7,971 matches
-
să se ridice și o luă la fugă pe aleea celei mai apropiate case. Se urcă într-o mașină parcată pe alee. Dave îl urmări. Billy închise portiera și o încuie chiar în clipa în care Dave ateriză pe parbriz. Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică din nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să tragă. Dave coborî pe partea din dreapta a mașinii, încercă ușa, trăgând de portieră de mai multe ori. Billy îl privea, gâfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dinții, într-un semn de furie. Dave se aplecă, sprijinindu-se pe oglinda retrovizoare, și își introduse brațul pe geamul deschis. Degetele lui puternice îl prinseră pe bărbos de nas, iar bărbatul urlă și își smuci capul. Degetele lui Dave alunecară, dar el se întinse mai mult și îl mușcă tare pe bărbat de ureche, fără să-i mai dea drumul. Bărbatul urla la el, furios. Dave simțea acea furie, dar și el era la fel. Trase mai tare și simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Scrâșnetul metalic era incredibil de puternic. Dave era pe ambulanță, când aceasta se prăbuși, însă își pierdu priza, în momentul impactului. Picioarele lui îl izbiră în față pe bărbos și unul dintre pantofii lui intră direct în gura acestuia. Vehiculul alunecă pe lateral, până se opri. Dave își scoase piciorul din pantof, lăsându-l în gura bărbosului. Din urechea acestuia țâșnea sânge în toate direcțiile. Dave își smulse și celălalt pantof, ocoli până în spatele ambulanței și reuși, cu ceva efort, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se gândea la același lucru, pentru că spuse: — Atunci, pantofii lui sunt încă în ambulanță. Nu în Hummer. Urmărim altă mașină. — Nu, ambulanța s-a răsturnat. Nu poate fi ambulanța. — Atunci, semnalul ... — Probabil că i-a căzut din pantof și a alunecat cumva în hainele tipului. — Atunci, poate să cadă din nou. — Mda, s-ar putea. — Sau ei l-ar putea găsi. — Da. Alex nu mai spuse nimic. Henry continuă să se uite la ecran. Punctul albastru se deplasă spre nord, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Mustafa crescuse ca unicul băiat al unei familii În care bărbații mureau prea devreme și prea pe neașteptate. Nutrise dorințe sexuale crescânde În timp ce era Înconjurat de surori pe care Îi era interzis să le includă În fanteziile sale. Totuși, a alunecat din ce În ce mai jos, nutrind gânduri de nedescris despre femei. La Început, Mustafa se Îndrăgostea de fete care Îl respingeau. Terifiat de gândul că va fi respins, ridiculizat și ocărât, a Început să tânjească de la distanță după trupul femeilor. Anul ăsta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În mijlocul livingului! Trebuie să fiu Într-o sală de balet și să lucrez cu o profesoară. Mai Întâi ne Încălzim și ne Întindem, ne concentrăm. Și lucrăm Întotdeauna pe muzică... Glisada Înseamnă alunecare, știai chestia asta? Cum naiba pot să alunec aici, pe covor?! Nimeni nu se apucă să baleteze așa din senin! Un zâmbet sumbru a Înflorit pe buzele mătușii Zeliha pe când Își trecea degetele prin păr. N-a mai spus nimic, părând mult mai interesată să-ți mănânce felia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o pauză și mai lungă fiindcă nimeni nu a gustat gluma lui. Armanoush s-a lăsat pe spătarul scaunului. Departe În liniștea nopții putea auzi respirația netulburată a tatălui ei și foiala bunică-sii În pat. Și-a simțit trupul alunecând Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea să stea În scaunul ăla toată noaptea și să savureze plăcerile insomniei, pe când cealaltă parte a sa voia să meargă la culcare și să se cufunde Într-un somn adânc. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înțeleși. Vesticii trebuie să vadă că nu suntem deloc ca arabii. Statul nostru e unul laic și modern. Mătușa Feride dând dintr-odată mai tare volumul televizorului, toate au fost distrase de un nou videoclip pop turcesc. Pe când ochii Îi alunecau spre cântăreața caraghioasă, Asya a observat cât de cunoscută i se părea coafura femeii, chiar foarte cunoscută. Privirea ei a pendulat rapid Înainte și-napoi de la ecran la mătușa Feride, Înțelegând acum care era sursa de inspirație a noii sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Mustafa, Amy, o tânără americancă din San Francisco, plănuise inițial să dezvăluie treptat secretul celeilalte laturi a identității sale, după ce ajungea la un anumit grad de Înțelegere reciprocă. Însă iat-o galopând cu viteză maximă direct spre miezul problemei. Alunecând Într-o dispoziție Încordată, Însă la fel de Încrezătoare În sine, Armanoush s-a Îndreptat de spate și a privit Întrega masă de la un capăt la altul ca să vadă ce reacție avea fiecare. Chipurile fără expresie de care s-a lovit au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tot. Dumnezeu fie nu exista, fie era prea distant ca să vadă mizeria În care ne băgase pe toți. Viața era crudă și meschină, și multe alte lucruri pe care se săturase de mult să le știe. Privirea ei Încețoșată a alunecat spre ecran unde Donald Trump al Turciei Îi perpelea acum pe trei dintre cei mai vinovați membri ai grupului care pierduse. Uniformele pe care le proiectaseră pentru echipa de fotbal se dovediseră a fi atât de Îngrozitoare, Încât până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fie să-i spun mamei „mătușa Zeliha“. Asta s-a dovedit a fi mai ușor, Într-un fel. — Nu s-a simțit jignită? Asya s-a animat zărind un cargou ruginit navigând În largul mării. Îi plăcea să privească vasele alunecând de-a lungul Bosforului, să viseze cu ochii deschiși la felul În care arăta echipajul de la bord, Încercând să vadă orașul prin ochii unui marinar aflat necontenit În mișcare, un marinar care nici nu trebuia să debarce În vreun port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sensibilă, gata să reacționeze și să explodeze În orice moment. Cum se lăsă pe spate, murmurul de pe fundal a scăzut, prechimbându-se Într-un zumzăit monoton, bucățile de simit aruncate În aer dispăreau, o urmă de magie adia odată cu briza, feribotul aluneca lin, iar fantomele tuturor peștilor care trăiseră odată În apele alea Înotau Împreună cu ei În azurul dens, vâscos al mării. Când s-a terminat cântecul ajunseseră deja la țărm. Câțiva dintre pasageri au sărit jos Înainte ca feribotul să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apă argintată, iar În apă se află o poveste, la fel de argintată. CAPITOLUL DOISPREZECE Sâmburii de Rodie Hovhannes Stamboulian a mângâiat biroul din lemn de nuc, lucrat de mână, la care stătuse de la Începutul după-amiezii și a simțit suprafața netedă, strălucitoare alunecându-i sub degete. Negustorul evreu de antichități care i-l vânduse Îi spusese că astfel de piese erau destul de rare fiindcă fuseseră foarte greu de lucrat. Sculptat din lemn de nuc În insulele Mării Egee, apoi Împodobit cu sertărașe și compartimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Întâmpin. Sunt singura din familie care conduce, ai uitat? Aram a tăcut, admițând lucrul ăsta. — Nu-ți face griji, a șoptit mătușa Zeliha. Te iubesc... te iubesc atât de mult... Să dormim acum. De Îndată ce a Închis telefonul, mătușa Zeliha a alunecat Într-un somn adânc. În dimineața următoare, când s-a trezit cu o durere Înfiorătoare de cap și fără una din pături, nu avea să-și amintească deloc cum Închisese mobilul, pusese sticla cu vodcă alături și țigara În scrumieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la masă, Petite-Ma a ridicat capul și s-a uitat la rândul ei curioasă la familia sa, În timp ce continua să mestece zgomotos o bucată de sucuk. A Înghițit-o, a râgâit și tocmai În clipa În care părea să alunece din nou În lumea ei, i-a uimit pe toți cu acuratețea memoriei ei. — Asya, draga mea, o să-ți torn plumb și o să fac să crape deochiul care a fost aruncat asupra ta. — Îți mulțumesc, Petite-Ma. Asya a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
voiam să fiu treaz la următoarea noastră Întâlnire. Ești primul și unicul imbold din viața mea ca să devin o persoană mai bună. În clipa aia a roșit. — Dragostea! a spus. Sunt Îndrăgostit de tine, Asya. Ochii căprui ai Asyei au alunecat spre un tablou de pe perete, fotografia unei șosele brăzdate de urme de cauciucuri din Mongolia de la Camel Trophy, din 1997. Ar fi frumos să se poată refugia acum În fotografia aia, să traverseze deșertul Gobi Într-un jeep 4x4, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai curând abătut, de parcă și-ar fi dat seama dintr-odată că era cea mai nebună ființă peste care dăduse vreodată. Ochii lui iscoditori s-au uitat În jur căutând ajutor. Și fiindcă n-au găsit nici unul, privirea lui a alunecat spre trupul neînsuflețit care Îi aștepta răbdător să ia o hotărâre În privința sorții sale și din nou Înapoi la cele două mătuși, Însă dacă În acest du-te-vino al privirii sale se ascundea un mesaj secret, nici una din ele nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dintotdeauna e o mișcare fizică și metafizică. E bună În esența ei. Nu trebuie decît dirijată. GÎndește-te la ce anume Îți cere logodnica ta: atenție, puritate, respect. Nu te gîndi la ce ți-ar putea ea da: de la spirit se alunecă ușor la trup. O dragoste care nu se manifestă prin respect nu-și mai merită numele“. Astfel de Îndemnuri nu mă făceau să ricanez. Aderam din toate puterile mele la ceea ce aveam să consider mai tîrziu ca fiind niște tîmpenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
O dragoste care nu se manifestă prin respect nu-și mai merită numele“. Astfel de Îndemnuri nu mă făceau să ricanez. Aderam din toate puterile mele la ceea ce aveam să consider mai tîrziu ca fiind niște tîmpenii. „De la spirit se alunecă ușor la trup“. Îmi făgăduiam să nu alunec de la minte la trup. Admiram inteligența Tinei. CÎt privește trupul, vom vedea la momentul căsătoriei. Mă așteptau mari Încercări, din care voi ieși victorios. Sufletul meu Încins se va cufunda Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu-și mai merită numele“. Astfel de Îndemnuri nu mă făceau să ricanez. Aderam din toate puterile mele la ceea ce aveam să consider mai tîrziu ca fiind niște tîmpenii. „De la spirit se alunecă ușor la trup“. Îmi făgăduiam să nu alunec de la minte la trup. Admiram inteligența Tinei. CÎt privește trupul, vom vedea la momentul căsătoriei. Mă așteptau mari Încercări, din care voi ieși victorios. Sufletul meu Încins se va cufunda Într-o baie rece și va deveni oțel călit. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
era apreciat un roman pe care el Îl detesta. Mă temeam că mînia lui va fi Întețită de criticii care scoteau În relief aspectele cele mai puțin „catolice“ ale cărții. Ce-ar gîndi el dacă ar citi: „acrobații intelectuale care alunecă pe cojile de banană ale obscenității“, „amestec de luciditate și de lubricitate“, „un libido Îmbătat de sine Însuși“? Totodată, articolele astea se transformau În ochii mei În tot atîtea pledoarii care ar avea poate darul de a-l Îmblînzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tata nu a avut niciodată parte și care i-ar fi făcut plăcere“. Mă simțeam vinovat, năpădit de celebra obsesie a fiului care ar vrea să-și salveze tatăl Înapoindu-i viața pe care i-o datorează. De ce alesesem să alunec pe cojile de banană ale obscenității, cum spunea cutare? Mi-era rușine de catolicismul tatălui meu. Dacă cercetăm bine, oricui i-a fost rușine de părinții lui la un moment dat, și mai curînd de două ori decît o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În septembrie 1971: „Tocmai am terminat un articol și, hotărît lucru, bat foarte prost la mașină, poate că e de vină raportul scaun-masă din camera asta de hotel, sau absența unei bucăți de fetru sub mașină, ceea ce o face să alunece pe masă ca o bucată de gheață În mîinile lui Jerry Lewis. Ședința de Închidere din curtea Palatului Dogilor a fost penibilă și Înduioșătoare. Îi puteai vedea la masă pe Gina Lollobrigida și pe Vittorio de Sica și nici unul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
te simți destul de puternic. Din experiența mea știu că e mai bine să scapi de aceste lucruri cât mai repede cu putință. Virginski dădu din cap scurt și se ridică în picioare. Prima încercare de a păși îl făcu să alunece, însă Porfiri îl prinse imediat. Aflat aproape de Virginski, Porfiri mirosi din nou esența pe care o observase prima dată când intrase în cameră. ă De cât timp o știi pe Lilia? murmură Porfiri cu blândețe. ă Pe Lilia? ă Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Uite-l aici! strigă Katia și toată hotărârea caracterului său părea a fi exprimată în acel strigăt trimufător și aspru. ă Băiatul! Învârti cu furie mâna cu care îl ținea de urechi, iar capul copilului se întoarse în jos. Băiatul alunecă înainte și urlă de durere. ă Ah! spuse Porfiri, ridicându-se din scaun. Vrei să spui băiatul care a venit să îl viziteze pe Goriancikov? ă S-a întors. L-am prins spionând casa. Gemetele ascuțite ale băiatului nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]