5,391 matches
-
de discurs, limbaj metaforic sau figurat în opoziție cu cel literal. Unii gânditori, precum Nietzsche, Manthner, consideră că limbajul verbal în totalitate este de natură metaforică, prin el omul nu poate face altceva decât să sugereze o idee, să facă aluzie la un obiect sau stare de lucruri, dar nicidecum să le cunoască. Pentru ei distincția literal - nonliteral (metaforic) nu poate fi susținută întrucât însuși literalitatea e de natură metaforică, nu există decât o singură stare a limbajului, cea metaforică. În
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
soarele, tăcerile, visurile și amintirile comunică obsesiv aspirația vibrantă spre înălțimi, frântă dramatic de limita condiției umane (Pământ și soare, Stele, Vis ultim, Liniști). Subtile acorduri lăuntrice transferă ambianței o melancolie difuză. Sentimentul apăsător al scurgerii timpului (Ornic ascuns), câteva aluzii erotice discrete (Intim, Eva), precum și nostalgia prezentă în câteva picturi naturiste, realizate într-o amplă paletă cromatică (Noapte brumată, Poveste din câmp), transpar de asemenea în poeme. În pofida unor imperfecțiuni formale, versurile cuceresc prin delicatețe și armonie. Autorul este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]
-
umane trebuie să se refere întotdeauna, în analiza sa, la mintea umană. Pentru relevarea sensului acțiunii sociale, cercetătorul trebuie să înțeleagă nu doar componentele psihologice și individuale, ci și componentele culturale și intersubiective (lucru la care s-a făcut deja aluzie în exemplul precedent). Nu există teste neutre. Aceasta ar presupune nu doar accesul direct la o lume externă (adică independentă de ceea ce gîndește omul), ci și un limbaj universal acceptat de publicul pentru care testul a fost efectuat. Pentru acesta
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
multe făgădăi, Vezi veselii și bătăi, În care dă rusu strigare Deci intră și moldovanul, Căutând în pungă banul, Dar găsind el mărunțele, Strigă să-i de plăcințele. AL. DONICI Fabula a înflorit în această vreme, mai ales că permitea aluziile politice. Dar vreun fabulist care să atingă limitele artei nu întîlnim, și basarabeanul Al. Donici (1806-1866) face figură onorabilă doar printr-o cadență mai sprintenă, ca în această fabulă unionistă: Racul, broasca și o știucă Racul înapoi se da, Într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
literatura română. Avem de a face cu un Papură-Împărat, după a căruia fată, Sinziana, aleargă Pepelea, Pîrlea-vodă (simbol al secetei), Lăcustă-vodă și alții. Fata e furată de un zmeu. Fabulosul e umplut cu bufonerii, nu totdeauna de bun gust, cu aluzii la stări prezente, dealtfel ca și în basmele dramatizate ale lui Carlo Gozzi. Tândală și Păcală, sfetnici fricoși și fără onestitate, sunt din tagma lui Pantalone și a lui Tartaglia. Dintre piesele masive apare mai bine construită comedia severă Boieri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dracului, Cicala, Sarsailă, Ghimpele, Urzicătorul. GH. TĂUTU, C. V. CARP Cunoscut claselor prin onestele versuri patriotice ("Ș-orcît timp român voi fi, / Nu mă tem că voi pieri!"), Gh. Tăutu (1823-1885) cultivă și el "cîntecul", imitat după Béranger, jucat, cântat, plin de aluzii azi stinse, și micul spectacol satirico-muzical, după pilda lui Alecsandri, ca Odagiul socru sau Vasilica dragul tatei. Fabulistul Costache V. Carp (1828-1880) e fără nici un merit. Capitolul XI PROZA ȘI TEATRUL DUPĂ 1859 AL. ODOBESCU Al. Odobescu (1834-1895) e un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se petrec în taină, mascate de recepțiile de gală. Doctorul are o musculatură facială impenetrabilă, hotărârile lui sunt sugerate politicos și iritația nu e niciodată exteriorizată. Relațiile între el și Lenore sunt diplomatice. Toată existența familială e un joc de aluzii, de subînțelesuri, de audiențe și formalități, de mici gesturi semnificative. Elena, vrând să se despartă de Drăgănescu, nu găsește formula decentă spre a-i face intimația. Atunci pleacă sub un pretext firesc în Elveția, de unde începe cu soțul un duel
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
limbute). Hahamii, ceaușii de sinagogă, băiașii de la feredeie și croitorii nu izbutesc să strice imaginea de sat autohton. Numai lumânările ce se zăresc prin case din ulițele pe care trec domoale vitele, bătrânii perciunați întorcîndu-se de la sinagogă cu ceaslovul subsuoară, aluziile tuturor la vremurile biblice dau putința ochilor să distingă o altă rasă. În Copilăria unui netrebnic, vastă pictură a aceleiași evreimi în tonurile umbrite ale lui Rembrandt și Grigorescu, scriitorul zugrăvește în tablouri trase de o pensulă sigură evenimentele fundamentale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
direcție nouă", aceea a sa, antisemănătoristă, impusă pe cale revoluționară. Criticul nu se ocupă de clasici și nu s-a putut ști niciodată ce părere a avut despre Eliade, Cîrlova, Sihleanu, Depărățeanu, Odobescu, Hasdeu, Alecsandri, Eminescu, Creangă, Caragiale, Macedonski. Când totuși aluzii scurte se fac la aceștia, lipsa de stimă e bătătoare la ochi. "Meditația" lui Alecsandrescu și "filozofia" lui Eminescu sunt ironizate și se afirmă că "nici Caragiale și nici Eminescu nu vor mai corespunde sensibilității epocii". Macedonski era găsit perimat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu gura plină de acadele, îl pune să le scuipe în palma sa. Apoi, când sună clopotul, bătrânul ronțăie acadelele scuipate de băiat. Un bărbier ia apă în gură și pulverizează astfel pe clienți. O femeie latră în patru labe (aluzie la animalitatea amorului). Desenele ce ilustrează volumele sunt un corespondent al acestei literaturi. Un individ are drept cap un cuier, sandale în picioare și măna stângă ascunsă. El e burghezul, confortabil la picioare, neutilizator al stângei (mîna artei), al cărui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ȘERBAN CIOCULESCU Dimportivă, Șerban Cioculescu s-a îndreptat pe încetul spre direcția istorică, creîndu-și totuși și în cronică un stil personal, poate iritant pentru unii, nu mai puțin real, constând într-o înfășurare industrioasă a opiniei într-o cămașă de aluzii. În contribuțiile documentare, criticul merită o încredere desăvârșită prin atenția fricoasă pe care o dă examenului. În paginile biografice despre Caragiale, Șerban Cioculescu dovedește chiar talent, de o anume speță. Metoda e insinuația, revenirea în desen la aceeași idee, strecurată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pot fi "restabilite" printr-un proces de gândire"143. În strânsă legătură cu teoria lui Grice, Catherine Kerbrat-Orecchioni distinge între două tipuri de conținuturi explicite și implicite cele din urmă incluzând presupozițiile și subînțelesul. Pe lângă implicaturile conversaționale, subînțelesul acoperă și: aluziile, insinuările, tropii, conotațiile, actele de limbaj indirect ș.a. Aluzia definește: "enunțări care fac, în mod implicit, referire la unul sau mai multe fapte particulare cunoscute de către anumiți protagoniști ai schimbului verbal și numai de ei sau mai ales de ei
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În strânsă legătură cu teoria lui Grice, Catherine Kerbrat-Orecchioni distinge între două tipuri de conținuturi explicite și implicite cele din urmă incluzând presupozițiile și subînțelesul. Pe lângă implicaturile conversaționale, subînțelesul acoperă și: aluziile, insinuările, tropii, conotațiile, actele de limbaj indirect ș.a. Aluzia definește: "enunțări care fac, în mod implicit, referire la unul sau mai multe fapte particulare cunoscute de către anumiți protagoniști ai schimbului verbal și numai de ei sau mai ales de ei, fapt ce face să se stabilească între ei o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
întregii activități jurnalistice, devenind mărci inconfundabile ale scrisului jurnalistic eminescian. Asocieri inedite de lexeme, îmbinarea lexicului arhaic cu cel neologic, resuscitarea potențialului semnificativ al unor construcții populare, cultivarea unei topici individuale devin tot atâtea atribute ale originalității scrisului jurnalistic eminescian. Aluzia ironică, vizând sfera vieții politice românești, structura anecdotică a articolelor, sunt generate și de apariția neologismului în construcții sintagmatice inedite: mândrie baronească, aer diplomatic, postulanți flămânzi, exigențe aristocratice, diletantism politic, dispoziții cosmopolite, justiții amovibile ș.a. Construcțiile oximoronice (capacități nule, deosebite
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
E un nonsens ca un om care nu știe meseria războiului să fie ales a comanda un corp de armată. Această dilemă e clară pentru oricare cititor (s.n.), a fost clară pentru oricare gardist din linie, cari ei înșii improvizau aluzii adesea foarte spirituale asupra unor șefi improvizați"477; Ceea ce va fi observat orice cititor (s.n.) din șirurile de mai sus e că pe d. Costinescu îl preocupă drepturile politice, deși suntem de mai înainte siguri că evreii nici nu vor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
războiul" pe care îl declară totalității, nostalgiei unității și reconcilierii conceptului și sensibilului. Imprezentabilul este astfel înțeles și ca un procedeu de a se desprinde de pretinsa dorință a modernilor de a "furniza realitate", care este acum înlocuită cu inventarea aluziilor "la conceptibilul care nu poate să fie prezentat"217, aluzii care eludează principiile și regulile prestabilite, privilegiind astfel evenimentul. Pornind de la aceste indicații oferite de Hassan, putem observa într-adevăr în arta contemporană elemente care produc senzația de nereprezentabil, vid
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
conceptului și sensibilului. Imprezentabilul este astfel înțeles și ca un procedeu de a se desprinde de pretinsa dorință a modernilor de a "furniza realitate", care este acum înlocuită cu inventarea aluziilor "la conceptibilul care nu poate să fie prezentat"217, aluzii care eludează principiile și regulile prestabilite, privilegiind astfel evenimentul. Pornind de la aceste indicații oferite de Hassan, putem observa într-adevăr în arta contemporană elemente care produc senzația de nereprezentabil, vid, de lipsă a oricărei posibilități de interpretare. Chiar dacă se poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
inserează în ea. Modul concret în care intertextualitatea se realizează într-un text dat va determina caracteristica majoră ("socială", "estetică") a unei structuri textuale"268. Modalitatea prin care textele fac referire unele la altele, se întrepătrund prin folosirea citatelor, a aluziilor sau a trimiterilor conduce la imaginea, des invocată în postmodernism, a unui text continuu, format din toate scrierile existente, precum și la ideea de fragment, căci în interiorul acestui text universal orice altă scriere nu este decât parte a unui întreg în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de teoria sa, nu obiectivitatea ideilor este aceea care poate justifica actul de a scrie, ci "singularitatea poetică a analizei" și transformarea limbajului în eveniment. Pentru realizarea acestei scriituri, dimensiunea ironică, iluzia sensului, denaturarea obiectului discursului, instituirea paradoxului și a aluziei, a secretului și a enigmei sunt câteva dintre coordonatele posibile: "A cifra, nu a descifra. A lucra iluzia. A fabrica iluzia pentru a provoca evenimentul. A face enigmatic ceea ce este clar, ininteligibil ceea ce nu este decât prea inteligibil, ilizibil evenimentul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și seducției, la fel ca și Derrida, se situează în afara cerințelor de științificitate și argumentare, astfel încât receptarea lucrărilor sale face apel la alte modalități de persuadare (forță stilistică, șocul afirmațiilor, expresii paradoxale, teme noi, incitante etc.). Așa cum remarcă Turner, utilizarea aluziei, parodiei și ironiei reprezintă modul caracteristic al analizei baudrillardiene, aceste procedee putând fi decodate și în termenii continuității stilului baudrillardian cu cel al dadaiștilor sau al situaționiștilor. În pofida asemănărilor sau continuităților ce se pot stabili între scriitura sa și alte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în 1210, deoarece bula lui Inocențiu al III-lea despre acea sectă datează chiar din acel an. Burcard face o distincție clară între ordinul fondat de Francisc, și aprobat de Scaunul Apostolic, și mișcările eretice și pauperistice contemporane. Cu o aluzie escatologică la sfârșitul lumii, preconizată și de Iacob din Vitry (cf. nr. 2229), el prezintă în prim-plan cele două ordine mai importante și mai răspândite în epoca finală, și le consideră ca pe un document al vitalității Bisericii, care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
C) Alberic de Trois Fontaines Cronica lui Alberic († 1241), călugăr din abația cisterciană din Trois Fontaines, lângă Châlons-sur-Marne, în Franța, a fost compusă în două etape, între 1227 și 1252. Lucrarea relatează evenimentele până la 1241 și face scurte dar importante aluzii la răspândirea Ordinului Franciscan și la canonizarea Sfântului Francisc. Fragment din ALBERICUS DES TROIS FONTAINES, Chronica, în MGH, Scriptores, XXIII, 887-888 și 922; TM, 19-20, care nu redă în întregime toate pasajele. 1. De altfel, în acest timp, a luat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și Întotdeauna aștept cu nerăbdare să mai lucrez cu ei. Prima dată când m-au luat cu elicopterul, am fost atât de emoționat, Încât probabil aș fi acceptat să lucrez pe gratis. După puțin timp, președintele s-a săturat de aluziile mele și, În cele din urmă, m-a lăsat să stau lângă pilot. Am Început imediat să Îi pun acestuia tot felul de Întrebări. În timp ce zburam, la o altitudine de aproximativ 300 de metri, l-am Întrebat dacă trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Se subînțelege: mai bine mă adresez altor zei (fie ei pur și simplu umani, dacă se poate spune așa), care însă sunt mult mai dispuși să accepte rugăciunile celor care îi imploră; se referă bineînțeles la Cotys. Dar, fie pentru că aluzia la Augustus i s-a părut prea transparentă, fie pentru că a fost împins de obișnuita lui tendință de exagerare, pe lângă Jupiter, Ovidiu mai adaugă și alte nume de divinități, precum Neptun, Ceres, Bachus, care tot la fel nu ar merita
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acest fel pe Augustus, se dă de înțeles cu altă ocazie). Nu lipsesc din epistola în discuție referiri care să dezvăluie, poate cu o mai mare precizie, sentimentele politice ale lui Carus. Din punctul nostru de vedere, este vorba de aluzia la opera epică a lui Carus și anume Heracleida care "dezvăluie forța demnă a lui Hercules, erou pe care îl cântă" Produnt auctorem vires, quas Hercule dignas Novimus, atque illi, quem canis, esse pares. (v. 11-12) Trimiterea la această operă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]