12,537 matches
-
-i primi în pântece lama, Eudoxiu îl privi cu ochii strălucind de exaltare; cu buzele lățite într-un zâmbet răutăcios, mârâi sarcastic, cu furie: — Acum e prea târziu, Prefectule! în timp ce bagaudul, lovit de moarte, se ghemuia la poalele zidului, alți adversari se iviseră deja lângă Sebastianus, luptându-se cu el ca să-i taie calea către turn. Deși copleșiți de numărul adversarilor, prefectul și tovarășii săi continuară să-i hărțuiască pe bagauzi, care se dovedeau destul de nepricepuți în folosirea armelor, și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mârâi sarcastic, cu furie: — Acum e prea târziu, Prefectule! în timp ce bagaudul, lovit de moarte, se ghemuia la poalele zidului, alți adversari se iviseră deja lângă Sebastianus, luptându-se cu el ca să-i taie calea către turn. Deși copleșiți de numărul adversarilor, prefectul și tovarășii săi continuară să-i hărțuiască pe bagauzi, care se dovedeau destul de nepricepuți în folosirea armelor, și îi împinseră tot mai în spate, spre poartă, în speranța că vor reuși s-o închidă la timp. Deodată, însă, huruitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nici o grijă față de infanteriștii care mai rămăseseră pe-acolo; în spatele lor, alți cavaleri cu platoșe sclipitoare năvăleau în galop printre corturile răsturnate, amestecându-se cu fugarii și trecându-i fără milă prin tăișul săbiei. în vreme ce cavaleria romană, victorioasă acum în fața adversarului, inunda tabăra dușmană și își încheia devastările, Sebastianus își întoarse privirea spre sud-est, în câmpie, unde începeau să se zărească primele unități de infanterie. Distanța nu-i îngăduia să distingă însemnele, dar, după dezordinea cu care se desfășurau unele contingente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că ceea ce vedea venind acum împotriva lor era întreaga armată a lui Flavius Etius. Ținând stindardul, Mandzuk veni alături de el. îndreptă arătătorul spre stânga. — Acolo, îl anunță. Traversează acum. într-adevăr, un întreg detașament de goți își pusese pe fugă adversarii, tocmai traversa râul și ajunsese pe punctul de a ajunge la mal. O întâlnire apropiată cu cavaleria vizigotă în armură era tot ce li se putea întâmpla mai rău oamenilor săi, dotați în majoritate cu armament ușor; totuși, Balamber nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu mult, și, dacă e așa, trebuie să încercăm să tragem toate foloasele posibile din acest avantaj. încrucișând brațele, Theodoric zâmbi acid: — îmi face plăcere că ai atâta considerare față de vitejia vizigoților. îmi închipui că de asta ai ales ca adversari ai romanilor tăi pe gepizi, care or fi deja epuizați după bătălia de azi. Chipul lui Etius, care, până în acel moment avusese o expresie cordială, se înăspri: Ei bine, replică scurt, cred că și tu vrei să câștigi această bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de îndată, împreună cu el, pe un mic pinten ce constituia punctul ce mai înalt a colinei. Hunii înaintau, dar de această dată cu mai mare precauție, precedați de zeci de arcași pedeștri, care începură curând să trimită săgeți spre liniile adversarilor. Pentru moment, Maliban își ținea încă pe loc alanii, așteptând ca dușmanul să se apropie. în câmpie, cele două armate se înfruntau cu urlete de război și cu sunete de corn și trâmbiță, dar se apropiau lent una de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
totodată: era în plus - și înainte de toate - glasul unei străvechi mânii, al unei uri hrănite de mii de nedreptăți al unui orgoliu totdeauna înfrânt, care căuta să se răzbune. în timp ce alerga către liniile dușmane, agitând sabia, și dobora deja primii adversari, simți lămurit, cu o siguranță fără greș, că nimic nu ar fi putut sta împotriva acelei forțe vulcanice dezlănțuite de armata aceea de proscriși: forța pe care deja o intuise în ei în timpul instrucției, dar asupra căreia își impusese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cerea ajutorul divin. „Dumnezeul meu - striga - fă din ei pleavă risipită de vânt... Urmărește-i cu furtuna ta și spulberă-i cu uraganul tău!“ în acea amestecătură, măiestria superioară a turingienilor în folosirea armelor era contrabalansată de agresivitatea feroce a adversarilor lor. Metronius îi încuraja pe ai săi, le striga să strângă rândurile, dar el însuși înainta mai ales fiind împins de masa ce îl urma. Almirus, ce se afla alături de el, primi o lovitură de măciucă în tâmplă: se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și să înainteze cu multe opriri și cu mare greutate printre mormanele de oameni masacrați, răniți ce ridicau brațele cerând ajutor, cai în agonie și tot felul de arme, împrăștiate ori înfipte în pământ. După forma scuturilor și după armamentul adversarilor pe care-i avea în față. Balamber constată că se pregătea să-i înfrunte pe alanii lui Sangiban. Aceștia, văzând că se apropia un nou val de atacatori, strânseră rândurile, formând o falangă țepoasă, înțesată de sulițe lungi, din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privire în direcția râului, în speranța că-i va vedea sosind pe oamenii săi. Observă mișcare pe câmpie, dar i se păru că burgunzii, chemând-se unul pe altul cu strigăte puternice, se aliniau și ei ca să-și înfrunte noii adversari. Așadar Frediana. îl înfrunta în tăcere, pornită doar să lupte, rotind în mână sabia, cu mișcări sigure. Nu-și chema oamenii, nu căuta ajutor. Era ceva ce-i privea numai pe ei doi. Acum, însă, el nu se mai simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suflă dinspre Alpi spre Mediterana în. trad.ă. Morra — joc foarte popular în lume; în varianta sa cea mai cunoscută, jucătorii îdoi sau mai mulțiă ridică pumnul strâns ori un anumit număr de degete desfăcute, strigând cifra respectivă, pe care adversarul nu trebuie să o ghicească în. trad.ă. Javelină — suliță lungă și subțire în. trad.ă. Comes este cuvântul latin pentru „tovarăș“ și semnifica nu doar o poziție politică sau administrativă foarte înaltă, ci și o intimitate de cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mama ta și le-au ușurat ceasul greu al morții? Pentru o femeie toți bărbații sunt bărbați, afară de acela pe care nu-l mai iubește. La furie, mintea celui inteligent intră în ebuliție, a prostului se sleiește. În gelozie superioritatea adversarului triumfător te umilește, inferioritatea lui te coboară. Mai multă încredere am în reformatorul social condus de ambiție și de vanitate, decât în acela condus de iubirea de oameni, pentru că cel dintâi este mânat de mobile mai puternice și mai durabile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o amploare și cu o intensitate absolut necunoscute bărbaților. 6. Feminitatea puternică este, în adevăr, întotdeauna în luptă cu masculul. Sensibilitate la, să-i zicem, eternul masculin, cochetărie, defensivă provocatoare față de agresor, în sfârșit, o întreagă politică și diplomație cu adversarul, plină de suspiciuni ca orice politică de acest fel. 7. Am spus aiurea că în afacerile de sentiment femeile, conștient și inconștient, își țin jocul ascuns față de bărbat. Acest secret îl păstrează și scriitoarele, când sunt femei de rasă, adică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
găsit nicăieri. Dar am să-l citesc. Să mă necăjească numai?... Cunoscând slăbiciunea femeilor pentru Paul Bourget 1, i l-am amintit mai mult ca un mijloc să-mi dau seama de psihologia ei. 1 Critic și romancier francez (1852-1935), adversar de idei al lui Émile Zola, reflectând reacția politică de după Comuna din Paris. - Aista se apropie, în adevăr, ca de niște sanctuare nu nu-mai de femei, bineînțeles dacă bărbații lor sunt bogați, dar și de mobilele din saloanele lor. Și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mamei sale. Uneori jucăm cărți, în zilele astea cenușii, când trebuie să punem măsuța la geam, ca să avem puțină lumină - verde din cauza copacilor de afară. Când câștigă, când învinge, căci nu jucăm pe nimic, Adela e fericită. Sunt aproape întotdeauna adversarul ei. A observat că trișez ca să câștige, și s-a supărat. E foarte serioasă la joc. De altfel, acum suntem foarte serioși în toate raporturile noastre. Raporturi de soră și frate - mai mic! Mă urmărește tot timpul să nu umblu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plictisește". La șase seara, termometrul înnebunise! Eram zăpăcit de spaimă, de inaniție, de nicotină. Redusă de boală (în fapt și în conștiința mea) la un simplu organism în luptă cu germenii morții, dispărând femeia, motivul de a vedea în ea adversarul temut, dispensator de viață, Adela devenise pentru mine ceea ce era în realitatea ei obiectivă - și mai ales în realitatea ei relativă față cu mine - aproape un copil. Dar sentimentele pentru copilul bolnav erau exagerate de toată forța pasiunii pentru femeia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vechi și jerpelit, în care sora ei Boo Boo o plimba împingându-l prin casă, poticnindu-se peste praguri, până când ajungea în centrul activității. Dar e foarte posibil să-l fi urmărit, în fragedă pruncie, pe Seymour jucând ping-pong, iar adversarul său aparent incolor, de care nu-și mai amintește, să fi fost eu însumi. În general, când jucam ping-pong cu Seymour, eram estompat până la o totală lipsă de culoare. Era ca și cum de cealaltă parte a plasei aș fi avut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Seymour sau nimereau în plasă sau cădeau la mama dracului în afara mesei, așa încât jocul cu el era lipsit de voleuri. Acesta era însă un fapt care niciodată nu-i atrăgea atenția și se arăta întotdeauna surprins și abject împăciuitor când adversarul lui se plângea în gura mare și cu amărăciune că trebuie să-i culeagă mingile căzute prin toate colțurile camerei, pe sub scaune, sub canapea, sub pian și prin locurile acelea respingătoare de după rafturile cu cărți. Era la fel de înnebunitor și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să mă opresc aici. Așa cum am spus, la unele jocuri era spectaculos de bun. Chiar de neiertat. Prin asta mă refer la acel grad de strălucire în jocuri sau în sporturi care ne enervează când îl vedem atins de un adversar neortodox, un „infam“ lipsit de sistem, un infam ostentativ sau, pur și simplu, un infam sută la sută american, care, desigur, parcurge întreaga gamă, de la cel ce folosește cu mare succes împotriva noastră arme ieftine și inferioare, până la rivalul victorios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Întinse mâna s’o transfere Doctorului. Acesta Însă o refuză. Efectuă din nou plinul paharelor, golind unul pe nerăsuflate. Îl umplu din nou, aprinzându-și o țigară, pufăind câteva rotocoale de fum. Încerca să aplice o tactică bine cunoscută: aducerea adversarului Într’o stare de surescitare nervoasă, să nu mai fie valabil pentru a putea controla jocul ce urma să Înceapă. În momentul când gazda era pe punctul de-a izbugni, Doctorul , cu un calm enervant, motivă: „Prietene, ai omis un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
insistențele jucătorilor - obligându-l pe Doctor să numere banii. Imediat Gironda le servi o mică gustare, mai aduse câteva sticle cu băutură, făcându-se din nou nevăzută. Jocul de noroc, se reluă cu o deosebită asprime! Atât Doctorul, cât și adversarul său, Învârteau zarurile În mână, și le azvârleau cu o asemenea furie, Încât timorate, bietelerefuzau să ofere șansă unuia din jucători. În această insuportabilă tensiune nervoasă, se scurse toată dimineața și după amiaza, efectiv, balanța victoriei pendulând Între cei doi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ultimă armă a celor aflați la strâmtoare și, mai știa foarte bine, drum de Întoarcere nu există. Se ridică de jos, făcând unele mișcări pentru dezamorțirea Încheieturilor cartilaginoase. Înălță privirea asupra Girondei, Încercând să mai câștige puțin timp, iritându-și adversarul. „Doamnă, ne aflăm Într’o situație deosebit de delicată...Vă respect și, vă asigur de toată gratitudinea mea...” Roșu de mânie, deodată Gică picior de lemn, slobozi un strigăt Înfiorător. Puse mâna pe cuțitul alăturat, pregătindu-se de asalt...! „Ajunge Doctore
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cuvinte ale gazdei, avură darul să deconecteze oarecum atmosfera iar pe Doctor să numere banii, afișând un zâmbet echivalent, cu acela a unui câine turbat...! Odată afacerea Încheiată, cele două zaruri Își Începură alergarea, fulgerate cu Înverșunare de către cei doi adversari. Balaurul și Cap de mort, priveau cu lăcomie parada milioanelor ce alterna Între cei doi jucători - regretând retragerea forțată din joc - curățându-se prea repede. Un asemenea joc de noroc, merita osteneala...! În colțul său stingher, ne băgat În seamă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum va reacționa păgubitul În caz de va pierde din nou. Avea pică pe el, rostind În gând toate rugăciunile cunoscute ca acesta să piardă. Dar, Dumnezeu fiind ocupat, a evitat să-i asculte rugămintea și, În ciuda Înverșunării În care adversarul Își derula ultima șansă, Gică picior de lemn - pierdu totul...!! Cu mare atenție Doctorul, se retrase puțin mai lateral din raza de acțiune a celor doi apași, Înghesui banknotele de-a valma prin toate buzunarele, sărind repede În picioare În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
era necesar...! Mașina de război germană funcționa impecabil. Loviturile le dădeam pe neașteptate, cu precizie, și o forță irezistibilă, Încât inamicul era pur și simplu ridiculizat...!! Timpul ne presa, nu ne puteam permite nici o clipă de odihnă, de-a permite adversarului trezirea la realitate...!! În măreața desfășurare de forțe a armatei germane, un rol important l’a avut diplomația, diplomație care Încheia tratate de neagresiune desigur la derută, ca după aceea În pas de defilare „Mașina de război germană”, desăvârșea unificarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]