6,958 matches
-
dintre noi nu a privit în ochii acelei fetițe. Nici unul dintre noi nu i-a cunoscut viața, durerea, speranțele. Dar dr. Marsh a făcut-o. O cunoștea de ani de zile. Iar noi, acum, îl vom judeca? În cameră se așternu tăcerea. În cele din urmă, votară sancționarea personalului juridic al Universității din Texas, fără nici o penalizare pentru dr. Marsh. Bellarmino îi făcuse să-și schimbe hotărârea, după cum remarcă unul dintre ei, mai târziu. — O manevră clasică pentru Rob Bellarmino. Vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
conștientă că era o odar - acest cuvînt cleios se lipise de ea chiar din prima zi. Era Îngrozitor să fii Încă atașat mental și emoțional de cineva de care ai fost despărțit din punct de vedere fizic. După ce s-a așternut praful, din acel un-an-și-opt-luni de mariaj lui Rose nu-i mai rămăsese decât un gust amar și un copil. „Asta-i tot ce mi-a rămas...“ mumură Rose În sinea ei. Acesta era, Într-adevăr, cel mai comun efect secundar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
din viașa sa. Acestea fiind zise, bunica Shushan și-a luat andrelele și s-a așezat. Primele scule ale unei pături azurii de copil pe marginea căreia erau brodate inițialele A.K. atârnau de andrelele. Pentru o clipă s-a așternut tăcerea, iar toată lumea din Încăpere i-a urmărit mâinile mânuind cu grație andrelele. Împletitul bunicii Shushan avea asupra familiei efectul unei terapii de grup. Ritmul sigur și egal al fiecărui ochi Îi liniștea pe toți cei care o priveau, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Columbia. Armanoush a simțit că era momentul să mărturisească un alt adevăr esențial al vieții sale. Poate că nu-mi va fi atât de greu să găsesc relațiile potrivite din moment ce maică-mea e căsătorită acum cu un turc. S-a așternut o liniște stânjenitoare. O clipă nimeni n-a răspuns nimic, așa că Armanoush a continuat. Îl cheamă Mustafa, e geolog și lucrează pentru o companie din Arizona. E un tip de treabă, Însă nu e deloc interesat de istorie și de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
locul În care le-o pui puicuțelor. Cu cât mai tinere, mai superficiale, mai bete, cu atât mai bine! Caricaturistul Alcoolic a oftat și a apucat paharul cu raki. A băut jumătate dintr-o singură Înghițitură. Pe chipul lui se așternuse o tristețe atât de adâncă, Încât pentru o clipă Asya s-a temut că va Începe fie să țipe la ea, fie să plângă, nu-și putea imagina atâta durere rămânând calmă. În schimb, acesta a murmurat pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a temut că va Începe fie să țipe la ea, fie să plângă, nu-și putea imagina atâta durere rămânând calmă. În schimb, acesta a murmurat pe un ton obosit: — Uneori poți fi foarte crudă. În Încăpere s-a așternut o tăcere stranie, acoperită de țipetele copiilor care jucau fotbal afară, În stradă. Din intensitatea lor se părea că unuia dintre ei i se arătase cartonașul roșu și toți băieții din echipa lui erau acum ocupați să se certe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
goanei, i s-a părut că a auzit sunetul unui glas, atât de neașteptat și de scurt Încât era greu să fii sigur - aspru și răgușit, izbucnind pentru o fracțiune de secundă. Asta a fost tot. După aceea s-a așternut din nou liniștea, de parcă toate astea nu ar fi fost decât produsul imaginației lui. În mod obișnuit ar fi ieșit din cameră ca să verifice dacă totul era În ordine. Însă seara aceea nu era una obișnuită. Nu voia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
micul dejun cu prietenii mei duminica pe țărmul Bosforului, Îmi place să mă plimb singur prin mijlocul mulțimii, sunt Îndrăgostit de frumusețea haotică a acestui oraș, de feriboturile, muzica, poveștile, tristețea, culorile și umorul lui negru... Între ei s-a așternut o tăcere penibilă, În timpul căreia fiecare a analizat de la distanță poziția celuilalt, dându-și seama că Între ei ar putea exista mai mult decât distanța geografică - el bănuind că Armanoush era prea americanizată, ea Înțelegând că Aram era prea turcificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dimineața până seara. Totuși, deși era supărată pe Charlie, era și mai supărată pe Kitty pentru că-l supărase pe Charlie. Și Kitty era supărată. Nimeni nu-i adresase un cuvânt În timpul cinei, iar dacă se uitau la ea li se așternea un zâmbet ciudat pe față, de parcă pe locul ei nu stătea nimeni sau ceva de genul ăsta. Lipsa de expresie de pe fețele lor era cu atât mai puțin explicabilă În condițiile În care Kitty purta un tricou pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
te rogi să fii cu un bărbat care are o prietenă? o Întrebă. Ar trebui să te rogi la Dumnezeu să-ți dea cel mai potrivit bărbat pentru tine, lasă-L pe El să hotărască cine să fie. Comentariul ei așternu o liniște nefirească peste masă. — Trebuie să mă duc la toaletă, zise Carmen ridicându-se. — Păcat În ochii bisericii? Ce rahat mai e și asta? șuieră Giulia de Îndată ce Carmen dispăru. Ce e biserica? O clădire, o organizație, un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
suspecte, pe care nu le luam însă în seamă; mergeam cu capul în pământ ca să mă feresc de șerpi. Deodată, am înghețat. Undeva în fața mea lătrase scurt, furios, un câine. Mi s-a făcut frică. Și din nou s-a așternut liniștea. Mă îndepărtasem destul de mult de azil, nu mai auzeam valurile mării. Doar sunetul sec al ierburilor uscate îmi răspundea la fiecare mișcare. Am înaintat mai departe cu grijă, să nu fac prea mult zgomot, și mă opream mereu, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
memoriei. Timpul a trecut prin sufletul meu lăsându-și mâlul acolo. În acest mâl nimic nu poate să moară, nici să învie. Se aud zgomote, murmure, voci răzlețe, unele cunoscute, altele nu. Uneori disting propria mea voce. Și când se așterne liniștea, cineva (diavolul?) râde, amintindu-mi că sunt aici și că nu-mi pot îngădui luxul confesiunilor politicoase; sinceritatea mea nu poate fi decât brutală; aceeași voce îmi șoptește că mila e hidoasă și că pentru unele lucruri nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
impulsurilor, ros, înveninat de o gelozie absurdă. Se auzi un pocnet de fereastră, apăru o umbră, un cap care se aplecă afară; eu mă lipisem de zid ca să nu fiu văzut. Apoi geamul s-a închis la loc și se așternu liniștea. M-am întors și m-am suit din nou în barcă. De când o violaseră cei doi pescari, Marta se baricada noaptea în casă. Am bătut insistent, până ce am auzit dinlăuntru un zgomot ușor și o respirație. Dar nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unei celule secrete! Where Art Thou, Muse, That Thou Forget’st So Long? Mă simt obosit, bolnav. William așteaptă de la mine material nou pentru șarlataniile lui de clovn de-acolo, de la Globus. Soapes scrie ceva. Privesc peste umerii lui. Tocmai așterne un mesaj incomprehensibil: Rivverrun, past Eve and Adam’s... Ascunde foaia, mă privește, mă vede mai palid ca un spectru, citește În ochii mei Moartea. Îmi șoptește: - Odihnește-te. Nu te teme. O să scriu eu pentru tine. Și chiar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
două cu ajutorul lui Ramsay, iezuiții o reuneau din nou pentru o ataca frontal. Cartea lui Barruel avusese oarece efect, astfel Încât din Arhivele Naționale franceze rezultau cel puțin două rapoarte de poliție cerute de Napoleon despre sectele clandestine. Aceste rapoarte le așterne pe hârtie un anume Charles de Berkheim, care - așa cum fac toate serviciile secrete, ce se duc să caute știri exclusive acolo unde deja au fost publicate - nu găsește altceva de făcut decât să copieze rând cu rând mai Întâi cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mă fac? Eu mă duc la Paris să caut regula neoplaziei. Nu se dusese imediat. Rămăsese Închis În casă timp de patru zile, Își pusese În ordine toate ale sale files, frază cu frază, ca să găsească o explicație. Apoi Își așternuse pe hârtie povestirea, ca pe un testament, povestindu-și-o lui Însuși, lui Abulafia, mie sau cui ar mai fi putut să citească. Și, În fine, marți plecase. Cred că Belbo se dusese la Paris ca să le spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se atrag în același timp, se completează. M-am lasat purtată în jocul lor și astfel am pătruns înțelesul muzicii. E greu să localizez momentul conexiunii dintre cele două acte artistice, muzica și pictura, pentru că obiectivul meu era de a așterne în spații plastice ceea ce mi se transmitea sonor. Declicul cred că s-a produs după a treia audiție, când practic am înteles nuanțele colorate ale fiecarei note holotropice. Odată creată legătura, muzica s-a oprit și m-am autoevaluat, exprimându
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
încărcătura semiotică desprinse din sunetele holotropice îndeamnă pe cel ce ascultă să-și dorească să se exprime, să împărtășească, să comunice și altora experiența trăită. Dat fiind că notele muzicale nu fac parte din vocabularul meu artistic, am simțit să aștern pe pânză culori, cifre, litere, forme, linii și structuri, subordonate unor registre inegale care le ancorează și le dau sens. Aceste elemente de limbaj plastic compun un întreg, o formă parcă desprinsă ușor aluziv din figurativ. Așa le-am perceput
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
prima oară după mult timp, Wakefield simte nevoia să se ascundă. — Animăluțul meu era cerber, murmură el, jenat de el Însuși și de fosta lui nevastă. Nimeni nu rîde. Grupul se adună pentru Încă o țară. Japonia a ales să aștearnă pe lotul ei un frumos și gol Oraș al femeilor, care ignoră pur și simplu arhitectura. Sub copacii despuiați de iarnă sînt așezate panouri fotografice prezentînd chipul aceleiași femei. Imaginile sînt răspîndite la mare distanță pe suprafața largă, așa că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de conducere, mai bine zis. Prima oară am desenat ceva mai abstract. M-am folosit exact de denumirea pe care au folosit-o și ei. Deci, „abstract“, așa înțeleg ei abstractul prin ce reprezintă desenul lui Ics al nostru. Am așternut ce am visat, așa, cu ochii deschiși. Și am în cameră schițele. Protestul ăsta Am făcut un protest, în colaborare l-am făcut, cu colegul de cameră. Nu era un fel de protest. Era exact cum simțim noi. Deci cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
gândi Takamori. A vrut s-o piște zdravăn, dar știa că dacă încerca să facă una ca asta, ea îl va pișca de două sau trei ori mai tare. Așa se explică de ce, în acea duminică dimineață, Takamori, încovrigat în așternut ca un vierme de mătase în gogoașa lui, a răspuns chemării stridente a surorii cu o voce care părea să vină din fundul unei fântâni fără apă. După ce a trecut și a doua alarmă, Takamori a fumat două țigări una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
un câine vagabond lihnit de foame. Când a văzut-o pe Tomoe, fața lui de cal s-a luminat toată. — Bietul câine-san. E slab mort. Nu vrei să-i dai ceva de mâncare? — Ce nerușinare! S-a făcut seară. Masa așternută în cinstea lui Gaston era încărcată cu tot felul de bunătăți, de nu-i venea lui Takamori să-și creadă ochilor. Musafirul de onoare s-a îmbrăcat iar cu hainele pe care le purtase la sosire. Stătea drept pe pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
peste trupul căzut al prietenului său, ca gest de apărare. Cu cazmaua în aer, Kobayashi l-a privit uimit pe Gaston. L-au trecut fiori de groază. A scăpat cazmaua și a zbughit-o spre drum cu viteza șobolanului. Se așternu liniștea. Mlaștina era învăluită în tăcere ca și cum uitase deja de încleștarea disperată la care fusese martoră. La o adiere a vântului, ceața cea deasă se împrăștia, la o alta, se aduna iar. Nu se auzea nici cel mai mic zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
val de aer proaspăt. Privind spre vârful munților încoronați de nori învolburați, Takamori a avut brusc impresia că-l zărește pe Gaston urcând agale muntele, acolo... sub cel mai înalt pisc. Îi făcea semn cu pălăria și zâmbetul i se așternuse din nou pe fața lui de cal - zâmbetul cu care se obișnuiseră ei atât de mult, un zâmbet șovăitor, de nătăfleț. — Takamori-san, plec. — Unde pleci, Gas? — Undeva, departe... oriunde sunt oameni. Imaginea i-a fost spulberată de vocea lui Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fată i-a pus ieri in brațe un crin. Va mai trece printr-o mie de sate. I se va-ntinde prescură, pe drumuri stropite cu vin. Bolnavii de oase din cele o mie de sate în cale-i s-aștern. El îi calcă de rău. Și de bine el joacă, vorbe uitate spunând lângă umerii lor. Spre seară boala iese din casă, din gând și din vine. Are-un mers larg, când purcede, ca de-mpărat. Chihlibar - miez galben - poartă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]