8,708 matches
-
justificare ideologică a unor ambiții autocrate, considerând că "o singură atribuire rămâne posibilă: Istoriile lui Herodot s-au tradus în Moldova lui Vasile Lupu, din porunca acestuia, într-o vreme când programul său politic putea să confere celebrei opere a antichității eline un caracter de manifest de putere, legitimând, ca orice istorie, pretențiile sale de stăpânire imperială (ecumenică). Nimeni altcineva, în Moldova anilor 1645-1669, nu mai putea să aibă un asemenea gând"80. Este o ipoteză extrem de interesantă și de credibilă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
morale super totam Bibliam, Repertorium morale de proprietatibus rerum au fost cele mai folosite 6. Ceea ce atrage atenția în această scriere de tinerețe, dincolo de mesajul său conformist, este orientarea diversificată a surselor afectate. De la scrierile canonice ale ortodoxiei, la filosofia Antichității grecești, de la scriitorii latini, la cei orientali, de la stoici la protestanți, totul se amestecă într-un creuzet al gândirii cantemiriene, care dă semne că numai forțată de împrejurări acceptă corsetul dogmatic. În plus, preferința pentru unitarianul Andreas Wissowatius poate părea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pipăitului, de unde le provine și dorința)4, dar ezitând să le atribuie și accesul la intelect și rațiune, propriu omului; Plutarh, de pildă, în cele trei tratate despre animale, al celei de a doua. Pentru istoricul și filosoful de la finele Antichității, animalele au nu doar suflet, ci și rațiune, așa cum o demonstrează în dialogul Bruta animalia ratione uti și în De sollertia animalium 5. Dezbaterile anticilor sunt tensionate, ele prelungindu-se însă, cu o deformare alegorică, moralizatoare, și în evul de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trebuie să fie tratate în această lume ca ființe responsabile moral? Aceste întrebări, aceste curiozități, aceste interogații multiple pe care și le pun societățile medievale în legătură cu animalul evidențiază modul în care creștinismul a reprezentat pentru el ocazia unei remarcabile promovări. Antichitatea biblică și greco-romană îl neglija sau îl desconsidera; Evul Mediu creștin îl plasează în prim-plan și merge până la a-l face responsabil de actele sale. La fel ca toate ființele vii, de fapt, animalul posedă un suflet (care se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
întrevedea termenul la care trebuie să ajungă"28. Dar, din experiență în experiență, el își creează un sistem de cunoștințe de care se folosește apoi în mod firesc. Astfel de dezbateri și de polemici își au punctul de pornire în Antichitate, în lucrările lui Aristotel, ale stoicilor ș.a.m.d. Ele nu sunt însă relevante din punctul de vedere al creștinismului, întrucât ele tratează animalul ca pe un subiect în sine, în vreme ce pentru gânditorul creștin animalul este un semn și nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
animalul ca pe un subiect în sine, în vreme ce pentru gânditorul creștin animalul este un semn și nu contează ca realitate concretă, materială. Ce înseamnă a cunoaște un animal. De la științele naturii la gândirea simbolică Istoria naturală s-a dezvoltat în Antichitate grație unor spirite pozitiviste, mânate de o curiozitate științifică de necontestat; Aristotel își scrie tratatele despre animale bazându-se, cel mai adesea, pe observația directă a naturii, pe cercetare și chiar pe disecții, pe care nu se ferește să le
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
adevărurilor credinței"38. Natura devine o carte a lui Dumnezeu, în cadrul căreia rolul animalelor nu mai este decât acela de a face explicite intențiile divinității. Deja animalul nu mai este observat și perceput pentru sine însuși, așa cum se întâmpla în Antichitate; el nu mai reprezintă un obiect al cunoașterii, cum era pentru Aristotel, de pildă. A devenit un simplu pretext, un instrument într-o operație de interpretare moralizatoare a realității: totul, iar animalul, ca ființă creată de Dumnezeu și plasată în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ceea ce există în formă imaterială; ele sunt cuvinte în cartea naturii"39. Dar, deocamdată, animalul își păstrează de regulă dreptul de a se comporta conform "naturii" sale: lupul este un prădător temut, vulpea un animal șiret ș.a.m.d. Moștenirea Antichității nu a fost cu totul ștearsă. Într-o a doua etapă, animalul deja se de-materializează, devine un simbol golit cu totul de o realitate concretă. Este un simplu prizonier al unui comportament care i se atribuie conform unei logici
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
logici care nu mai este a lui, nu mai este a naturii, ci a moralizării creștine. Animalul devine, pe scurt, o figură de stil. Explicația este că, odată cu impunerea creștinismului, se renunță la perspectiva obiectivată, raționalistă specifică istoriei naturaliste din Antichitate (de exemplu, Istoria animalelor a lui Aristotel dispare din orizontul culturii europene până în secolul al XIII-lea, când Michael Scotus îi traduce tratatele despre animale din arabă 40, reperul rămânând Historia naturalis a lui Plinius cel Bătrân, o sinteză care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Matei. A patra natură a șarpelui ar fi tocmai aceea de a-și ascunde capul atunci când este atacat, iar interpretarea este și de aceast dată identică: Hristos este capul, care trebuie protejat 47. Iată, așadar, care sunt sursele cunoașterii din Antichitatea târzie: în primul rând, Biblia și apoi toate scrierile care o explică, care îi diseminează, vulgarizându-l, simplificându-l, mesajul. A cunoaște însemna, de fapt, a respecta anumite ipostaze-tip generoase din punct de vedere simbolic, care căpătaseră autoritate prin
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
această regulă tot timpul. Privite însă cu mai multă atenție, lucrurile nu sunt atât de simple. Cantemir are la îndemână, în primul rând, un rezervor simbolic alcătuit, în timp, sub influența creștinismului, dar și unul anterior, al culturii precreștine a Antichității. Enciclopedismul său îi pune însă la dispoziție și alte surse, antice, medievale, contemporane, occidentale sau orientale. Atunci când are de ales, el optează cel mai adesea pentru acestea din urmă, ignorând sau, și mai îndrăzneț încă, parodiind, intrând în dialog polemic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Orientului a fost determinantă în impunerea acestui mit în cultura europeană a evului de mijloc, care era interesată de tot ce venea dinspre Răsărit, dar filtra orice noutate atribuindu-i o interpretare creștină. Din cultura antică, spun alți istorici, dar Antichitatea nu cultiva decât accidental prezența unicornului și, în plus, mărturiile celor vechi nu le-au slujit medievalilor decât pentru a le confirma o credință care își avea punctul de plecare în Biblie. Mai bine spus, în Septuaginta și apoi în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
antice? Care nu sunt foarte bogate în această privință, dar și cel mai mărunt element, și cea mai nesemnificativă coincidență, și o eroare de percepție evidentă sunt folositoare atunci când e nevoie ca adevărul de netăgăduit al Bibliei să fie confirmat. Antichitatea nu a dezvoltat un interes deosebit pentru unicorn; apariția sa în textele vechi este mai curând accidentală. Dar aceste texte, la care voi face referire în cele ce urmează, au fost atât de reluate, comentate și stoarse de orice semnificație
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sacră, cum este numită, nici ucis de otrăvuri. Mai mult decât atât, dacă a băut înainte ceva mortal, vomită și își recapătă sănătatea"24. Se observă ușor că Aelian nu mai aduce nimic nou față de înaintașii săi. Deja, la finele Antichității, cariera inorogului pare încheiată. Nu întâmplător, în imaginarul antic, inorogul nu ocupă un loc privilegiat; dimpotrivă, spre deosebire de alți membri ai bestiarului, el trebuie să se mulțumească cu o poziție modestă: "Lunga sa absență din întreaga imagerie greacă și romană, care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
-tip ale acestui animal, probabil cea mai cunoscută: faptul că, pentru a fi capturat, el trebuie momit cu ajutorul unei fecioare. În acest mod și pe această filieră, se întregește mitul medieval al unicornului. Pe de o parte, ca moștenire a Antichității, există credința în calitatea de panaceu universal a cornului, pe de alta, este reluată, cu o frecvență extrem de mare, legenda prinderii animalului cu ajutorul fecioarei. Sunt acestea cele două mari coordonate ale simbolului hristic. Le voi detalia, nu înainte de a mă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
legitime din punctul de vedere al alcătuirii lor fizice, încadrabile într-un sistem al naturii), ci răstoarnă cu totul echilibrul firii, el plasându-se în proximitatea altor "mutanți" din categoria diabolică, malefică: Struțocamila, Camilopardalul ș.a.m.d. Exista, încă din Antichitate, o anumită logică și în crearea acestor ființe hibride: pentru a fi nu neapărat credibile ori plauzibile, ci convingătoare ca motive, ele trebuiau să respecte cât de cât o anumită ordine a naturii. În Arta poetică, Horatius comenta alcătuirea lor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
3. Lupul filosof Dacă în bestiarul lui Cantemir unele animale sunt reprezentate cu fidelitate față de modelul lor fixat prin tradiție, altele sunt denaturate conform unei logici conflictuale a cărții, fără să se mai țină seama de ipostazele impuse încă din Antichitate și mai ales sedimentate în Evul Mediu sub atenta observație dogmatică a bisericii. În unele cazuri însă, atunci când "celebritatea" unui animal este mult prea notorie, autorul nu își asumă riscul de a răsturna simbolurile. Este cazul vulpii sau, numai parțial
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
simbolice strict pozitive. Mai puțin aspecte care țin de forța sa neegalată, căci Brehnacea, aflată la senectute, compensează prin puterea mult mai mare a înțelepciunii și a clarviziunii. Dar această dihotomie (pozitiv-negativ) nu era operabilă, în cazul acvilei, până la finele Antichității, mai bine spus până în momentul în care creștinismul a simțit nevoia să își creeze propriile alegorii, propriul rezervor simbolic pentru a "traduce" pe înțelesul credinciosului de rând, fără acces la complicatele raționamente teologice, mesajul dogmei creștine. Ce e drept, nobila
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
produc moarte"24. De cealaltă parte, acvila ar fi simbolul evanghelistului Ioan, simbolizându-l pe bunul creștin, care părăsește lucrurile lumești, pierzându-se în contemplarea celor cerești 25. Prin urmare, în lumea medievală, lucrurile sunt clare: acvila lui Zeus din Antichitate a fost divizată în două: o pasăre de rău augur, semn al morții și una care, impunându-se ca imagine a lui Hristos, culege doar trăsăturile pozitive, spirituale. Între aceste două tradiții simbolice, Dimitrie Cantemir avea de ales. Și o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
târtița se ridică dintr-o astfel de pană. Iar o coadă i-ar încurca de asemenea dacă ar exista printre pene"6. Interesant este că ezitarea, absolut firească, nu impunea neapărat și o valorificare negativă la nivel simbolic. Pentru lumea antichității grecești și romane, liliacul reprezenta o creatură stranie, dar nu una malefică. De pildă, el apare evocat de două ori în Odysseia (XII, 433, rspectiv XXIV, 6), dar de fiecare dată doar ca termen de comparație. Ceea ce atrage atenția este
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ei sunt înregistrați ca făpturi ca toate celalte, care nu înspăimântă și nu sunt purtătoare ale unor mesaje thanatice sau malefice. Impresionează prin zgomotul pe care îl fac și prin mișcarea haotică, dar aparțin, încă, acestei lumi. Prin urmare, în Antichitate, liliacul prilejuiește mirare prin alcătuirea sa hibridă. Ezitarea Stagiritului s-a transferat, cum era de așteptat, și altora. Urmând principii pe care le vom regăsi în discuția privitoare la natura Strutocamilei, învățații nu s-au hotărât cărei trăsături să îi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de ani. Și ca să putem conchide că, scrisă cu mai bine de jumătate de secol înaintea Istoriei naturale, Istoria ieroglifică se afla pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește reprezentarea animalelor, chiar dacă sursele lui Cantemir erau, de bună seamă, cele ale antichității și ale Evului Mediu. Iată, deci, fabula 251 din corpusul esopic, intitulată Liliacul și nevăstuicile: "Un liliac tocmai căzuse la pământ. Fu prins de o nevăstuică și, aflându-se în primejdie de a fi omorât, se rugă de ea să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
chiar de milenii, de aici se trage una dintre trăsăturile simbolisticii liliacului: reputația sa de ființă schimbătoare, duplicitatea sa, predispoziția de a trece cu ușurință de la o cauză la alta. Dar tot din această fabulă mai învățăm că, încă din Antichitate, liliacului i se rezervase un statut de hibrid, de ființă stranie. Și tot ce este altfel înspăimântă. Sau stârnește, în orice caz, neîncrederea. Liliacul este și pasăre, și mamifer, iar această natură duală stârnește suspiciuni. Doar că, la 1749-1767, când
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
fără zgomot în jurul muribunzilor, răspândesc pretutindeni întunericul"18, conchide cercetătorul deformărilor. Dacă la început doar aripile liliacului sunt împrumutate de făpturile necuratului, ulterior și proprietarul lor de drept își va face apariția, ca legatar și misionar al Diavolului. Deși în Antichitate imaginea sa nu era neapărat atribuită puterilor malefice, Liliacul devine, în Evul Mediu, o victimă a imaginației oamenilor. Multe dintre fantasmele escatologice ale acestora sunt legate de anatomia sa. Iconografia creștină îi stabilește categoric și definitiv acest loc în imaginar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aducându-și vasele, ulcioarele. Apoi, când oamenii scot apă, creaturile apar de sub lemnul plutitor, sar pe mal și îi apucă cu o mare putere și îi mănâncă. Atâta despre răutatea înnăscută și ticăloșia crocodililor"7. Chiar dacă ilustrul erudit de la finele Antichității sesiza doar ticăloșia animalului, trebuie să observăm că acesta nu este doar rău, viclean, ci că are, iată, și inteligența de a aștepta momentul oportun; are, altfel spus, răbdarea necesară, știe să-și dozeze acțiunile. Crocodilul nu mai este un
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]