9,447 matches
-
-i frământă mintea, sentimentele ce-i răscolesc inima? Urmărind înșiruirea obositoare a unor adevăruri de mult cunoscute, întrerupte ici-colo de exclamații stereotipe, admirative sau reprobative (...) încerci zadarnic să descoperi pulsațiile inimii poetului, să auzi râsul său năvalnic sau plânsul său amar (...). Poetul rămâne într-o tăcere supărătoare cu toate că în aparență versurile vorbesc despre multe. Iată de pildă, poezia Lângă furnale de Constanța Tudorache, publicată în Viața românească nr. 12/1952. Poezia e construită pe antiteză: Hunedoara de altădată și Hunedoara de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
spate. Priceperea lui nu poate fi îndoielnică. El creează pentru critică o atmosferă prielnică; Deși muncește - n-are spirit de comandă, Iată că-l voi critica aspru aci - ca dovadă. Și măgarul cercetează pe leu la figură. Acesta face o amară și rea strâmbătură. Măgarul e lac de sudoare, iar glasu-i devine atât de amical Că nu-l întrece nici un instrument muzical! - Îl voi critica fără remușcare, Căci cine din noi, s-o recunoaștem, lipsuri nu are Aci leul binevoi să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Stalin e veșnic • Letiția Papu. - 9 Martie 1953: Sunați mai lung sirene, nu vă opriți din vaer Și salvele de tunuri să mai vibreze-n aer Să nu-nceteze încă al nostru bun rămas. Taci inimă prea plină de lacrime amare, N-auzi cum tac departe mîhnitele mulțimi? Mai stați încremenite voi trenuri și vapoare, Doar am putea o clipă cu noi să-l mai oprim • Geo Bogza. - În inima Moscovei • Petru Dumitriu - Marele exemplu • Laurențiu Fulga - Era la Cremlin o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
volum al Capitalului n-a fost zguduit de tabloul dantesc al condițiilor desfășurării zilei de muncă în diferitele ramuri ale industriei capitaliste? E aici o adevărată viziune a unui infern pământesc, cu toate bolgiile sale, deasupra cărora - notează cu ironie amară Marx - stau scrise cuvintele: «No admittance except on business» (intrarea permisă numai în chestiuni de afaceri). Cum o dovedește foarte plastic Marx, cauzele iadului imaginate de geniul poetic a lui Dante pălesc în fața inventivității domnilor posesori de fabrici, doritori să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu o mie de oameni și cu mii de animale. Se culca, ascultându-i cuvântul, se oprea sau își relua goana ghicindu-i, pare-se, gândul. Atunci începuse Nikolai să-i spună Vulpoiul și să aibă pentru el acel atașament amar născut la război, în noroi și sânge, când, în primele clipe de după o luptă, simți cu violență viața celuilalt, foarte apropiată, tăcută și mai uimitoare chiar decât propria-ți supraviețuire. Pe drumurile războiului, Vulpoiul văzuse cai care se înecau și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Uneori, câte o lucire stacojie scânteia în beznă. Era Vulpoiul, care înălța capul și-l căuta, cu ochii lui cu reflexe de flacără. Liniștea era atât de adâncă, încât Nikolai auzea de departe respirația calului, ca niște suspine mici, când amare, când ușurate. Iar când revenea lângă foc, avea ciudatul sentiment că se întorcea acasă. Dimineața, traversară locul unde drumul desfundat era acoperit cu mănunchiuri de crengi, urcară panta unei văi încă albă de ceață și dădură în sfârșit peste răspântia
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vărsat pe covor. Trebuia să-i urmărești privirea - mai întâi ațintită pe secvențele filmului, apoi pe gurile care mâncau, gustau din vin, zâmbeau, vorbeau despre lagăre. Privirea soldatului nu judeca, se așeza peste lucruri și peste ființe, cu o detașare amară și înțelegea totul. Pricepea că toți cei care vorbeau în sala aceea despre milioanele de victime, despre căință, despre datoria memoriei, mințeau. Nu că victimele acelea n-ar fi existat. Soldatul încă mai păstra urme de rămășițe omenești lipite de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
avut răgazul, înaintea unei noi întâlniri, să înțeleg ce anume se schimbase în persoana lui Șah. Ar fi fost mai simplu să zic: a îmbătrânit. Sau să explic acreala din vorbele lui prin dispariția țării pe care o slujise atâta amar de vreme. Era însă altceva. Acum lucra fără nici o protecție, ca un acrobat fără plasă, și mai ales fără nici o speranță că va fi schimbat, în caz de eșec, contra unui occidental, așa cum se făcea odinioară. Când l-am revăzut
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
are să fie pentru mine o durere intensă și o bucurie. O să mergi spre mine, lăsându-mă, la fiecare pas, să te recunosc. Apropiindu-te, o să-mi arăți în podul palmei o mână de bobițe, cele din urmă, găsite sub zăpadă. Amare și înghețate. Treptele acoperite cu gheață ale scării de lemn vor scoate un scârțâit așa cum n-am mai auzit de o veșnicie. În casă, am să scot lanțul ceasului cu greutăți, ca să-i desfac nodul. Dar nu vom mai avea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Văcărești e acela în care bate clopotul pentru masă. De prin camere, de prin ateliere, pușcăriașii ies în curte și, așezându-se pe două rânduri, așteaptă cu strachina în mână să li se dea mâncarea. Nu pot să spun câtă amară ironie cuprinde cuvântul acesta față de ceea ce capătă pușcăriașii la Văcărești. N-am văzut niciodată ceva mai îngrozitor. Am știut că prin orice împrejurări voi trece, îmi vor fi de folos, și nu m-am dat în lături de la nici una din
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Începutul (protou) Evangheliei lui Marcu: de aici Proto-evanghelie. Origen o citează cu titlul, probabil corect, Cartea lui Iacob. Autorul, un creștin elenofon din Egipt, Își propune să justifice, prin câteva episoade puternice, fecioria Mariei ante partum (capitolul 6: proba apei amare); in partu (cap. 19-20: verificarea de către o moașă necredincioasă); post partum (explicația oferită expresiei evanghelice „frații Domnului”: aceștia erau fii ai lui Iosif dintr-o altă căsătorie). Această apocrifă care urcă, cel puțin fragmentar, până În secolul al II-lea, ne
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
atitudini postmoderniste. Mesajul ei aparține unui glas ce îndrăznește să se exprime într-un imperiu al tăcerii: „Și se tăcea pretutindeni / nu cumva să iasă / din malul de piatră / cu ochii de bronz - troglodiții / adevărații stăpâni ai acestor meleaguri” (Sare amară). Ca etnolog care a înființat pe lângă Universitatea din Cernăuți o arhivă de folclor și a organizat cercetări sistematice în satele românești din nordul Bucovinei și din Transcarpatia, B. a adus o contribuție substanțială la cunoașterea spiritualității unei importante ramuri a
BOSTAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285825_a_287154]
-
prețul unei vieți. Structural un romantic, urmând linia baudelaireană a rupturii tragice între sarcasm și ideal, nu o dată sentimental, chiar clamoros, poetul forțează originalitatea printr-un stil provocator: imaginea crudă, bătaia de joc vor să denunțe „fără rostul” rizibil și amar al existenței. Revoltat în fața derizoriului, se izbește, cu o încrâncenare sinucigașă, de zidul unui firesc găunos (Revolta). Cuvintele nobile ale poeziei trec, la el, într-un regim al opresiei și deformării (Cuvinte vii). Rugăciunea este întoarsă când bunătatea lui Dumnezeu
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
-L., mult îndatorată unor modele, este, în ceea ce are particular, o râvnă a „țintelor mari”. Meditația afirmă, pe tipare romantice, orgoliul spiritului și aspirația înălțării la „lumea ideală” (Destinul, O, noi, stăpâni vremelnici). Tumultul căutării dumnezeirii și iubirea domină „nemilostivul amar” al existenței (Învingătoare), iar înfiorarea, smerenia sunt mereu concurate de un conceptualism locvace. Iubirea de țară e un motiv omniprezent, pasajelor în lamento, ce-l amintesc pe O. Goga, alăturându-li-se, în Lacrimi și clocot, chemarea vibrantă la luptă
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
țară e un motiv omniprezent, pasajelor în lamento, ce-l amintesc pe O. Goga, alăturându-li-se, în Lacrimi și clocot, chemarea vibrantă la luptă, în tonul eroic care îi este propriu (Durerea ne cheamă, Ni-e cupa plină de amar, Va bate ceasul răzbunării). Intenționând să cuprindă întreaga dramă umană, poetul, care nu a cunoscut marile răsuciri interioare, nu a putut evita, în Ancore, nici schematismul alegoric (Excelsior), nici zgomotoasa imprecație vaticinară (Circul vieții, Satira vremii). Firesc însă, figura lui
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
își teatraliza impudic afectele. Un potop de „lacrămi” inundă strofele ușoare din volumul Raze de lună (1905). De pretutindeni se aud „doiniri de plâns”, ecou al suspinelor unei inimi rănite de cioburile viselor „fărmate”. Cruci, morminte, „corbi în doliu”, „crivățul amar”, un amurg apăsător de toamnă tristă și rece marchează decorul, convențional, în care amărâtul visător își plânge jalea sau urzește castele în aer. Câte o pornire de revoltă se pierde îndată într-un noian de disperare și, înfrânt, Fulg Pribeag
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Seară erotică, dezvăluie un poet senzual, însă fără stridențe, ale cărui „nuduri” se integrează atât de bine în cadrul natural, încât sfârșesc prin a nu mai putea fi deosebite de acesta, vântul trecându-le prin plete „ca prin ierburi cu arome amare”. Ultimul moment important în devenirea lirică a lui B. este reprezentat de apariția volumului Cadavre în vid (1969; Premiul Uniunii Scriitorilor), apreciat în mod unanim de critică drept una dintre cele mai valoroase opere ale literaturii contemporane. Schimbarea de viziune
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Prozatorul evită să povestească; introduce personajul în scenă și îl lasă apoi să-și spună păsul ori „convingerile”. Tipul de discurs al eroilor (scrisoare, cerere, petiție, raport, telegramă, cuvântare polemică), relevant pentru portretul lor, tinde să extragă de peste tot același amar adevăr moral. Cea mai generoasă sursă a comicului se află în limbajul personajelor, în acea locvacitate neistovită, înscenată spre a indica rupturi de nivel între gândire și expresie. B. face din cuvinte personaje pentru o comedie a limbajului, savuroasă chiar
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
solid și va reapărea constant în culegerile următoare, la fel cea a trecerii implacabile a timpului. După parcurgerea câtorva spirale ale regăsirii de sine, creația poetei atinge zenitul în Portretul din Fayum, carte a disperării reținute în fața morții, a bilanțului amar, a răscumpărării prin suferință. Această tonalitate va rezona în anii următori în mai toate versurile poetei, trecând în 1989, odată cu volumul Carusel, printr-o acalmie ceva mai înseninată, mai împăcată cu lipsa de șanse a luptei cu timpul. O ciudată
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
intra într-o nouă vârstă lirică, în care formula poetică din cărțile anterioare se consolidează și se rafinează în mod evident. Cele două cicluri, Mănușa de gheață și Nostalgii secrete, dezvăluie un poet ce „își contemplă neputințele și căderile” cu amară luciditate, într-o lume derutată de angoase și frică, unde ființa și-a pierdut de mult puritatea originară. Șansa de salvare nu poate veni decât tot dinspre cuvânt și poezie. Volumul aduce un spor vizibil în rafinarea limbajului poetic, în
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
este o cronică în miniatură a ceea ce aduce comunismul în mentalitatea și în starea materială a oamenilor: pervertirea valorilor, ură, minciună, mizerie. Precum în pictură, prozatoarea știe să surprindă esențialul. Ritmul narațiunii este trepidant, tensiunea situațiilor este însoțită de ironia amară, fină care străbate, de altfel, cartea, începând chiar de la titlu. Protagoniștii își poartă numele reale, iar portretele desenate sunt mai elocvente decât orice comentarii. Aceeași atmosferă de autenticitate se simte și în Destăinuiri anti-literare. Din nou, titlul este concludent. B.
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
vântului în horn împletesc o melopee dialogând cu bacovianul plâns al materiei. Întrezărită o clipă, steaua căzătoare este o strună plesnită a Lirei cosmice, sfârșitul unui cântec în armonia celestă. Poeta preferă grădinii natura sălbatică, buruienile, florile de câmp, aromele amare, amețitoare, otrăvitoare. Izvoarele și gârlele plâng doine necunoscute, în ele se amestecă dorul de rătăcire cu cel al extincției. Abandonată curgerii apei, barca îmbie la dispariție, într-un extaz de aceeași factură cu acela resimțit de Aschenbach, eroul lui Th.
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
În Peisagiu atlantid, lumea „profunzimilor” nu are habar de cea de deasupra, de „cerul” pe care alunecă și pier corăbii; metropola, în perspectivă răsturnată, e o mare deasupra căreia gândul se avântă ca o luntre. O Barcarolă îngână o litanie amară, cu dor de neîntoarcere: „ barca somnului înceată/ Pe tăria depărtată/ Luneca-va printre nori.” (Somnul). Corespondentul terestru devine drumul de fier, cântecul obsedant al roților inspirând o adevărată beție a simțurilor. Pe drum traduce stingerea tuturor elanurilor, înecate într-o
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
de moarte din cea dintâi zi a vieții - și apoi susținută, pornind de la selectarea mediilor și privirea necruțătoare, tentată să deformeze până la grotesc lipsa de coerență și sens a celor care se perindă printr-un oraș al desfrânării paroxistice. Gustul amar al propriilor experiențe îl împinge pe erou către o perspectivă sumbră. Pablo Ghilgal este însemnat de natură cu o cocoașă; cocoașa poate fi interpretată și ca un stigmat al populației evreiești, pe care C. o vede condamnată a fi altfel
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
269-273, V, 202-206, VI, 330-334, VII, 236-238, XII, 389, 418; Constantinescu, Scrieri, II, 228-258; Sebastian, Eseuri, 371-373; G. Călinescu, „Don Juan Cocoșatul”, ALA, 1934, 683; Petru Manoliu, De la Charlie Blum la Don Juan, „Credința”, 1934, 36; Zaharia Stancu, O carte amară, „Credința”, 1936, 27; Aderca, Contribuții, II, 35-36; Sebastian, Jurnal, 270-282; Călinescu, Ist. lit. (1982), 795-796; Ov. S. Crohmălniceanu, Cronici și articole, București, 1953, 263-276; Dumitru Micu, Cu privire la proza lui I. Călugăru, VR, 1954, 3; S. Damian, Încercări de analiză literară
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]