15,786 matches
-
Lincolnul, lansat, fugea peste șosea ca purtat prin aer, pe drumul fără obstacol, drept, interminabil. în mișcarea ușoară a trăsurii Elena se lăsă strămutată nesimțit spre Marcian. Pe când un spațiu gol rămînca pe perinile de căprioară, ea era mereu mai alăturată de el. în "capa" de blană subțire, așternută în automobil ca să o acopere la nevoie, sta acum refugiată într-un fald călduț, care apăsa umărul lui Marcian, neclintit. Pe șosea fu vidul unei văi mici, ca o uncia; apoi respirația
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vremi și pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a chemat la El atunci (iar astăzi nu au nici mormânt, nici cruce la căpătâi), ca din mult-puținul de care se pot dispensa să contribuie la împlinirea acestei inițiative. Ne vom alătura astfel iarăși sufletelor prietenilor noștri celor adormiți întru Domnul în acele vremi și ne vom bucura și aici , și dincolo, lângă ei, de rugăciunile lor și de slujbele de pomenire ale Bisericii. Prin jertfa noastră ne vom găti sălaș lângă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Vasile Fetescu; „Ion N.Oprea reprezintă un adevărat mentor, un sfetnic înțelept și îndrăznesc al considera un apropiat prieten, și omul-surpriză” Ion Grămadă; „Într-o zi - iertați-mi franchețea - nu veți mai fi, dar cărțile Dumneavoastră vor rămâne”- Vasile Șuvoială; „Alăturându-ne celor ce vă sărbătoresc la aniversarea a 80 de ani de viață, nu putem exprima mai mult decât ceea ce Sfânta Scriptură ne învață, că această vârstă patriarhală reprezintă binecuvântarea biblică de care Dumnezeu v-a făcut părtaș, ca răsplată
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
nimeni. Destul, că, fiecare, cum auzea, se ducea,își alegea o pereche și sporea numărul antrenanților. Vestea s-a răspândit și printre șefi. Au început a urca, unul câte unul, și a-și alege câte o pereche. Și a se alătura concurenților. Ulterior, s-a răsuflat, de prin surse confidențiale, că, niște inși,în gestiunea cărora se aflau schiurile, dintr-o fostă bază sportivă, inclusă în patrimonuiul UTC, ar fi sustras, aceste bunuri, și le-ar fi dosit,în stâncă, pentru ca
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cutia de aur a decedatei, aceasta trecând la cele veșnice. Prin marea dragoste și grijă, prin strădania forțelor unite, ale ființelor în alb, din domeniu, ai ajuns, cu foarte multă greutate, la etatea copilului de cămin. Căruia, i te-au alăturat, urmat de perioada grădiniței. Apoi - școala. Și, totodată - munca! Munca exploatată, ca și a altor copii din vremea și din tagma ta. Desigur, încep să-mi dau seama și să te înțeleg: numai acela pe care nu l-au ars
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Așa, ca să vedeți, voi, cine e Țiganca Naftalina, și s-o țineți minte. Participantele la așazisa consfătuire au rămas uimite, de nerușinarea și de îndârjirea patroanei. Nu le venea să creadă ce auzeau. Alte două dintre lucrătoare i s-au alăturat, celei dintâi, întru nemulțumire. Deci, erau: Domnișoara, cu aproape cinci ani vechime,în unitate; Steluța - cu mai bine de unsprezece ; și ea, Danieluța - căreia i sau alăturat cele două - cu aproape cinci ani. Am să vă dau afară, a țipat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
le venea să creadă ce auzeau. Alte două dintre lucrătoare i s-au alăturat, celei dintâi, întru nemulțumire. Deci, erau: Domnișoara, cu aproape cinci ani vechime,în unitate; Steluța - cu mai bine de unsprezece ; și ea, Danieluța - căreia i sau alăturat cele două - cu aproape cinci ani. Am să vă dau afară, a țipat nerușinata patroană, cu litera E. Ba, n-ai să ne dai afară, cu nici o litera E. Ba da. Ba nu. Cum, ba nu, dacă eu tai și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
această pacoste de viață. Ar putea, totuși, să facă ceva. S-a gândit; ar putea, de pildă, să blesteme; dar, a meditat, și a conchis: blestemul, pentru mine, e ceva sfânt. Or, la ce să-mi spurc blestemul meu sfânt, alăturându-l unor asemenea? Nu, niciodată, n-am să spurc, sfântul meu blestem, pentru ăia, care, cum văd, ne ucid,încet dar sigur, pe toți! Mai bine să-mi văd de ce mai am a-mi vedea, pomana primăriei, cu mila-n
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
chiscul Vulturului. Cu toată lumea asta, care umple drumurile. Hai, că merg, dar cu ăștia ce fac? Cu cățeii tăi de joacă? Ia-i cu tine. Cu noi. Ce, n-or merge ei pan-acolo? Ba da. Hai. Și, s-au alăturat celor care umpleau drumul. Au găsit acolo bună organizare, specialiști-îndrumători, pui de copaci, unelte, mă rog, tot ce trebuia. Pe la prânz a sosit o remorcă și le-a distribuit gustări și apă. Până seara, tot Chiscul, a fost acoperit cu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
personale, asemănătoare cu cele ale milioanelor de români, impresionează profund și aduc supraviețuitorilor lacrimi pe obraz. Cu multă sensibilitate este descrisă prietenia dintre autor și calul său, de sine crescut, Sultan, culminând cu scena despărțirii, când om și cal își alătură capetele și lacrimile, înainte ca Sultan să fie luat de către rechizitorul armatei pentru a participa la război. Asistăm la o scenă plină de dramatism și continuată apoi cu o suită de versuri și recomandări privind modul de comportament față de acest
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
pot lepăda. Și nici nu vreau, de fapt! De cum ridic ochii și văd tabloul unde tata e tânăr artilerist, orice reținere legată de țăranul român mi se pare necuviincioasă. Sentimental, voi depinde mereu de un sat. Nu mă voi putea alătura niciodată celor care îi dau zor cu disprețul lor "urban" împotriva civilizației noastre agrare, deși cunosc limitele acestei civilizații mai bine decât ei. Crescut într-o lume unde timpul nu era linear, ci întors asupra lui însuși, iar istoria nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
prima dată. Ieșiră toți trei plîngînd. Cinthia Închisese cutia și o ducea la Înălțimea pieptului, ținînd-o cu amîndouă mîinile și așa străbătură grădina unde se afla piscina, Îndreptîndu-se spre livadă. Julius fu surprins cînd văzu că pe drum li se alăturară Celso, Daniel, Carlos, Arminda, fiica ei Dora și Anatolia. Apăru chiar și Nilda, care pe atunci ara certată cu Vilma, bineînțeles din pricina lui Julius. Îi așteptară. Cinthia orînduise totul și tot ea avusese ideea să se Îmbrace cu toții cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Sticlele de bere se goleau pe nesimțite. E rîndul tău! Nu mă bate la cap! Mai du-te dracului! Suge mai repede! Meșterul le porunci să treacă din nou la lucru, dar numai vreo doi, trei Îl ascultară și se alăturară celor care Încă nu stătuseră la masă. Ceilalți voiau să stea mai departe la taclale cu Julius și să se distreze ascultîndu-l cum vorbește. Îl Învățară o grămadă de Înjurături ca premiu pentru că se urcase cu găleata pînă sus. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîna Finitei, contesa, mai făcuse asta și nu ieșise rău, primise notă de treceri. Văzîndu-l, Ernesto Pedro de Altamira simți o tensiune puternică În obrazul sting, Într-adevăr semăna cu Dracula În timp ce-l urmărea cu ochii pe Lastarria, care se alătura grupului ce trecea sub privirile mocnind de ură ale cîtorva chelneri care zîmbeau de parcă erau gata să se topească de amabilitate, fără să reușească să adune la un loc tot ce vedeau, În afară de unul cu o mutră de trădător. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atîtea case de cristal: ce era Facultatea de Arhitectură, o porcărie, ce era vocația și ce erau principiile și soția lui știa să se poarte și astfel, gata să dea explicații cînd i se puneau Întrebări, arhitectul putu să se alăture grupului În care se aflau Susan, fermecătoare și Juan Lucas, perfect ca Întotdeauna. Îi salută fericit și străbătură Împreună imensul living, ieșind În acel patio fermecat În stilul secolului XX prin geamul enorm, deschis, pe post de ușă Între living
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spuse „neee“ suflînd un curent de aer fierbinte În nasul bietului Lastarria, care stătea acolo parcă de un ceas cu tabachera de aur În mînă și nu mai avea cui oferi țigări, fiindcă Lizandro Albaniles și Cocotero Tellagorri se alăturaseră altui grup și medicul Îi interzisese categoric Finitei să fumeze și pe lîngă asta uite că o chema Ernesto Pedro, fiindcă premierul Își terminase sucul de grepfrut și trebuia să plece. Fapt e că Lastarria hotărî să fumeze o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Lalo Bello să bea un pahar de whisky și să uite de mătușa lui. După cîteva clipe, ceva mai liniștit, istoricul Își ridică ochii și se uită spre locul unde era arhitectul și-l văzu Întorcîndu-și fața pentru a se alătura din nou grupului său. Dar tot apucă să vadă cum arată arhitectul la modă. Lalo Bello observase acest profil surîzător și, puțin mai spre dreapta, Îl observase și pe Lastarria ieșind din ascunzătoarea lui, dispus să-i comande o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la Villa Maria, craidonul, cu automobilul lui plin de aripioare, oglinjoare, antene, capace lucitoare și tot felul de butoane, apeși pe unul și canapeaua se transformă În pat, e grozav socru-tău. Sosiră șeful de sală și chelnerul și se alăturară grupului care zîmbea necontenit. Unul din băieți, cel care Începuse să lucreze la biroul tatălui său, Îl Întrebă pe șeful de sală dacă erau tatăl cu copiii sau trei frați, unul din ei fără logodnică. Șeful de sală cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un moment mai potrivit, la urma urmei ce Însemna să fii mare dacă hotărîrile importante vin tot de sus, fără măcar să fii consultat? Văzu În fața ochilor pianul cu parfumul acela minunat, de claviatură, de curațenie și dădu fuga să se alăture grupului unde erau Del Castillo și Sánchez Conuha, poate că lîngă ei o să se simtă iarăși mare, uite-l și pe grăsanul Martinto, i-ai văzut pe frații Arenas?, uite-l pe Chavez, uite-l pe Cano. Sărmanul Cano. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de saloane imense, nu trebuiau decît să meargă tot Înainte. Juan Lucas se dădu la o parte, era prea tîrziu ca să protesteze, ca să Întrebe cine-i schimbase dispozițiile: acum treceau cu toții prin fața lui și a lui Susan, iar Susan se alătura grupului. Julius rămăsese la urmă, de acolo reușea să vadă două trăsuri mortuare, una era un automobil negru, de acolo reușea să vadă cum sicriul Armindei era scos pe ușa din față a palatului. Victoria Santa Paciencia Încercă să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
într-un strigăt mut. Coloană albă, aprinsă într-un râu de lumină. Apoi groază pură, izbucnind în aer, zvâcnind și căzând, orice, dar să nu atingă ținta. Un sunet care nu se încheagă în cuvânt, dar care spune totuși: vino. Alătură-te. Încearcă moartea. În cele din urmă, numai apă. Apă netedă, întinsă cât e ea. Apa care nu este nimic, dar care cade în nimic. Se cază la unul dintre popasurile acelea de lângă autostradă pentru turiștii amatori de cocori. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un post la abatorul din Lexington, unde trecuse de la postprocesare la sacrificare, unde se câștiga cu trei dolari mai mult pe oră. Imediat ce-și făcu un nume, le obținu slujbe și celor doi prieteni ai lui. Duane i se alătură lui Rupp „dintr-o lovitură“ la tăiere, dar pe Mark nu-l ținea stomacul, ca să nu mai vorbim de nas. Mark rămase bucuros în urmă, la repararea și întreținerea utilajelor, economisind suficienți bani în trei ani cât să dea avansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care văd lucrurile. Pulsul ei se acceleră la auzul tonului lui conspirativ. Își aminti de rezistența lor ascunsă din adolescență, pentru a supraviețui celor mai rele certitudini ale părinților lor. Acum îi oferea o nouă alianță. Putea să i se alăture, oricât de nebunește suna. Amândoi ar fi primit ceea ce-și doreau. Trase aer în piept, prea amețită ca să-l lingușească. — În primul rând, Mark, nimeni nu te silește să faci ceva. —Pfui. Ce ușurare. Doctorul Tower vrea doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lunile astea s-au apropiat, ca dușmani. Ea simte ceva pentru el, de asta e sigur. Compasiune sau milă, când vede cu ce se luptă el. Poate că e suficient ca s-o facă să dezerteze și să i se alăture. Sau poate că nu. Să i se destăinuie ar putea fi cea mai mare prostie din viața lui de la ceea ce făcuse ca să-și piardă adevărata soră încoace. Dar până la urmă, vrea să-i spună. Simte nevoia să-i spună. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu se mințise niciodată pe sine însuși că ar fi fost numai al ei. Karsh, mereu la pândă. Karsh, întreprinzătorul neobosit. Stăteau și amestecau în farfurii, arzând de rușine. Mai multe vorbe nu puteau fi decât lămuritoare. Oamenii de la mesele alăturate înfulecau mâncarea, plăteau și plecau. Era înnebunită să schimbe subiectul, să pretindă că nu spusese nimic. Îndoiala se întinse peste rană ca o zgaibă de care tot trăgea. Voia doar să dărâme totul, să curețe peisajul, să evadeze într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]