24,560 matches
-
în registre și că documentele care precizează ce duce la bord sunt încriptate până la paranoia, mie nu-mi vestește nimic bun." Unde se duce? "Așteaptă un pic!" După câteva secunde de ascultat fredonarea unei melodii din anii '20, răspunse. "La aeroportul din Ieșiron, dar dacă rabla asta electronică din fața mea nu se înșeală, atunci trece, în drumul său, pe deasupra colegiului." Sistați totul! "Ce-i aia "a sista"?" Opriți totul! Absolut totul! "De ce?" Mai avem un pic și terminăm aripa D. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sun pe Brad. Capitolul șaisprezece Bună, draga mea, Nu-mi vine să cred că vii la mine, chiar vii la mine! Prietenii mei sunt chiar mai entuziasmați decât mine, dacă e posibil așa ceva. Acuma serios vorbind, am să vin la aeroport să te iau pentru că nu prea e în drum, dar de acolo o să mergem direct la mine acasă. Nu-ți face griji în legătură cu nimic, ți-am pregătit deja camera de oaspeți și cred că vei fi foarte fericită acolo: ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
genunchi, în care am de gând să mă schimb chiar înainte să aterizăm. În caz că vă întrebați, ultimele două săptămâni au zburat, iar azi e ziua cea mare, chiar plec. Geraldine - ce m-aș face eu fără Geraldine - mă conduce la aeroport, la fel de prinsă în aventura mea ca și mine. ― Ținuta șic pentru avion, repetă ea. Știi, imaginea aia strălucitoare pe care o au toate celebritățile și modelele când zboară oriunde în lume. ― Dar Geraldine, spun eu zâmbind, cred că uiți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mi-a spus că aproape m-a iertat. Nu-mi pot da seama ce-am făcut cu ei, spune ea și-mi rânjește răutăcios când mi-i dă. Nu trebuie să-i porți chiar în timpul zborului. Poartă-i doar la aeroport, și când nu-i porți pe ochi, poartă-i pe cap. Îmi arată cum să-mi ridic perfect părul cu ochelarii, care trebuie spus că par să confere pe loc o nuanță de strălucire. ― Hmm, spune ea, scotocind prin poșetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
te simți? întreabă Geraldine, în timp ce tragem valizele la ușa de la intrare. ― Emoționată ca naiba? ― Nu fi, mi-aș fi dorit eu să fi fost în locul tău. Ai să te distrezi de minune. Jemima Jones are parte de multă atenție la aeroport, deși încă nu și-a dat seama de asta, prea prinsă de entuziasmul călătoriei ei, ca să mai surprindă și privirile admirative. Poate că e din cauză că arată cu adevărat ca una care a reușit, mai ales când își pune ochelarii ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
azi și mie, sau poate că sunt de vină doar șiretlicurile Geraldinei, care merg: oricum ar fi, fata de la poartă se gândește și ea c-aș putea fi una care a reușit, și deși îmi spune că nu e politica aeroporturilor să le treacă pe cele care arată pur și simplu aparte la clasa business, de vreme ce la clasa economic e plină, Virgin ar dori să-mi ofere zborul la o clasă superioară. Ce mai rezultat! ― Doamne! Serios? Este fantastic! spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prea târziu. Și nici nu-mi mai pasă că m-am purtat atât de nesăbuit, pentru că eu sunt cea care are parte de așa ceva. Eu sunt cea care zboară la o clasă superioară! Apoi am două ore de pierdut prin aeroport, așa că îmi cumpăr cărți de la o librărie din aeroport, mă dau cu parfum din duty free și mă uit la vitrinele magazinelor de bijuterii, alegând ce mi-aș cumpăra eu dacă aș avea bani. Petrec mult prea mult timp uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
m-am purtat atât de nesăbuit, pentru că eu sunt cea care are parte de așa ceva. Eu sunt cea care zboară la o clasă superioară! Apoi am două ore de pierdut prin aeroport, așa că îmi cumpăr cărți de la o librărie din aeroport, mă dau cu parfum din duty free și mă uit la vitrinele magazinelor de bijuterii, alegând ce mi-aș cumpăra eu dacă aș avea bani. Petrec mult prea mult timp uitându-mă cu dor la Silk Cut, dar nu - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că acum chiar am nevoie de o țigară, mai mult decât mi-am dorit vreodată una. Tocmai când îmi trece acest gând prin minte, observ însă că peste tot în jur sunt semne care spun că nu se fumează în aeroport, și care sugerează că oricine prins cu țigara va fi spânzurat, înecat și tăiat - așa trag aer în piept și încerc să arăt ca o femeie care știe ce face. ― Scuzați-mă? Mă întorc, și inima îmi stă în loc când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
te simți ridicol de înfiorată când începi să le primești și tu. ― Dar nu sunt, mai adaug, și mă întorc. Dacă la început am crezut că poate era șoferul lui Brad, sau cineva trimis de el să mă ia de la aeroport, îmi dau destul de bine seama că nu-l știe nici pe el, nici pe mine. ― Atunci manechin? Mă apucă de braț. ― Nu, mă tem că nu, spun eu, și încerc să-mi elibereze brațul. ― Ei bine, atunci ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe care n-o recunosc, e o senzație care mă cuprinde ușor... trebuie să fie dorință, dorință pur și simplu. Brad se ridică - e înalt, mult mai înalt ca mine - și spune: ― Hai să plecăm de-aici. Când ieșim din aeroport și ajungem la mașina lui, îmi permit să răsuflu cu ușurare, pentru că da, sunt destul de bună. Mă aplec ca să mă așez într-unul din scaunele de piele arse de soare ale Porsche-ului său negru lucios decapotabil, și tot nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o persoană pe care aș fi urât-o dacă ne-am fi întâlnit acum șase luni. Reușesc totuși să îmi înăbuș aceste sentimente, zâmbesc doar și spun: ― Știu. Și eu m-am gândit la același lucru. Era un tip la aeroport, care a început să vorbească cu mine, și am crezut că tu erai. Îi spun lui Brad toată povestea, el ascultă atent, după care spune: ― Așa e toată lumea în LA. Te vei obișnui, crede-mă. ― Vrei să spui că toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a făcut o pauză, ca să ia o gură de salată. ― Și? am insistat eu, murind să aud cum s-a terminat. ― Și într-un final mi-am luat liber de la serviciu, am venit aici și el m-a luat de la aeroport. A fost exact așa cum mi-l aminteam eu și ne-am petrecut toată după-amiaza sărutându-ne și dezmierdându-ne, și a fost fantastic. Și apoi, răsuflă ea cu zgomot, și apoi am ajuns în pat. ― Vreau să aud asta? ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care am fost trezită de stewardesa care mi-a pus în față un platou pentru micul dejun. Îmi dau seama acum că nu-mi lipsesc prea multe din Los Angeles, deși îi duc dorul lui Lauren. M-a condus până la aeroport, și ne-am îmbrățișat minute-n șir. Ea plângea și mă tot întreba ce-o să se facă fără mine. Am simțit că-mi vine și mie să plâng, dar entuziasmul venirii acasă a fost mai puternic decât tristețea că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așa de cunoscute, atât de solide, atât de Londra, și-mi spun, mai mult decât orice altceva, că sunt acasă. Aștept la coadă până când în sfârșit îmi vine și mie rândul meu și mă urc în taxi. Când iese din aeroport îmi odihnesc capul pe fereastră și privesc la luminile de pe autostradă, și cu cât ajung mai aproape de casă, cu atât mai entuziasmată mă simt. Acesta este un nou început, Jemima Jones. E un capitol cu totul nou: să-l scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de gând să zburăm până la Bagan mâine să vedem ruinele acelor temple incredibile. Acum Însă Încercăm să găsim un bilet de avion pentru o stațiune din Thailanda.“ Va trebui să stea la coadă. Mulți alți turiști sunt În drum spre aeroport, hotărâți să facă aranjamente similare. 1tc "1" Scurtă istorie a vieții mele Încheiate prematurtc "Scurtă istorie a vieții mele Încheiate prematur" N-a fost vina mea. Dacă grupul ar fi urmat itinerarul meu inițial fără să-l schimbe pe ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se regenera cel puțin la fel de repede ca și marijuana, dar fără tot apanajul ilegalității. Și astfel, În anii ’80, se transformase În fermier capitalist care expediază containere cu „produs viu“, cum Îl numea el, destinat holurilor noilor clădiri de birouri, aeroporturilor reamenajate și hotelurilor de lux din toată lumea. (Harry nu avea de unde să știe la acel moment că Moff și Marlena aveau destul de mulți clienți comuni. Dar, pe de altă parte, nici Moff nu o știa.) Bun, trebuia să recunoască, Moff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mii de metri deasupra Oceanului Pacific. Din cauza escalelor la Seul, Bangkok și Kunming i se părea că nu mai dormise de secole, iar când avionul aterizase În sfârșit În Lijiang, Începuse să halucineze și i se părea că era Înapoi pe aeroportul din San Francisco și ratase plecarea. Acum că se afla În siguranță la hotel, Își pusese masca de somn pe ochi, Își reglase aparatul de ventilație pe programul pentru altitudine Înaltă, dăduse presiunea la 15 și apoi se lungise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un anunț de făcut: — Aproape ca prin miracol, domnișoara Rong a reușit să ne rezerve bilete de avion pentru astăzi ca să putem să plecăm cât mai repede, ca un fel de ultim favor. În câteva ore urmau să plece de pe aeroportul din Lijiang spre Mangshi, care se afla la numai vreo două ore de mers cu mașina de granița cu Birmania. După cum știa și Bennie, puțină mită Înlesnește lucrurile. Cu o seară Înainte, după ce grupul votase plecarea din Lijiang, o sunase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
au Îmbarcat, iar odată cu avionul ridicându-se de la pământ li se ridica și moralul. Scăpaseră de toate necazurile doar cu câteva mușcături de țânțari și ușurați de câteva mii de kuai. Noul lor ghid, domnișoara Kong, i-a Întâmpinat la aeroportul din Mangshi cu o pancartă pe care scria: „Grupul Bibi Chen“. Eu am tresărit de plăcere, dar prietenii mei au fost cu siguranță luați prin surprindere. Bennie s-a prezentat imediat ca noul conducător de grup, ținându-mi locul. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pleca spre următoarea reincarnare. Dacă asta era adevărat, eu mai aveam o lună și ceva. Neștiind către ce mă Îndreptam, mi-era teamă. De parcă mi-ar fi citit gândurile, Marlena Întrebă: —Și de aici unde te vei duce? — Înapoi la aeroportul Mangshi, spuse Lulu, privindu-și ceasul. Sosește un nou grup. Și nu te plictisești niciodată? Întrebă Roxanne. Să fii nevoită să ai tot timpul grijă de oameni ca noi, cred că e o mare bătaie de cap. —O, nu. Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spuse ea cu diplomație. Dar apoi oftă și lăsă capul În jos: —O, poate, o dată au fost mai multe probleme ca altă dată... Da, atunci au fost mari probleme. Încercă să zâmbească și continuă: — Tocmai duceam un grup mare la aeroport, am luat la revedere și plecam. O femeie tânără Bai vine repede spre mine și Îmi spune imediat: Ține-mi puțin bebelușul, soră, să-mi pot lua valiza. Și s-a Îndepărtat repede. Trec minute bune, bebelușul Începe să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
boală. Spre Încântarea lor, Walter găsise locuri libere Într-un complex turistic chiar pe malul lacului Inle. Își vor putea petrece timpul În condiții de lux până să-și reia itinerarul inițial planificat pentru Birmania. Veniseră cu un autobuz de la aeroportul Helo până la docul aglomerat din satul Nyaung Shwe. În timp ce așteptau să le fie descărcate bagajele, Rupert Își puse cartea la subsuoară, Își scoase mingea de ratan proaspăt achiziționată și Începu să o joace În sus și-n jos pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
poliția oprește orice fel de trafic - pentru protecție, spun ei, dar toată lumea știe că o fac ca s-o lase cu gura căscată pe doamna În chestiune. Din câte știu, și președinții voștri fac același lucru când aterizează pe un aeroport public. Aproape Întregul oraș e Închis. N-am dreptate? Așa că vezi, lucruri de-astea se-ntâmplă peste tot. E enervant, nu zic nu, dar n-avem ce să facem. Totuși, spuse Harry, trebuie să anunțăm autoritățile ca să Înceapă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
persoane de intervievat. Pentru suportul vizual, dezgropaseră din arhive materiale filmate cu ocazia loviturii de stat, ca și despre călătorii În locuri exotice. Foloseau și părți din filmulețele făcute de turiștii care plecaseră mai devreme din Birmania și acum invadau aeroportul din Bangkok. În State, angajații rețelei de știri descoperiseră și alte detalii suculente pentru telespectatorul curios. Una dintre persoanele dispărute era moștenitoarea unei mari averi, fiica regelui țevilor de PVC. Astfel apăru o poză cu Wendy Brookhyser făcută cu ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]