5,602 matches
-
anumite carențe metodologice și o variabilitate a rezultatelor în funcție de tehnica de observație folosită), Miles și Carey (1997) ajung la concluzia că atât ereditatea, cât și mediul sunt responsabili de diferențele care există între indivizi, diferențe ce se referă și la agresivitate. Faptul că valoarea corelațiilor între rezultatele obținute la gemeni se schimbă odată cu vârsta confirmă acest lucru. Analiza rezultatelor vizând rolul factorilor genetici în declanșarea și controlul agresivității umane relevă că această corelație depinde de (a) metoda folosită pentru măsurarea agresivității
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
responsabili de diferențele care există între indivizi, diferențe ce se referă și la agresivitate. Faptul că valoarea corelațiilor între rezultatele obținute la gemeni se schimbă odată cu vârsta confirmă acest lucru. Analiza rezultatelor vizând rolul factorilor genetici în declanșarea și controlul agresivității umane relevă că această corelație depinde de (a) metoda folosită pentru măsurarea agresivității, (b) tehnica de măsurare și (c) metoda de măsurare a geneticii comporamentului. Nici unul dintre studii nu a reușit totuși să ofere rezultate concludente și concluzii convingătoare. Se
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresivitate. Faptul că valoarea corelațiilor între rezultatele obținute la gemeni se schimbă odată cu vârsta confirmă acest lucru. Analiza rezultatelor vizând rolul factorilor genetici în declanșarea și controlul agresivității umane relevă că această corelație depinde de (a) metoda folosită pentru măsurarea agresivității, (b) tehnica de măsurare și (c) metoda de măsurare a geneticii comporamentului. Nici unul dintre studii nu a reușit totuși să ofere rezultate concludente și concluzii convingătoare. Se poate doar spune că în cazul agresivității factorii genetici și de mediu sunt
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de (a) metoda folosită pentru măsurarea agresivității, (b) tehnica de măsurare și (c) metoda de măsurare a geneticii comporamentului. Nici unul dintre studii nu a reușit totuși să ofere rezultate concludente și concluzii convingătoare. Se poate doar spune că în cazul agresivității factorii genetici și de mediu sunt greu de disociat. * Polemica în jurul cromozomului crimei Printre tentativele de identificare a fundamentului genetic al agresivității se numără și sindromul XYY la indivizii de sex masculin al căror cariotip este definit de un cromozom
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
nu a reușit totuși să ofere rezultate concludente și concluzii convingătoare. Se poate doar spune că în cazul agresivității factorii genetici și de mediu sunt greu de disociat. * Polemica în jurul cromozomului crimei Printre tentativele de identificare a fundamentului genetic al agresivității se numără și sindromul XYY la indivizii de sex masculin al căror cariotip este definit de un cromozom Y suplimentar. Ființa umană are 46 de cromozomi dintre care doi (X și Y) sunt responsabili pentru sexul individului (XY pentru bărbat
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sunt responsabili pentru sexul individului (XY pentru bărbat și XX pentru femeie). Pentru că bărbații par să fie mai agresivi decât femeile, prezența acestui cromozom Y suplimentar i-a făcut pe unii cercetători să creadă că ar exista un potențial de agresivitate mai important la bărbații prezentând sindromul XYY. În 1965, Jacob și colegii săi (Jacob, Brunton și Melville, 1965 citat de Baron et al., 1994) au prezentat un raport despre observațiile pe care le-au făcut în mediul de detenție. Din
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Rezultatele acestui studiu au arătat că incidența mai ridicată a actelor criminale la subiecții codați XYY față de cei XY nu se datora predispozițiilor agresive preponderente, ci mai degrabă unor deficiențe de natură intelectuală. Examinarea psihologică mai amănunțită a confirmat că agresivitatea evaluată la populația XYY nu diferă de cea evaluată la populația XY. Constatând în schimb un nivel de inteligență mult mai scăzut la populația XYY (inferior față de medie), cercetătorii au ajuns la concluzia că superioritatea lor cantitativă în mediul de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
la concluzia că superioritatea lor cantitativă în mediul de detenție se poate explica prin faptul că poliția reușește să-i prindă mult mai ușor decât pe alți criminali. Prin urmare, nu există nici un fel de corelație între acest sindrom și agresivitate. Dar cum purtătorii de cromozom Y suplimentar sunt mai corpolenți și au un nivel intelectual mai scăzut, ei pot suscita diverse provocări în mediul lor social care să declanșeze reacții ostile. Din acel moment, interesul pentru sindromul Y a scăzut
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
actualitate. Studiile cercetătorilor danezi demonstrează că populația XYY prezintă un nivel mai ridicat de hormoni sexuali masculini decât ceilalți indivizi. Inclusiv anomalii la nivelul activităților biochimice au putut fi semnalate, iar aceste anomalii ar putea influența nivelul de control al agresivității. Bioulac, Benezech, Renaud și Noel (1978) au constatat o scădere a nivelului de "serotonină" (transmițător neuronal) la populația masculină XYY. Atunci când nivelul este normal, probabilitatea agresivității pare să scadă. Comparând diferitele rezultate ale raportului, Meyer-Bahlberg (1981) ajunge la concluzia că
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
au putut fi semnalate, iar aceste anomalii ar putea influența nivelul de control al agresivității. Bioulac, Benezech, Renaud și Noel (1978) au constatat o scădere a nivelului de "serotonină" (transmițător neuronal) la populația masculină XYY. Atunci când nivelul este normal, probabilitatea agresivității pare să scadă. Comparând diferitele rezultate ale raportului, Meyer-Bahlberg (1981) ajunge la concluzia că nu există nici o demonstrație concludentă care să dovedească influența anomaliilor cromozomiale X sau Y asupra creșterii sau diminuării agresivității. Există de asemenea câteva ipoteze legate de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
masculină XYY. Atunci când nivelul este normal, probabilitatea agresivității pare să scadă. Comparând diferitele rezultate ale raportului, Meyer-Bahlberg (1981) ajunge la concluzia că nu există nici o demonstrație concludentă care să dovedească influența anomaliilor cromozomiale X sau Y asupra creșterii sau diminuării agresivității. Există de asemenea câteva ipoteze legate de cromozomul X suplimentar (XXX) sau sub-numeric (XO). Femeile codate XO se consideră a fi mai agresive decât cele având structura XXX sau XX. Analiza efectuată de Meyer-Bahlberg (1981) demonstrează contrariul, chiar dacă autorul constată
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Analiza efectuată de Meyer-Bahlberg (1981) demonstrează contrariul, chiar dacă autorul constată că femeile XO sunt mai puțin pașnice, în timp ce numărul de femei cu un cromozom X în plus este mai mare în instituțiile psihiatrice, spitalizarea lor neavând însă nici o legătură cu agresivitatea. O altă ipoteză legată de cromozomul X se referă la bărbații cu un număr mai mare de cromozomi X (XXY). Ca și în cazul celor cu un număr mai mare de cromozomi Y, aceștia suferă mai degrabă de o anumită
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
mare de cromozomi Y, aceștia suferă mai degrabă de o anumită deficiență mentală, fapt ce explică numărul lor mare în instituțiile specializate. Se pare că, cel puțin pentru ființele umane, putem respinge eventualitatea unei corelații între anomaliile cromozomiale sexuale și agresivitate. Asocierea acestor elemente scoate mai degrabă în evidență rolul deficiențelor mentale în încarcerarea mai frecventă a indivizilor marcați de anomalii genetice. Hormonii și comportamentul agresiv Pare la fel de simplistă și încercarea de transformare a testosteronului în hormon al agresivității, chiar dacă acesta
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sexuale și agresivitate. Asocierea acestor elemente scoate mai degrabă în evidență rolul deficiențelor mentale în încarcerarea mai frecventă a indivizilor marcați de anomalii genetice. Hormonii și comportamentul agresiv Pare la fel de simplistă și încercarea de transformare a testosteronului în hormon al agresivității, chiar dacă acesta pare să aibă un rol important în ceea ce privește sensibilitatea la amenințări și provocări. Cercetările asupra animalelor semnalează efectul hormonilor sexuali asupra comportamentului agresiv. Testosteronul are două efecte asupra animalelor de organizare și de activare efecte ce pot influența manifestarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
chiar dacă acesta pare să aibă un rol important în ceea ce privește sensibilitatea la amenințări și provocări. Cercetările asupra animalelor semnalează efectul hormonilor sexuali asupra comportamentului agresiv. Testosteronul are două efecte asupra animalelor de organizare și de activare efecte ce pot influența manifestarea agresivității. Efectele de organizare sunt asociate influențelor hormonale asupra dezvoltării fătului și a funcționării sistemului nervos în perioada prenatală și cea a nașterii propriu-zise. Efectul activării se manifestă în funcție de schimbările hormonale din perioada postnatală, influențând starea afectivă și comportamentul copiilor și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
hormonale asupra dezvoltării fătului și a funcționării sistemului nervos în perioada prenatală și cea a nașterii propriu-zise. Efectul activării se manifestă în funcție de schimbările hormonale din perioada postnatală, influențând starea afectivă și comportamentul copiilor și al adulților. Testosteronul pare să favorizeze agresivitatea manifestată de masculii mai multor specii de vertebrate, intervenind puternic în creșterea nivelului agresivității în perioada reproducerii. Efectul asupra masculilor umani este un subiect de dezbatere. Puține cercetări au fost efectuate pentru studierea efectului administrării de progesteron în perioada prenatală
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
a nașterii propriu-zise. Efectul activării se manifestă în funcție de schimbările hormonale din perioada postnatală, influențând starea afectivă și comportamentul copiilor și al adulților. Testosteronul pare să favorizeze agresivitatea manifestată de masculii mai multor specii de vertebrate, intervenind puternic în creșterea nivelului agresivității în perioada reproducerii. Efectul asupra masculilor umani este un subiect de dezbatere. Puține cercetări au fost efectuate pentru studierea efectului administrării de progesteron în perioada prenatală asupra agresivității copiilor. Reinisch (1981) a urmărit 11 copii de ambele sexe ale căror
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de masculii mai multor specii de vertebrate, intervenind puternic în creșterea nivelului agresivității în perioada reproducerii. Efectul asupra masculilor umani este un subiect de dezbatere. Puține cercetări au fost efectuate pentru studierea efectului administrării de progesteron în perioada prenatală asupra agresivității copiilor. Reinisch (1981) a urmărit 11 copii de ambele sexe ale căror mame luaseră progesteron sintetic în perioada prenatală. Rezultatele au arătat că acești copii reacționau mai agresiv decât frații sau surorile lor în situații ipotetic provocatoare. În schimb, Ehrhardt
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
sugerează că expunerea prenatală la hormoni poate influența dezvoltarea unei sensibilități agresive sporite în situații de provocare. Activitatea hormonală mai poate corela pozitiv cu percepția sinelui și a celorlalți. O corelație pozitivă între nivelul testosteronului și evaluarea sinelui pe scala agresivității a fost observată la subiecții de sex masculin. Corelația este însă negativă pentru subiecții de sex feminin (Gladue, 1991). O altă corelație pozitivă s-a înregistrat între nivelul testosteronului la adolescenți și descrierea de către mamă a comportamentului lor delicvent. Alte
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
este însă negativă pentru subiecții de sex feminin (Gladue, 1991). O altă corelație pozitivă s-a înregistrat între nivelul testosteronului la adolescenți și descrierea de către mamă a comportamentului lor delicvent. Alte cercetări semnalează o corelație pozitivă între nivelul testosteronului și agresivitatea fizică comisă de către indivizi în timpul unui conflict personal. Olweus și colegii săi (1980 citat de Endersen et al., 2001) au remarcat la adolescenți o asociere pozitivă între nivelul de testosteron și auto-evaluarea agresiunii fizice și verbale. Cercetătorii tind să creadă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
personal. Olweus și colegii săi (1980 citat de Endersen et al., 2001) au remarcat la adolescenți o asociere pozitivă între nivelul de testosteron și auto-evaluarea agresiunii fizice și verbale. Cercetătorii tind să creadă că relația este și mai puternică atunci când agresivitatea este definită ca răspuns la provocare. Aceleași concluzii au fost avansate de Van Goozen și colegii lui (Van Goozen, Frijda și Van de Poll, 1994; 1995) în cazul subiecților care trebuiau să fie supuși unor transformări sexuale. Autorii au constatat
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
În schimb, la aceeași subiecți s-a observat o creștere a tendinței de a reacționa agresiv în situații de provocare fictivă. Aceeași tendință a fost verificată pe un grup de subiecți transsexuali "de la mascul la femelă" (MF), înregistrându-se o agresivitate mai puțin pronunțată. Unele studii au semnalat corelații între nivelul testosteronului și comportamentul agresiv doar în cazul unor populații și condiții specifice. Dabbs, Frady, Carr și Besch (1987 citat de Dabbs și Morris, 1990) au constatat un nivel mai ridicat
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
subiecților. În opinia autorilor, victoria decisivă declanșează o stare afectivă pozitivă care poate crește la rândul ei nivelul testosteronului. McCaul, Gladue și Joppa (1992) formulează aceleași concluzii pentru câștigătorii la loto, joc complet aleatoriu. Activitatea hormonală pare să influențeze declanșarea agresivității în situații de relații interpersonale conflictuale. În acest caz este mai corect să spunem că activitățile hormonale constituie variabilele personale sau "background-ul" unei situații "ostile" ce declanșează agresivitatea (Geen, 1998). Sistemul nervos și comportamentul agresiv Recentele lucrări de neurofiziologie
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
la loto, joc complet aleatoriu. Activitatea hormonală pare să influențeze declanșarea agresivității în situații de relații interpersonale conflictuale. În acest caz este mai corect să spunem că activitățile hormonale constituie variabilele personale sau "background-ul" unei situații "ostile" ce declanșează agresivitatea (Geen, 1998). Sistemul nervos și comportamentul agresiv Recentele lucrări de neurofiziologie susțin că comportamentul agresiv este un comportament instrumental al cărui scop este fie afirmarea și / sau satisfacerea nevoilor sau dorințelor, fie apărarea împotriva amenințărilor. Organizarea acestui comportament conține trei
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
au semnificație afectivă în funcție de trăirile emoționale și afective ale individului și, în sfârșit, un nivel de elaborare cognitivă în care este luat în calcul, dincolo de experiențele personale, contextul sociocultural și de mediu al individului. Ipoteza existenței unui centru nervos al agresivității a fost pusă la îndoială și totalmente refuzată. Totuși unele structuri cerebrale pot avea un rol esențial în declanșarea reacțiilor agresive ca răspuns la stimuli "ostili". Două părți ale sistemului nervos se pare că sunt responsabile de acest lucru: cortexul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]