7,862 matches
-
înălțimea lor; căci toți sunt dați pradă morții, în adîncimile pămîntului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă. 15. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "În ziua cînd s-a coborît în locuința morților, am răspîndit jalea, am acoperit adîncul din pricina lui, și i-am oprit rîurile, apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, și toți copacii de pe cîmp s-au uscat. 16. De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, cînd l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
penița cu cerneală roșie a unui stilou. Jos, în vale, se află o veche fântână, luată parcă din timpuri în care buciumul “sună în vale”; sfoara ei este subțire și pare roasă de trecerea timpului, semn că acel izvor din adâncuri a alungat setea și nădușeala multor trecători ce i-au atins colacul - Reflexii de lumină, inocență și magie 27 știrbit și el de vreme... cumpăna se vede din depărtare, iar scârțâitul pare să se înece la fiecare adiere a vântului
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
cu vaporul până la Vâlcov, apoi de acolo până la Jibrieni, iar de la Jibrieni până la Galilești cu mijloace de transport personale, călare pe coama drumului. Mersul cu caiacul era pentru mine un chin fiindcă valurile cât casa îți arătau parcă cu degetul adâncul. Localnicii care călătoreau cu mine făceau haz, însă eu mă culcam pe fundul caiacului, îmi înveleam capul și așteptam din clipă în clipă să văd Atlantida. Directorul școlii din Jibrieni, Markov Simion, era un învățător mult mai în vârstă ca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Ismail pentru acest spectacol. Să fiți sănătoși, casă de piatră dar bilete nu-s. Și asta te face să zâmbești? Aș vrea să te văd și eu trecând pe coaja gheții cu sania gata-gata în orice moment să cadă în adâncul apelor dacă nu te termină lupii. Și toate astea pentru un spectacol la care dumneata zici că nu se poate intra. Dar ce-i aici, Vasilică, întreabă atras de voci și de întâmplare însuși posesorul celebrului nas, Tănase. S-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
primea zilnic suplimentul de grăunțe sau ce mai trebuia pentru animale. Dar și pentru porci “pescuitul” era principala sursă de hrană. Și cum oare să uiți anii de belșug ai Câșliței, singurul loc de pe pământ unde sărbătoarea toamnei scotea din adâncul sufletelor cele mai frumoase obiceiuri prin ancestralitatea lor? Doar aici am văzut , ca o lege nescrisă obligatorie dar și respectată, renunțarea aproape totală la folosirea veselei, a paharelor la marele hram al naturii. Vinul se putea bea doar din pahare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care o sculptase, ca să se însoare cu ea, Pygmalion știe că statuia va primi, o dată cu viața, și condamnarea morții. Totuși, nu ezită. Apoi, Icar nu e și el un romantic? Narcis nu e un romantic atunci când așează un mormânt în adâncul cunoașterii de sine? în stufoasa legendă a lui Empedocle apare, întîi, un personaj excentric ce se credea de origină divină, umbla cu sandale aurite, cu o mantie de purpură pe umeri și cu o ghirlandă de lauri pe cap, ghicea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-ți atingă fruntea ta, care plătește cât o împărăție, fără să ai suflet cu milă lângă căpătâiul tău. Ce faci tu în astfel de momente? Mimi, nu mai scriu că mă înneacă plânsul și e un plâns care pleacă din adâncul sufletului și mă gândesc cu drag la tine și la pudra mea de arsenic; sunt atât de aproape de ea și ce mă leagă pe pământ ești poate tu și numai tu. Iartă-mă, dar îmi cade condeiul din mână, nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
aceea, foloseau drept catacombe podurile. Asta pentru că pivnițele de pe aici sunt pline cu apă. Dar astăzi, puteți fi liniștit, dumnezeul lor nu se mai afla nici în pod și nici în pivniță. L-au cocoțat pe un jilț judecătoresc, în adâncul inimii lor, și lovesc, și judecă mai cu seamă, judecă întruna, în numele Lui. El îi vorbea Păcătoasei cu blândețe: "Nici eu nu te osândesc!"; iar ei osândesc fără cruțare si fără alegere... În numele Domnului, iată-ți pedeapsa! În numele Domnului? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de suflet nu alta. Apoi în vremea aceea, când era vorba de vodă, vorbele frumoase se țineau lanț. Nu uita să-mi citești și răspunsul lui vodă Duca la anafora lui Tudosie Dubău logofătul.” Iată ce scrie Duca vodă: „Dintru adâncul inimii noastre...cu multă osârdie și cu multă cheltuială dintru agonisita noastră...ș-am început ș-am zidit din pajiște această rugă, sfânta mănăstire Cetățuie...Ș-am socotit... ș-am ales ș-am trimis pe boiariul nostru Tudosie Dubău vtorâi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu răbdare nedreptatea; a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii și cei morți; a ne ruga și pentru vrăjmașii noștri. Am închis ochii, să mă pot gândi mai profund la cele aflate, dar o altă întrebare a țâșnit din adâncuri: „Care sunt păcatele strigătoare la cer?”. Și iar șirul păcatelor strigătoare la cer se rânduiau ca pe carte: „Uciderea de bunăvoie sau sinuciderea; lepădarea de credință; asuprirea săracilor, a văduvelor și orfanilor; oprirea nedreaptă a plății datorate altora.” Ca un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mine glasul bătrânului...Până în astă seară nu i-am auzit ghiersul care acum m-a făcut să-l ascult cu evlavie și doream parcă să nu se mai sfârșească...Aci urca cu tremurături moi ca un tril, aci cobora în adâncuri, ca un glas de bucium. Totul într-o înlănțuire de vis. Am închis ochii, să mă pătrund de farmecul și limpezimea cântului...Prin minte încep să mi se perinde făpturi cerești înconjurate de nimburi albe fluturând feeric în bătaia vântului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
acele plăceri străine îl ofensau și îl lipsau pe el, care nu avea decât pe Lina. Știa că buna Lina nu-i aduce nici un obstacol; mai știa că acele bunuri și fără de ea nu ar fi fost ale lui; in adâncul adâncului va fi fost chiar și conștiința că Rimul deșirat și spălăcit, cu gesturi de manechin și vorba pedantă, prin persoana iu: însăși era un obstacol acelor aspirații. Era mizeria omului cu 145 sine, pe care o cunoaște și n-
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plăceri străine îl ofensau și îl lipsau pe el, care nu avea decât pe Lina. Știa că buna Lina nu-i aduce nici un obstacol; mai știa că acele bunuri și fără de ea nu ar fi fost ale lui; in adâncul adâncului va fi fost chiar și conștiința că Rimul deșirat și spălăcit, cu gesturi de manechin și vorba pedantă, prin persoana iu: însăși era un obstacol acelor aspirații. Era mizeria omului cu 145 sine, pe care o cunoaște și n-o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
întors spre dînșii! ... Cu privirea înfiptă ca un junghi în spatele de manechin, Marcian căută a-1 pironi pe loc, pe când ritmic mâna i se închidea și deschidea pe dezmierdarea genunchiului viu. Acum, viteza nu se mai precipita în Elena. Din adâncul ei voința urca fermă, sigură de ea însăși. în Marcian era un vid, un abis al voinței, în care se azvârlea cu îmboldirea puterilor toate. A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea, avea să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cotropiți; reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile noastre!”... Sunt cuvintele generalului Antonescu, care la 9 Iunie 1940 fusese arestat, fixându-i-se locul la Mănăstirea Bistrița-Vâlcea, și care, scârbit până în adâncurile simțirii, de dictatura regelui asasin, își dăduse demisia, la 12 Iulie 1940. Regele i-o aprobase, dar în Septembrie același an, l-a chemat să salveze Țara. În înțelepciunea sa și dragostea lui de patrie a acceptat chemarea propunându-i
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nici cazul, liniștea noastră făcând loc observatorilor de la tunuri, grupului de comandă, și ghidare a navei. Dar gândurile o zbugheau tăind întunericul și ceața, spre cei dragi care intuiau infernul de la Sevastopol în aceste ultime zile de rezistență. Undeva, în adâncul cerului, deasupra contrastelor lumești, se întâlneau rugăciunile noastre, ale celor de pe vas, cu ale celor dragi din Țara amenințată ca nicicând. Doar frământările mării răscolite de obuze se asemănau îngrijorărilor noastre. Și în aceste nemaiîntâlnite circumstanțe, stoluri de rândunele, obosite
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și-n interviurile date ziariștilor. Contrar convingerilor părintelui Roman Blaga, trecut și el prin reeducarea prin tortură a martirajului de la Pitești: “Nu are rost să vorbim despre ororile care au fost în închisori, ci despre biruințele noastre sufletești, victoriile din adâncul ființei noastre care ne-au dat posibilitatea să ne ridicăm la lumină, considerând suferința ca acces la îndumnezeire”...”pentru că la capătul suferinței am primit darul de a iubi și ierta”... cu observația lui N. Steinhardt că autentica iertare înseamnă renunțarea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
plecat în cer), lăcomia umană, ’’omul străzii’’, destine frânte, drame familiale anonime. Pentru Constantin Slavic scrisul a devenit un drog ce, l-a subjugat pe autorul nostru prin clasica dependență. 3o mai 2o1o Teodor Pracsiu OLARITI Chemarea izvora, parcă, din adâncul inimii munților. Și se prăvălea,în ecou repetat, către necuprinsul întins al marginilor, joase, ale acestora. De bună seamă că a fost irezistibilă, de vreme ce tânărul zvelt, frumos ca toți flăcăii de la marginile munților, i-a răspuns, prin prezență. Prin prezența
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
urmată de strigăte tragice: fugiți! Fugiți, că se dărâmă, că ne dărâmăm, cu totul. Pământ, cu tot ce e pe el. Cu totul! Fugiți! Până să înțeleagă mai bine despre ce este vorba, satul, aproape întreg, a fost înghițit de adâncuri. Oamenii, marea lor majoritate, scăpaseră cu fuga. Nevasta și copiii, care-l așteptaseră la maxi - taxi, s-au adunat împrejurul său. Au sărit, toți, pe versantul opus șoselei. Acum, cu mâinile către cer, se întrebau, neputincioși: ce ne facem? Ce
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
venisem din Lisa. În noaptea precedentă, mă visasem pe Calea Secii, cu vacile. Mali, mai vicleană, se strecurase printr-o spărtură a gardului în livezi și, tîrîndu-și clopotul prin iarbă, ca să-mi înșele vigilența, coborâse într-o văioagă. Strigasem din adâncul plămânilor, să mă audă Mali, iar răcnetul meu fioros reușise să sperie întreg internatul. Dimineața, la micul dejun, eram arătat cu degetul și am auzit multe comentarii răutăcioase pe seama "sălbăticiei" mele. Nu-mi plăcea deloc că devenisem "vedetă", dar ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
demodat. Prea sentimental pentru Lisa. Și prea conservator pentru București. Prea puțin suplu, ca să mă pot adapta, și prea susceptibil, ca asta să nu mă coste. Mi-a rămas și azi ceva de țăran sub lustrul citadin și, probabil, în adâncul melancoliilor mele am păstrat aroma ploilor din Lisa, rămasă ca umezeala în copacii bătrâni crescuți în locuri ferite de soare. Cu toate acestea, de câte ori vreau să mă întorc la identitatea mea, mă încearcă sentimentul tulbure că nu sunt nicăieri întreg
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-a dat notă, mi-a zis să trec la loc în bancă. Am ieșit pe ușă, ca să nu izbucnesc în plâns în clasă. Cred că-mi ardeau obrajii de rușine și de ciudă. Mă simțeam foarte nenorocit, jignit până în adâncul sufletului. Întâmplarea aceea venea după alta, ia fel de neplăcută. Cum nu-mi permiteam să fiu client al bufetului de la liceu, îmi înfundam în buzunare, la internat, dimineața, două felii de pâine ca să le am în recreații. Spre ghinionul meu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Când mă iubește piatra absurd abisul vine din adâncuri, ceața trandafirie hoinărește pe străzi; coborâm răsfățați în profunzimi, umbrele își caută singurătatea se află, se regăsesc, se împlinesc. Pândim să se reverse cerul. Ce fiară este timpul care ne răsfiră!
Gelozie by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83705_a_85030]
-
strictă a picăturilor de la un robinet prost Închis, „noaptea asta n-o să pot dormi, sînt nenorocit“, spune și numără picăturile. Nici n-au știut cînd au fost duse valizele În Mercedesul vișiniu, afară, În noapte, Susan oftă din greu, din adîncul sufletului. Trista veste o surprinsese Într-o perioadă cînd era grozav de frumoasă și de o eleganță desăvîrșită și acum părea o lebădă rănită plutind pe apă, lăsîndu-se dusă de vînt spre malul pe care-l atinse În clipa cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minute am oprit mașina. Nici nu ți-ai dat seama că am fost la un pas de moarte la ultima curbă! CÎte pahare ai băut? — Mai puține decît John și Julius, se trezi spunînd Susan, privindu-l Încîntată, dar În adîncul sufletului nespus de tristă. Don Juan Tenorio porni motorul, Îl opri, scoase cheia de contact, apoi făcu din nou contactul, se opri chiar În momentul cînd avea de gînd s-o scoată din nou, se zăpăcise cu totul jucătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]