9,542 matches
-
Antrenamentul de sprint trebuie făcut întotdeauna cât mai repede posibil. Alte teste ale capacității anaerobe Rohrs și colaboratorii (1989) au propus un test de înot, legat la o coardă elastică, test care, după cum credeau ei, putea fi comparat cu performanțele antrenamentului anaerob. El necesită un efort maximal de 30 de secunde, efectuat împotriva unei rezistențe, de o valoare cunoscută. Ei au găsit o corelație de 0.66 cu probele de 100 m, și de 0,78 la cele de 50 m.
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
transport sanguin, etc ); - factorii neuro-umorali de activare a circulației generale și regionale; - rezervele energetice și metabolizarea lor aerobă și anaerobă; - tipul, intensitate și durata efortului; - factorii ambientali (temperatura, umiditatea, lumina, zgomot, hipo sau hiperbarism); - reacțiile neuro-endocrino-metabolice de adaptare sau dezadaptare (antrenament, sedentarism, aclimatizare, oboseală). V. 2. Lactatul și exercițiul muscular, noi concepte, noi abordări De mai mult de un secol fiziologii studiază relațiile existente între producerea acidului lactic și travaliul muscular întrebându- se asupra condițiilor de formare a lactatului, dar și
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a lactatemiei se interpretează în general ca o contribuție a metabolismului anaerob lactacid. În cursul unui exercițiu cu intensitate crescătoare, puterea exercițiului în care lactatemia crește brusc, constituie un prag folosit des pentru a prezice performanța și a urmări dinamica antrenamentului sportiv. O hiperlactatemie, trebuie de acum încolo interpretată ținându-se cont de viteza de repartizare și de volumul de distribuire a lactatului, dar și de activitatea țesuturilor și organelor implicate în metabolismul său. Totuși cunoașterea pragurilor de apariție a lactatului
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
1,5-2,3 l în efortul submaximal și maximal. Ca urmare a intensificării frecvenței respiratorii și a volumului curent (VC), debitul respirator crește de la 5-6 l la 20¬30 l, în funcție de efortul depus (intensitate, volum), cât și de gradul de antrenament. Pentru perioade scurte de timp debitul respirator poate ajunge la valori maxime de 110-120 l/min, la sportivii de înaltă performanță. Capacitatea funcțională reziduală, crește de asemenea, datorită creșterii valorilor volumului rezidual. Creșterea capacității funcționale reziduale asigură reducerea fluctuațiilor presiunii
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
ori a O2; - transportul mai rapid al O2 din capilarele pulmonare spre țesuturile beneficiare; - eliberarea intensificată a O2 la nivel tisular, ca urmare a favorizării procesului de disociere a oxihemoglobinei de către O2 tisular scăzut și CO2 crescut (efectul Bohr); Prin antrenament fizic gradat și susținut, respirația devine mai eficientă, atât din punct de vedere al schimburilor gazoase, cât și al utilizării O2 la nivel tisular. Debitul respirator adecvat efectuării unui anumit efort crește mai ales pe seama VC, care poate atinge 40-60
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
simpatico-adrenală, pe de o parte, și hipotalamohipofizo- corticosuprarenală, pe de altă parte Sistemul simpatico-adrenal - Ca sistem ergotrop de alarmă și răspuns nespecific la solicitările stresante de diferite cauze, prezintă reacții diferențiate în funcție de tipul și intensitatea efortului, condițiile ambientale și gradul antrenamentului. În general, fenomenele de predominanță simpatică pot fi apreciate în funcție de concentrația sanguină sau de eliminarea urinară a catecolaminelor / a acidului vanil mandelic (AVM), ca principal produs de inactivare a acestora, fiind de 2-6 ori mai intense la subiecții neantrenați. Descărcările
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
la nivel hipotalamic sau hipocampic. În afara reacțiilor simpatico adrenale și hipofizosuprarenale, efortul determină numeroase alte descărcări neuroendocrine. Printre acestea figurează creșterea secreției de hormoni tiroidieni, gonadali, și de somatotropi hipofizari. Acesta din urmă participă la realizarea hipertrofiei musculare din timpul antrenamentului, în general, și a celor de tip izometric în particular. La activarea hipotalamohipofizară, contribuie și hipoglicemia de efort, presiunea arterială a gazelor sanguine și reducerea pH-ului. În timp ce sistemul simpaticoadrenal participă la asigurarea surselor energetice rapid utilizabile și intervine în
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de starea organismului antrenat sau neantrenat, ci și de intensitatea efortului și de durată. În urma efortului fizic la nivelul respirației se produc următoarele modificări: - imediate sau acute, care se găsesc la toți indivizii care fac efort fizic; - tardive sau de antrenament, modificări care se instalează la cei supuși vreme îndelungată la un efort fizic sau antrenament. Modificările imediate sau acute - se reflectă asupra: - frecvenței respiratorii; - amplitudinii respiratorii; - debitului respirator; - consumului de O2; - coeficientului de împrospătare a aerului; Frecvența respiratorie - în repaus
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
efortului fizic la nivelul respirației se produc următoarele modificări: - imediate sau acute, care se găsesc la toți indivizii care fac efort fizic; - tardive sau de antrenament, modificări care se instalează la cei supuși vreme îndelungată la un efort fizic sau antrenament. Modificările imediate sau acute - se reflectă asupra: - frecvenței respiratorii; - amplitudinii respiratorii; - debitului respirator; - consumului de O2; - coeficientului de împrospătare a aerului; Frecvența respiratorie - în repaus este de 16-18 respirații / minut. Ea se modifică foarte mult atât în timpul efortului, cât și
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de exemplu, alergările pe distanțe foarte scurte, săriturile, aruncările, loviturile de atac, ridicarea halterelor. Imediat după terminarea efortului, însă frecvența respiratorie crește, atingând valori de 20-30 până la 40-50 respirații pe minut, în funcție de intensitatea și durata efortului și de gradul de antrenament al individului. Cercetările (A.Demeter - 1984), au demonstrat că după eforturi izometrice cu apnee totală, frecvența respiratorie este mai mare decât după eforturi dinamice de durată lungă, dar cu aceeași intensitate. Creșterea ventilației pulmonare, odată cu începerea efortului, este simultană cu
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
o împrospătare mai bună a aerului din alveole, prin mărirea amplitudinii și VIR. Modul în care se efectuează mișcările respiratorii are o mare importanță, un rol deosebit revenindu-i inspirației. Modificările tardive - apar în urma practicării îndelungate a efortului fizic și antrenamentului, la nivelul organismului și în special la nivelul respirației se instalează modificările ce pot reprezenta parametri ai gradului de antrenament. Frecvența respiratorie - în repaus la cei antrenați, prezintă valori mai scăzute. Bradipneea poate avea valori de 10-12 respirații/min și
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
are o mare importanță, un rol deosebit revenindu-i inspirației. Modificările tardive - apar în urma practicării îndelungate a efortului fizic și antrenamentului, la nivelul organismului și în special la nivelul respirației se instalează modificările ce pot reprezenta parametri ai gradului de antrenament. Frecvența respiratorie - în repaus la cei antrenați, prezintă valori mai scăzute. Bradipneea poate avea valori de 10-12 respirații/min și se datorește dezvoltării mari a musculaturii respiratorii și măririi elasticității cutiei toracice. În timpul efortului, cei antrenați execută probe în apnee
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
se modifică mult la cei antrenați, ajungând la 150-180 l/min, față de neantrenați, care au 80-120 l/min. Mărirea debitului la antrenați se face pe seama măririi amplitudinii respiratorii, iar la neantrenați pe seama frecvenței respiratorii. Există ramuri de sport care prin antrenamente îndelungate măresc ventilația pulmonară atingând un debit respirator maxim. De exemplu: înotul, canotajul, alergările de fond și antrenamentele la altitudine. Consumul de 02 - În timpul efortului este mult mai mare la cei antrenați, datorită adaptării respirației și circulației prin antrenament, precum și
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Mărirea debitului la antrenați se face pe seama măririi amplitudinii respiratorii, iar la neantrenați pe seama frecvenței respiratorii. Există ramuri de sport care prin antrenamente îndelungate măresc ventilația pulmonară atingând un debit respirator maxim. De exemplu: înotul, canotajul, alergările de fond și antrenamentele la altitudine. Consumul de 02 - În timpul efortului este mult mai mare la cei antrenați, datorită adaptării respirației și circulației prin antrenament, precum și creșterii coeficientului de utilizare a 02 din sângele arterial. Consumul maxim de 02 la neantrenat nu poate depăși
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
prin antrenamente îndelungate măresc ventilația pulmonară atingând un debit respirator maxim. De exemplu: înotul, canotajul, alergările de fond și antrenamentele la altitudine. Consumul de 02 - În timpul efortului este mult mai mare la cei antrenați, datorită adaptării respirației și circulației prin antrenament, precum și creșterii coeficientului de utilizare a 02 din sângele arterial. Consumul maxim de 02 la neantrenat nu poate depăși valori mai mari de 3000-3500 ml/min, pe când la cel antrenat acesta atinge valori de 5000-6000 ml/min. Capacitatea vitală - la
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
electrocardiografică și ecocardiografică pentru stabilirea diagnosticului de sănătate și estimarea performanței cardiace (ventriculare stângi), care reprezintă apanajul unităților de pură specialitate. În cele ce urmează ne vom referi la probele funcționale cardiovasculare, care prezintă interes in evaluarea cardiacă și dirijarea antrenamentului. Probele funcționale cardiovasculare reprezintă teste simple accesibile, reproductibile, care folosesc efortul standard (în laborator), dozate sau nedozate și urmăresc evoluția FC (frecvența cardiacă), TA (tensiune arterială), intraefort și în faza de revenire. După aceste criterii deosebim testele care urmăresc evoluția
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
efort Creșterea necesarului de 02 și de substanțe energetice în efort fizic se realizează prin modificări importante în activitatea sistemelor cardiovascular și nervos. Aceste modificări pot fi imediate instalate după toate tipurile de efort fizic și modificări tardive sau de antrenament care se constată în urma practicării sistematice a activităților sportive în mod organizat, timp îndelungat. Odată cu începerea efortului, în organism se produc modificări fiziologice, rezultate în urma acțiunii adrenalinei din sânge pe cale reflexă într-o cantitate sporită, precum și datorită excitațiilor venite de la
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
pe cale reflexă într-o cantitate sporită, precum și datorită excitațiilor venite de la proprioceptorii din mușchi, tendoane și articulații. Modificările imediate au loc - în timpul efortului sau imediat după terminarea acestuia. Ele depind de intensitatea și durata efortului ca și de gradul de antrenament al organismului. La organismele bine antrenate modificările survenite se datorează unor mecanisme reflex condiționate ce caracterizează momentul premergător începerii efortului, cunoscut sub denumirea de stare de start. Frecvența cardiacă - în timpul și mai ales după terminarea unui efort ajunge la valori
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
o golire mai bună în timpul sistolei ventriculare. Debitul sistolic nu crește proporțional cu frecvența cardiacă, deoarece la o frecvență cardiacă mare, timpul diastolei se scurtează și umplerea atriilor se face incomplet. Volumul sistolic variază cu sexul și cu gradul de antrenament al organismului. La femei debitul sistolic este mai mic. Cercetările au demonstrat că la femei, la aceeași frecvență cardiacă, capacitatea scăzută de transport a O2, se datorește volumului sistolic scăzut. La sportivii bine antrenați, debitul sistolic scade, ajungând, în repaus
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în funcție de intensitate și durata efortului. Ea poate atinge valori foarte ridicate după eforturi maxime, 180-200mmHg- și valori mult mai scăzute după eforturi moderate și statice - 140-160 mm Hg. Tensiunea diastolică sau minimă se modifică în funcție de natura efortului și gradul de antrenament al sportivului. În eforturile intense, datorită vasodilatației periferice, tensiunea diastolică scade cu 10-15mmHg, dar poate ajunge și la ton infinit. Tensiunea diferențială se mărește atunci când organismul supus la efort se adaptează bine. Când tensiunea sistolică se mărește, dar se mărește
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
primele minute revine repede, iar în minutele următoare mai lent. Când efortul a fost bine suportat, frecvența cardiacă își revine mai repede decât tensiunea arterială. Când organismul face față greu la efort situația se prezintă invers. Modificările tardive sau de antrenament - Când efortul este judicios efectuat ca durată și intensitate, modificările produse dau o mai bună adaptare la efort și o mărire a capacității de lucru. Volumul inimii - evoluează în sensul hipertrofiei datorită efortului îndelungat și constant. Între capilarele sanguine și
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
bună, eficientă, a inimii la creșterea lucrului efectuat în efort. Hipertrofia miocardului este foarte accentuată la sportivii care depun eforturi de lungă durată. Exemple: schi fond, alergări de fond și mare fond, probele de fond din ciclism și canotaj. Prin antrenamente se reușește ca adaptarea organismului la efort să se realizeze prin mecanisme nervoase reflex condiționate. De aceea, creșterea debitului circulator și a ventilației pulmonare la organismele antrenate trebuie să preceadă acumularea de cataboliți. În repaus, un sportiv antrenat prezintă o
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
cardiacă scăzută 40-50 bătăi/minut (bradicardie). Bradicardia face ca pauza mai lungă dintre sistole să permită o relaxare mai bună a miocardului și o refacere mai bună a potențialului biologic al inimii. Deci, instalarea bradicardiei arată o bună stare de antrenament. Volumul sistolic - la cei antrenați este de 4050ml, datorită acetilcolinei eliberate de terminațiile nervului vag în miocard; acetilcolina produce o încetinire a frecvenței cardiace și o reducere a intensității sitolei ventriculare producând așa numitul “regim de cruțare “ în repaus. După
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
sistolic - la cei antrenați este de 4050ml, datorită acetilcolinei eliberate de terminațiile nervului vag în miocard; acetilcolina produce o încetinire a frecvenței cardiace și o reducere a intensității sitolei ventriculare producând așa numitul “regim de cruțare “ în repaus. După un antrenament îndelungat sistolele ventriculare sunt mult mai puternice decât la un neantrenat, iar debitul sistolic poate crește la sportivul antrenat până 180-200 ml, față de 100-120 ml, la cel neantrenat. Debitul cardiac - la cei neantrenați este de 5 l / minut, iar la
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
viteză au volumul inimii nemodificat, spre deosebire de fondiști care au inima cu volum foarte mare. Coeficientul de utilizare a O2crește la sportivii bine antrenați printr-o mai bună utilizare a O2 la nivelul țesuturilor și mai ales la nivelul mușchilor. În urma antrenamentelor, numărul de capilare care se deschid se mărește și se creează o suprafață mai mare de contact între sânge și țesutul muscular, deci se pot produce schimburi mai intense. La cei neantrenați, O2 se găsește în concentrație de 190ml/litru
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]