnea, în loc să-i potolească. Ștefan se crezu deci în drept să țipe din toate puterile: — Anule, anule, vino mai repede! Mama lui tresări și îl certă, dar apoi văzând mutrița nedumerită a băiatului ei îl întrebă ceva mai blând: — Cine nu-i cuminte? — Anica, răspunse prompt băiatul. — Și pe tine cum te
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în primirea d-lui Dobrescu, Prefectul de Ilfov, care-l duce la Căldărușani, unde ajunge fără tulburare la orele 1 din noapte.“ Fleva strânsese între timp niște protestatari, dar a ajuns prea târziu. După ce ziarele opoziției și publicul feminin au țipat în cor contra brutalității acestei alungări și, pornind de la acest lucru au trecut cu totul de partea Mitropolitului, în ciuda sentinței Sinodului, după ce neveste de miniștri au îndrăznit să-și contrazică public bărbații, după ce Fleva și Filipescu au mai făcut niște
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
glasul nu era ceva mecanic". Încercă să se întoarcă, dar nu putu s-o facă. Se strădui, forțându-și mușchii. Camera se întuneca într-un chip ciudat. Abia dacă-l mai vedea pe bătrân. Dacă ar fi putut, ar fi țipat, pur și simplu, pentru că magazinul de armament dispăruse. Se afla deasupra unui oraș imens. Parcă și respirația i se blocase. Îi reveni sănătatea mintală pe măsură ce conștientiza senzația că se află efectiv pe o pardoseală foarte tare și că orașul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tare Fara. Ascultă Castler, tu... Dar se opri. Simțea o greutate cumplită în stomac. Parcă întreg corpul îi era doborât de ea. - Adică vrei să spui... - Vreau să spun, replică rânjind grețos de triumfător Castler, că băieții nu lasă o țipă de excepție ca ea să rămână singurică, singurică. Și, bineînțeles, băiatul ăla al tău a fost primul care i-a vorbit. Și apoi încheie. - Acum merg mână în mână pe Second Avenue și vin încoace. - Ieși afară, urlă Fara. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de o intensitate incredibilă. Și, din minut în minut, fulgera de-a curmezișul ecranului un anunț pentru toată lumea: URMĂRIȚI-VĂ INIȚIALELE! Fara se uita cu atenție. De la o secundă la alta, simțea că nu mai poate rezista. Îi venea să țipe la toți bărbații aceia zgomotoși să tacă dracului odată. Ar fi vrut să sară și să alerge și el ca nebunul dintr-o parte într-alta, dar cei care procedau astfel erau asaltați de țipetele isterice ale celorlalți. Sălbăticia oarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
aceeași constrângere. Începură să fugă. Treceau rapid pe lângă el, răsuflând zgomotos, răgușit, cu ochii scoși din orbite, cu trupurile reacționând destul de stângaci la gravitația mult mai mică decât cea de pe Pământ. Terenul era aspru și denivelat, iar cei care cădeau țipau de durere când colțurile de stâncă le sfâșiau carnea. Sângele omenesc păta solul înghețat tun al glacialei planete Marte. Cayle merse mai departe, nepăsător, disprețuindu-i pe cei care-și pierduseră capul. Fuseseră doar avertizați că lipsește gravitația, iar tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
doar semnătura lui. Clark smulse al treilea exemplar și-l băgă în buzunar. Celelalte intrară în circuitul oficial. Pe primul exemplar așternu o semnătură cu înflorituri, apoi se dădu înapoi și aruncă tocul cu vârful înainte drept în fața "directorului". Bărbatul țipă și-și duse mâna la obrazul rănit. Doar atât apucă Clark să mai vadă. Dintr-un salt ajunse lângă individul ce semăna cu o broască râioasă, îl înșfacă de gât și-l strânse cu toată puterea. Individul guiță, incapabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
voce slabă: - Bună treabă, Fara. Știam eu că ești capabil. Zeci de oameni din Glay te susțin, așa că nu da înapoi. A trebuit să urlu la tine adineauri fiindcă afară e o gloată întreagă. Dacă nu te superi, te rog țipă și tu la mine. Hai să avem o ceartă adevărată. Dar mai întâi te previn: directorul de la Atelierele de Reparații Automate vine încoace împreună cu două gorile de-ale lui. Clătinându-se pe picioare, Fara îl însoți cu privirea pe primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ars cerul gurii. Fiică-sa conducea un Samand și avea o bucătăreasă, nu era mare lucru la Teheran, doar că oamenii se înclinau când trecea, de parcă ar fi fost o împărăteasă. — Ascultă-mă, ștreangul o paște! nu înceta bătrânul să țipe, până când Armin amorțea cu inima strânsă de frică. Bunică-sa se ascundea între cratițele în care pregătea un eftar și plângea, încercând să se roage. Într-o zi, Caryan a văzut-o cu Sebas într-o mașină sau doar ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Jaguarului. A apăsat pe frână și a întors Jaguarul înapoi, la locul unde fusese lovi t de cărămida. A sărit furios din mașina, a pus mâna pe primul copil întâlnit în cale și l-a lovit de o mașină parcata, țipând: „Ce a fost asta și cine ești tu? Ce crezi că faci? Aceasta este o mașină nouă și cărămida pe care ai aruncat-o te va costa mulți bani. De ce ai făcut asta?” Copilul era speriat. „Vă rog, domnule, vă
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
smeoaice mame, El atins de-acea mireasmă a clocotitoarei zame, Doi tăciuni luă în hîrbu-i, un cărbune în lulea (140) Și luând o bucățică din o vacă ce fierbea, Iată curge - un strop fierbinte pe a unui smeu ureche. Ăsta țipă cu - ngrozire ca un bou împuns de streche. Toți treziți pun pe el mâna, unu-l leagă, altu-l ține, Unu-i țasălă pădurea, cetluindu-l cole bine. (145) Sfătuiesc ca să-l omoare. - Da, mă rog, Dumilor voastre, Cine și-ar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fără de svon, Că de noapte îmi e teamă; Toate umbrele mă chiamă, Tricolici mă prigonesc, Iar babele mă vrăjesc Cu flori roșie de mac Cu oscior de liliac Ca să nu mă dau de leac. Nu auzi cum sbor prin ramuri, Țip în horn și bat în geamuri? Nu sunt tânăr fără minte Prins de dulcele-ți cuvinte, Nu curtean înfumurat Nici oștean împlătoșat Ci eu sunt Sburător Ca un vânt De ușor, Mă anin De un ram Și suspin Lângă geam
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mine tot venea, De când pe alta iubește El la mine nici gândește. Cucule, fă-te o roată Și te du la puiu-n poartă Și spune dacă nu i-am trebuit La ce-o pus om de-o vorbit. 11 Lunca țipă, lunca zbiară Dup-un pui de căprioară, 137 {EminescuOpVI 138} Țipă, țipă și răcnește Căprioara nu-și găsește. Lunca țipă, lunca zice: Taci, duducă, nu mai plânge, Or rochița te pre strânge, Or colanul nu te - ajunge. Dă rochița la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gândește. Cucule, fă-te o roată Și te du la puiu-n poartă Și spune dacă nu i-am trebuit La ce-o pus om de-o vorbit. 11 Lunca țipă, lunca zbiară Dup-un pui de căprioară, 137 {EminescuOpVI 138} Țipă, țipă și răcnește Căprioara nu-și găsește. Lunca țipă, lunca zice: Taci, duducă, nu mai plânge, Or rochița te pre strânge, Or colanul nu te - ajunge. Dă rochița la bădița, Că bădița-i negustoriu Ș-a da-o la croitoriu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cucule, fă-te o roată Și te du la puiu-n poartă Și spune dacă nu i-am trebuit La ce-o pus om de-o vorbit. 11 Lunca țipă, lunca zbiară Dup-un pui de căprioară, 137 {EminescuOpVI 138} Țipă, țipă și răcnește Căprioara nu-și găsește. Lunca țipă, lunca zice: Taci, duducă, nu mai plânge, Or rochița te pre strânge, Or colanul nu te - ajunge. Dă rochița la bădița, Că bădița-i negustoriu Ș-a da-o la croitoriu Și-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la puiu-n poartă Și spune dacă nu i-am trebuit La ce-o pus om de-o vorbit. 11 Lunca țipă, lunca zbiară Dup-un pui de căprioară, 137 {EminescuOpVI 138} Țipă, țipă și răcnește Căprioara nu-și găsește. Lunca țipă, lunca zice: Taci, duducă, nu mai plânge, Or rochița te pre strânge, Or colanul nu te - ajunge. Dă rochița la bădița, Că bădița-i negustoriu Ș-a da-o la croitoriu Și-a lărgi-o subsuori Ș-a da mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
meu nume Și să te afli-n pustii, Acasă să nu mai vii Și să te topești gândind, Cum ocolesc eu plângând. 164 Cine strică dragostele Mînce-i grâul pasările Și n-aibă pîne pe masă Nici sănătate -n oasă. 165 Țipai ochii peste deal, Văzui fata de muntean Periîndu-și păr galbenu, Periînd și blăstămînd Pre Ilie pe câmpie, Ca cosașii să-l cosască, Ciobanii la boi să-l deie, Boii-n coarne să mi-l iee. 166 Ajungă-te mîndr - ajungă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
adeul slobozea Frumoși feciori prăpădea, Altul mintenaș muria, Altul capul ridica Și din gură cuvînta: Maică, măiculița mea, Când tu, maică, m-ai făcut Să mă fi luat de-o mână Să mă fi dus la fântână Să mă fi țipat în apă - Apoi eu m-aș fi - nnecată, Dumnezeu te-ar fi iertată Că n-aș îmbla lumea toată. Ieși tu, maică, pîn-afară Și te uită pe scăpătat Că eu într-aculo - am plecat Cu armele îmbrăcat. De-i vede un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nespălat Să n-am eu noroc în sat, Nici în sat, nici în vecini, Numai tăt în țări străini; Că șed în casă de zid Să mânc prefont tot plângând, Prefont acru nesărat Su picioare frământat Și cu fontul măsurat. Țipai zăbon de postav Luai patrăntaș cu prav, Țipai zăbonaș cu bumbi Luai patruntaș cu plumbi; Pătruntașu mi-i nănașu Și borneu taic'a meu Și pușca mi-i soră dulce, Băinetul frate - de - cruce. 188 De la Dunăre pe vale Merg
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nici în sat, nici în vecini, Numai tăt în țări străini; Că șed în casă de zid Să mânc prefont tot plângând, Prefont acru nesărat Su picioare frământat Și cu fontul măsurat. Țipai zăbon de postav Luai patrăntaș cu prav, Țipai zăbonaș cu bumbi Luai patruntaș cu plumbi; Pătruntașu mi-i nănașu Și borneu taic'a meu Și pușca mi-i soră dulce, Băinetul frate - de - cruce. 188 De la Dunăre pe vale Merg trei sute de cătane, Cu un căpitan călare Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plină; Și voi haideți fără frică, Nu cătați că doi, trei pică. Da unul din companie Toată noaptea nu s-alină Ci tot scrie la hârtie Și trimite la Frănție. Da Frănția-i mânioasă. El prinde cartea de loc Și o țipă cătă foc Că-i fecior fără noroc. Maică, maică, draga mea, Colo sus s-o scăpătat, C-acolo-i steagul plecat Și badea pe drum picat, Cu pistolul la picioare, Cu sabia p-îngă foale; Nu știu, maică, nu știu dragă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lacrimi pe alba-i față Cu un pruncușor în brață. Ea amar se tânguia, Pruncușorul tot plângea, Plânsul lui mi se lăția. Și pe ea că mi-o-ntîlnea Doisprezece tîlhărei; Și hotnogiul dintre ei Cătră ea Așa grăia: - " Nană, nanulița mea, " Țipă pruncul focului, Sui cu mine codrului. Eu pruncul nu L-oi țipa, Ci de cumva m-'eți lăsa După voi că m-oi lua " Cu pruncul în sus spre munte. " Haide dară, că te-om duce". 215 Și pruncul care
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se tânguia, Pruncușorul tot plângea, Plânsul lui mi se lăția. Și pe ea că mi-o-ntîlnea Doisprezece tîlhărei; Și hotnogiul dintre ei Cătră ea Așa grăia: - " Nană, nanulița mea, " Țipă pruncul focului, Sui cu mine codrului. Eu pruncul nu L-oi țipa, Ci de cumva m-'eți lăsa După voi că m-oi lua " Cu pruncul în sus spre munte. " Haide dară, că te-om duce". 215 Și pruncul care e prunc, Paște-și calul său în câmp, 231 {EminescuOpVI 232} Feciorul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n trei sfîrtaie, Să mă puie pe trei cară, Să mă ducă-n Timișoară Să mă facă - un fus de moară. 235 De când șed în ista sat Trei gude pe mine bat, Nu bate ca una sură Nu știu ce i-aș țipa-n gură. Frunză verde de pe tău Să nu-mi bat-așa de rău, Poate frunza de pe baltă Să nu-mi bată niciodată. 236 Mă dusei la Bărigrad, Aflai grâu nesecerat - M-aplecai să tai mănunchiu, Tăieiu ruja soarelui Din capătul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]