79,378 matches
-
chiar agresivitatea tonului și a imaginilor, poezia lui Mircea Dinescu a putut să fie resimțită ca subversivă la adresa regimului totalitar. Dacă, inițial, această subversivitate avea aerul unei apărări a drepturilor poetului în fața încercărilor oficiale de aservire: "... forțați un trandafir să aere, tăiați-i unghiile lungi / și-mbălsămați privighetoarea căci vai, privighetoarea cântă" (La clasa-ntâi), mai târziu, ea vizează dictatura comunistă în genere: "...când văd nebuni mânând popoare spre paradis cu hăis și cea" (Hotel), iar în final îl atacă pe
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
bidoane de lapte, / altele caută judecătoria de ocol / unde țăranii coboară / și intră în curte cu biciul în mînă. Lîngă monumentul cu vultur / apar funcționarii lins pieptănați, / dispar în misterioasele coridoare / împodobite cu genți și avize" (Reședință de plasă).Un aer de pictură naivă emană din asemenea imagini țepene, cu linii tandru caricate, de o culoare voit stridentă, menită parcă a drapa înduioșarea. Nu putem a nu ne aminti ( și ne amintește și autorul) de pînzele lui Henri Rousseau, în care
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
mai mult cu cât el este consemnat într-o variantă nepublicată încă: "August 1927. De la Veneția, mâncat de țânțari, cu febră mare și stomacul răvășit, sunt luat pe sus la Semmering de tata, în ciuda protestelor mele. Trebuie să recunosc că aerul de munte și brazii îmi priesc, deși decorul e mai banal. La hotelul Südbahnhof, unde tragem, locuiește și ruda noastră îndepărtată, profesorul Sigmund Freud. Sunt recomandat ilustrului autor al Introducerii în Psihanaliză, Tălmăcirii viselor și Psihopatologiei vieții de toate zilele
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Fără linii de forță și fără niște foarte vizibile categorizări, articolele au aparența unor intrări de dicționar destul de constatative și de descriptiviste. Faptul ca atare nu reprezintă numaidecât o scădere, dar sursele acestui tip de segmentare, o dată reconstituite, au un aer pernicios. De pildă, una dintre unitățile de măsură de care Bogdan Crețu se folosește cu larghețe, vizavi de perioada comunistă, este - cum ne așteptam - etica. Un etalon din principiu contextual și negociabil, însă potrivit pentru întreaga doză de extraliterar pe
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
nu atât din pricina uniformizantului discurs analitic școlar, ci - cred eu - prin fireasca apariție, în timp, a unui plan exegetic mediator. La care studiul de față contribuie substanțial. Specia nobilă a celor fascinați de "scriptura lui Mateiu" și-a pierdut ireversibil aerul genuin. Între Craii de Curtea-Veche și eventualii noi sacerdoți există, acum, decriptări ca acelea operate sintagmatic de Albala sau Paleologu, intertexte din Montagne revelate de Șerban Cioculescu, matrice stilistice puse în evidență de Ov. S. Crohmălniceanu. Și - nu în cele
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
1951, pe "scara din spate" a casei din Dr. Lister 69 (și nu pe cea mare, din față, cu trepte de marmură neagră), odată cu lăsarea întunericului, și-a făcu apariția vărul Adrian. Deși "eliberat", vizita lui avea ceva clandestin, iar aerul lui era cel al unui animal hăituit. Omul pe care, stingherit, l-am privit din ușa bucătăriei nu mai avea nimic comun cu tînărul elegant, purtând întotdeauna sacou și cravată, glumeț și binedispus, pe care îl păstrasem în memoria mea
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
puternic, expresiv. Ochii mari, atent-melancolici, nasul drept, hotărît, buzele cărnoase, chemînd plăcerile, reliefate de umbra fină din dunga bărbiei. La gît, o eșarfă de mătase, atîrnînd peste armură ca un fluture. Ciudat. Bărbăția imaginii nu reușește să ascundă un anume aer feminin... Neculce îi face două portrete. Primul înainte de a fi domn: ...era atunce nerăbdătoriu și mînios, zlobiv (rău) la beție, și-i ieșisă numele de om rău. După înscăunare: Iar acmu, viind cu domnia, nu știu, să-și piiardă numele
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
a sufletului, care-ți adoarme durerea subt un văl de uitare, găsești pe costișele-i singuratice, în fînațurile-i deșerte, în pădurile acelea care nu cîntă decît pentru ele... O poezie fără nume care te cuprinde, pe care o respiri cu aerul, dar care n-ar putea fi tălmăcită în nici o limbă omenească, ceea ce marele poet a numit "voci interioare", sfătuind între ele, vorbindu-și o limbă necunoscută, față de care limba noastră omenească nu-i decît o palidă copie" (Piatra Teiului). (în
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
viețuire, nu a produs o ruptură: cei doi ba se căutau, ba se abandonau în discuții pătimașe, ba jurau să nu aibă secrete unul față de celălalt. Drieu declarase undeva că ei erau frați în Nietzsche și Dostoievski. Tânjeau după un aer rarefiat al mântuirii prin iluminare intelectuală dar și afectivă. Ceea ce îi reunea nu anula aprehensiunile. Lui Malraux îi displăcea profund alunecarea prietenului spre pesimism, apoi prăbușirea în fascism. A încercat sa-l abată de la derută, dar s-a ciocnit de
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
în prezentarea conjurației. Era sigur că eroul Garine e un alter ego al lui Malraux, deci că acesta fusese un combatant și luptase pe baricade, luase parte la revoluție. Răspunzând, Malraux nu l-a contrazis, a lăsat să plutească în aer supoziția că deține o vastă experiență în activitatea clandestină. În realitate, scriitorul nu a cunoscut direct episoadele din rezistența armată. Mai mult, nici nu călcase pe atunci în China. Tot ce descrisese fusese produsul imaginației. Călătorise mai înainte în Siam
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
aruncată pe pat, părul flutura vâlvoi și fruntea largă avea ceva masculin, când se apuca să vorbească parcă se feminiza. O scruta cu o oarecare degajare, remarca senzualitatea buzelor, transparența ochilor mari, cu orbitele prelungite, bucla nărăvașă care atârna în aer. Considera că ea corespunde aspirației spre frumos deși nu îndeplinea criteriile la modă. Voise să o dezmierde. May a intuit suferința lui Kyo, n-a putut însă cuprinde amploarea ei. Ca să atenueze tensiunea, încearcă să-i distragă atenția, îi descrie
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
au asistat la botez. Alături de noi, martori ai tainei, au mai fost doi preoți catolici și chiar un protestant (ca botezul să aibă - după dorința lui Steinhardt - un caracter ecumenic), precum și domnul Paleologu. Eu am ales momentul: la întoarcerea "de la aer", când paznicii noștri - caraliii, cum le zicea scriitorul - erau mai ocupați și se producea mai multă agitație. Ceremonialul trebuia repede îndeplinit. Naș a fost ales un profesor și avocat, bun cunoscător de greacă și latină. (E vorba, scrie Nicolae Steinhardt
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
prima săptămână de spațiul abației; un spațiu care degaja încă de la intrare, vorba arhitectului Octavian Neculai, realizatorul decorurilor la Triumful dragostei, o energie deosebită. Fundal și pereți negri, ferestre închise, înălțime și adâncime generoasă, ceva straniu și tulburător plutind în aer, ca de altminteri în orice lăcaș de cult, fie el și unul dezafectat. Treptat, acest spațiu întunecat a căpătat o altă valență, panourile albe, grădina din fundal, oglinda, toate conferindu-i o aură anume, cu amploare și luminozitate, amfitrionii spanioli
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
din romanul lui Bogdan Popescu. Reunirea mărturiilor lor între coperte creează o arhitectură dificil de clătinat. Împăcarea lor din final ca soluție narativă, în schimb, nu e la fel de inspirată. Cu atât mai mult cu cât scena e învăluită într-un aer magic și parabolic, optând pentru calea ușoară a unei anume tradiții de succes autohton - remarcate de altminteri și în prefață - în care capii de serie au fost deja stabiliți: Gabriel Garcia Márquez, Ștefan Bănulescu sau Mircea Cărtărescu. Se așezară, după ce
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
el este emblematic pentru arta lui Ioan Flora. El stătea rezemat de spătarul unui scaun în curte/ și-și ascuțea cu migală, ca orice țăran,/ un vechi și ruginit ferăstrău./ Tăcea și ascuțea și era o dogorâtoare zi de vară -/ aerul sticlos putea fi fărâmițat cu maiul.// Ea-și târșea primprejurul mesei picioarele desculțe,/ atinse de reumatism și varice,/ și-l bombănea și-l drăcuia și-l dăscălea/ cum că asta, că aia, că ailaltă,/ că așa și numai așa,/ că
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
și subțiri, ele trebuie să sugereze o anumită nervozitate, o vibrație interioară continuă și, de aceea, mîna acompaniază abundent vorbirea, cînd trecînd lin peste frunte, cînd încercînd să pună la loc o șuviță rebelă, cînd ondulîndu-se frîntă din poignet, în aer, punctînd și articulînd inteligent spațiul discuției". Sau un alt portret, în apă tare, plusînd așijderea plasticitățile, al fostului meu profesor de logică, Henri Wald: "își însoțea vorbirea cu o gesticulație plăcută și avea o excelentă Ťmișcare scenicăť. Era bine crescut
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
său devine mușcător, punînd în chestiune inclusiv personalități de solidă reputație. Din penumbra unei poziții modeste, Pericle Martinescu și-a aplicat luciditatea și și-a exersat cu demnitate duhul critic. Mărturia sa de (aproape) ultim supraviețuitor al interbelicului, respiră un aer de naturalețe și bun-simț.
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
ecranizarea unei distopii - scenariul este făcut după romanul omonim al lui P.D. James din 1993 - în care se simt importante accente din filmul lui Terry Gillian, Brasil (1985), fără a avea totuși puterea sa de rezonanță, capacitatea sa fabulatorie și aerul său kafkian. Regizorul ia distanță și de ferocitatea birocratizată a orwellianului 1984 (1984) al lui Michael Radford, brava lume nouă în care ne introduce fiind adaptată mai degrabă amenințărilor secolului XXI, printre care se află și dezvoltarea populației islamice, spectrul
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
ca punct de reper noile conflicte. Imaginile terifiante ale luptelor de stradă în cartiere cu aspect de ghetou, trimit la războaie precum cel din Ruwanda, Cecenia, Afganistan și mai ales Irak, la zonele unor conflicte înghețate, unde violența plutește în aer, dar și la viața de la periferia metropolelor, a populațiilor neasimilate, flotante, dezvoltînd o agresivitate latentă alimentată de frustrări și indigență. Prima parte a filmului gravitează în jurul unor probleme de fond, de ideologie, aproape fiecare personaj are mica sa istorie tragică
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
contractele sociale, celălalt le lipește cu leucoplast, dar nu le oficializează, unul crede în istoriile hagiografice, altul în istoriile literare. Centura de castitate și Nicolina blues: piese inegale dintr-o , în totului tot, perfect egală cu sine. Între rîzboaie Un aer neobișnuit, de coeziune ușor fanată se degajă din recentul volum al lui Nichita Danilov: Centura de castitate. Unitare în chip individual și aflate unul cu celălalt în foarte bune relații, textele de aici par a se construi oarecum la vedere
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
să dizloce capacul alfabetului chirilic, excesele puriste ale Școlii Ardelene începuseră timid să facă prozeliți în Moldova și Muntenia, neologismele de origine franceză erau tot mai prezente în vocabularul cotidian, adesea în forme prea puțin adaptate la specificul limbii române. Aerul timpului era unul al marilor schimbări, momentul 1848 se apropia cu repeziciune, oamenii se repezeau cu entuziasm în calea noului, ruperile în planul civilizației se țineau lanț, între copii și părinți se căsca prăpastia unor lumi complet diferite. De aici
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
o ureche sintactică perfectă, dar alunecă în fandoseli stilistice la a căror vedere cititorul se scutură înfiorat. Întîi de toate, se simte pornirea aproape irepresibilă de a-și încărca textele cu oțioase figuri de stil, manie ce le împrumută acestora aerul unor alcătuiri specioase, sufocate de zorzoane calofile. Prea multe volute și prea dese piruete stilistice, într-o risipire de energie ce nu e răsplătită de mesajul pe care îl transmite. Gazetarul se cheltuiește prea mult ca să spună puțin, fiind logoreic
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
cele din urmă a deschis ușa și a strigat victorios: "V-am recunoscut! Sunteți Ludovic Spiess!" Altădată era la Sinaia, unde se retrăsese pentru câteva zile să-și încheie "cartea cu inginerii". Ieșise după masa de prânz "să ia puțin aer". Din capătul străduței pe care mergea se apropia un tip. Pe măsură ce se apropia, chipul lui trăda o emoție crescândă. Ajuns la câțiva metri, își scoate cu un gest ceremonios căciula și zice răspicat: "Să trăiască bucătarul nostru de la PRO TV!". Îl
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
răcanului adus pe câmpul de luptă direct din grajd: trage și el cu pușca pentru că așa fac toți. Pe de altă parte, chiar la ziarele unde înregimentarea e masivă, există suficienți oameni care, în adâncul sufletului, se simt oripilați de aerul toxic pe care-l inhalează. Direct sau indirect, ei s-au delimitat de colegii intrați fără scrupule într-o bătălie din care vor ieși iremediabil compromiși. În două articole succesive, Liviu Ornea și H.-R. Patapievici au atras atenția asupra
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
revelația din final. Cît de imprevizibil este acesta, nu cred că trebuie s-o divulg celor care vor să vadă filmul. Important este că, dincolo de adrenalina necesară filmului de acțiune, Al Pacino reușește să realizeze un personaj interesant, cu un aer de oboseală tandră - ceea ce înmoaie inimile pacientelor; există un permanent balans între paternalism și tandrețe la acest womanizer printre care se mai strecoară și o picătură didactică. Partea proastă a filmului este lecția de sobrietate din final, didascalia administrată în
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]