38,838 matches
-
poți să cinezi În vagonul restaurant. Așa că pentru câteva zile se strânseră la Café du Dome, evitând La Rotonde, care era peste drum, pentru că acolo era plin de străini, și apoi familia Elliot Închirie un castel În Touraine, În urma unui anunț apărut În New York Herald. Acum Elliot avea deja niște prieteni care-i admirau poemele și doamna Elliot Îl convinse s-o cheme pe prietena ei din Boston, cea care avusese atunci grijă de ceainărie. Doamna Elliot deveni mult mai veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
franceza la fel de bine ca și engleza, și toți știau ce-i cu el, pentru că pe un jocheu Îl recunoști imediat - plus că mai stăteam și la aceeași masă mereu și ne tot vedeau acolo. Erau unii care vindeau ziare cu anunțuri matrimoniale și niște fete vindeau un fel de ouă de cauciuc din care ieșea un cocoș când le apăsai, și mai era un tip bătrân, jerpelit, care arăta tuturor niște ilustrate din Paris, pe care nu i le cumpăra nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
volan, tot ca ea, numai că, în loc de motor, are două pedale pe care Sorin le împinge cu piciorul, mai des ori mai rar, atunci când vrea viteză mai mare sau mai mică. Au ajuns la parterul blocului în care locuiesc. Un anunț îi înștiințează că liftul funcționează începând chiar de azi, de la amiază. Mare bucurie căci, până sus, unde stă familia lor.... Tata a apăsat butonul, iar liftul începe să coboare: zece, nouă, ... cinci, patru, ... doi, unu, parter. Gata, a venit. Să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
gust mult mai iute, trăsătură cunoscută drept ma, și aproape anesteziază intestinul, mai ales la cei cu o natură mai delicată. Adică Dwight, În cazul nostru. A doua zi, când grupul s-a adunat la micul dejun, Bennie avea un anunț de făcut: — Aproape ca prin miracol, domnișoara Rong a reușit să ne rezerve bilete de avion pentru astăzi ca să putem să plecăm cât mai repede, ca un fel de ultim favor. În câteva ore urmau să plece de pe aeroportul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
apartament. Asta cu zece ani În urmă, pe când era Încă boboacă la Universitatea Berkeley din California. Erau șase tineri care locuiau Într-o casă dărăpănată din Oakland. Cel mai nou În casă era un tip care răspunsese la unul dintre anunțurile cu „Căutăm coleg de apartament“ puse de ei la avizierul de la magazinul cu produse naturale și la Cody’s Books 1. Avea 22 de ani și era din Akron, Ohio, iar porecla lui era „Zoomer“. Avusese cu el câteva discuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aeriene și câteva dintre hotelurile În care urmau să stea prietenii mei se aflau sub controlul antreprenorial al acestui trib. În lumea birmaneză a afacerilor, noțiunea de achiziție ostilă era diferită de cea din Statele Unite. La puțin timp după acest anunț, Walter Îl rugă pe șofer să oprească pe un drumeag neasfaltat de lângă șosea. A, pauză de pipi, spuse Wyatt. La fix. Ceilalți aprobară. Nu ne-am oprit pentru a folosi grupul sanitar, spuse Walter cu diplomație. Dacă mai aveți răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spre linia Hibiya. Tocmai când coboram scările am auzit alarma de incendiu: Biiiiiiiiiiip! Eram obișnuită cu sunetul alarmei de când lucram la JR și mi-am imaginat că fusese un accident, ceva. Când am ajuns pe peron, s-a auzit un anunț la difuzoarele instalate în plafon. M-am gândit că ar fi mai bine să ies la suprafață. Observând comportamentul conductorilor, am înțeles că nu aveam de-a face cu o situație obișnuită. În metroul de pe linia opusă nu se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
călător, era complet gol. După un timp am auzit că și în metroul acela fusese răspândit gaz sarin. Pe undeva, prin Kamiyachō, metroul care trebuia să ajungă la Kasumigaseki a fost evacuat. După semnalul de alarmă s-a auzit alt anunț: „Toată lumea să iasă la suprafață!“. Toți oamenii s-au năpustit spre ieșire. Mi-am dat seama că nu mă simțeam grozav și că ar fi fost mai bine să mă duc mai întâi la toaletă. Am căutat peste tot biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
atât de murdar. Am o singură veste îmbucurătoare: Ministerul Muncii a recunoscut că din acest moment sindromul stresului post traumatic poate fi considerat un accident de muncă. Le-am spus părerea mea în scris. În cele din urmă, au făcut un anunț public. — Cu toate că au folosit noțiunea „sindomul stresului post traumatic“, nu i-au informat exact pe oamenii de rând. Simptomele sau suferințele psihice nu se pot vedea cu ochiul liber. Chiar dacă aceste legi există, mă întreb dacă ele pot fi puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
scările clătinându-mă. Eram conștient că mă puteam prăbuși în orice clipă. Simțeam că se întâmpla ceva ciudat, tremuram din tot trupul. Ce să fac? Unde să mă duc? În mod normal treceam la linia Hibiya, dar am auzit un anunț: «Din cauză că s-a produs un accident pe linia Hibiya metrourile sunt oprite!» În momentul acela mi-am dat seama că nu fusesem singura persoană afectată. Vreau să înțelegeți prin ce am trecut. Dacă m-ar fi durut ceva, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
exact prin balta de lichid sarin. Nu mai era nimeni în partea din spate a vagonului, toți călătorii se mutaseră în față. Toți spuneau: Pute! Pute!». Eram aproape de stația Roppongi. În momentul ăla și eu eram destul de amețit. Am auzit anunțul: «Următoarea stație este Roppongi.» Mă simțeam anemic în ziua aia. Îmi era greață, nu vedeam prea bine și transpiram. La momentul respectiv nu am făcut nici o conexiune între starea mea și mirosul din metrou. Eram sigur că este din cauza anemiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mers până la Ikebukuro, apoi am trecut pe linia Marunouchi până la Kasumigaseki, acolo am schimbat și, până la Hiro-o, am luat-o pe linia Hibiya. Ruta cu care m-am obișnuit. Înainte ca metroul să ajungă la stația Kasumigaseki, am auzit următorul anunț: «Pe linia Hibiya a avut loc un accident cu niște substanțe chimice. Metrourile sunt oprite.» Sigur au spus ceva de niște substanțe chimice, dar nu știau mai mult de atât. Când am ajuns la Kasumigaseki, călătorii săteau la coadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fie?». Aveam repirația greoaie, dar nu era ceva ieșit din comun. Nu am simțit nici un fel de miros. Apoi metroul a trecut de Roppongi și, la Kamiyachō, a rămas mai mult în stație. Nu înțelegeam de ce. S-a auzit un anunț: «Pentru că la stația Hatchōbori a avut loc o explozie, o să staționăm mai mult!»; Dacă e vorba de un astfel de accident, probabil că nu o să circule metrourile», m-am gândit și dintr-odată, când să mă uit pe harta metrourilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
negru pe ochi. Atunci nu mi-am făcut prea multe griji. Trebuia să sun acasă. M-am îndreptat spre telefonul public din stație, dar în fața lui se făcuse deja coadă. În timp ce mă gândeam la o soluție s-a auzit următorul anunț: «În partea din față a metroului câteva persoane au leșinat. Pentru că este vorba de un «obiect neidentificat» cu efect toxic, vă rugăm să vă adăpostiți!“ — Când ai auzit «obiect neidentificat» cu efect toxic, ce ți-ai închipuit? Nu am priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în uniformă și cu chipiul pe cap într-un metrou aglomerat. Nu aveam nici o regulă cum că trebuia să purtăm cravată. E libertate. Sunt și oameni care nu poartă cravată la birou. Când am coborât la Kasumigaseki, am auzit un anunț care spunea că undeva la Kayabachō avusese loc un accident și că pe linia Hibiya, nu se mai circula, nu se știa cât timp. Cred că era în jur de 08.10. Când m-am dus să văd, în stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Naka-meguro. Atunci metroul nu era oprit în stație. Din direcția opusă a venit un metrou gol. Voiam să merg spre Naka-meguro, dar a venit metroul care mergea în sens invers, spre Kita-senju. Ușile erau deschise și s-a auzit acest anunț: «Nu vă urcați metrou!» Nu avea nici un rost să mă urc în metroul de pe linia cealaltă. Oricât așteptam, metroul care mergea spre Naka-meguro nu venea și, pentru că s-a anuțat că: «Pe linia Chiyoda se circulă», m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în vagonul al treilea. Am auzit-o, dar am crezut că era vorba de o simplă dispută. «Ce-or face ăștia, așa de dimineață?» Pentru că erau multe persoane în stație, nu am văzut persoana care striga. Imediat am auzit un anunț în metrou: «Pentru că avem niște pacienți în stare gravă, trenul va staționa mai mult.» Între timp afară era mare hărmălaie. Pentru că nu terminasem de citit cartea, m-am așezat pe scaun și mi-am continuat lectura. După câtva timp s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
niște pacienți în stare gravă, trenul va staționa mai mult.» Între timp afară era mare hărmălaie. Pentru că nu terminasem de citit cartea, m-am așezat pe scaun și mi-am continuat lectura. După câtva timp s-a mai dat un anunț. De data asta ne-au spus: «Pentru că a avut loc un accident, metroul acesta rămâne în stație. Vă rugăm să coborâți!» Nu am primit nici o altă explicație. Când am coborât din metrou, în partea din față era îmbulzeală. În aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu am primit nici o altă explicație. Când am coborât din metrou, în partea din față era îmbulzeală. În aer plutea același miros de diluant ca mai înainte. Venea din față, dinspre mulțimea aceea de oameni. Apoi am mai auzit un anunț: Pentru că a fost răspândit un gaz otrăvitor, vă rugăm să părăsiți imediat stația!» Deoarece în partea din față era prea mare îngrămădeală, toți au început să alerge în spate, spre ieșirea dinspre Kabayachō. Încă mai mirosea a diluant. Dar vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
reziști dacă nu-ți păstrezi prospețimea - apoi și înfățișarea. Are o voce calmă și blândă. Pe chip îi e întotdeauna întipărit un zâmbet plăcut (normal că nu a zâmbit mereu, însă asta e imaginea cu care rămâi). Când a auzit anunțul din metrou la stația Tsukiji, i-a venit brusc ideea: „Probabil că e la fel ca la incidentulMatsumoto...“. A avut o intuiție destul de bună. Și felul cum a procedat cu colegul lui, prăbușit în fața stației Hibiya, pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cred că, după ce trenul a oprit în stație, s-a anunțat din nou: «Pentru că o persoană bolnavă a leșinat... aaa... două persoane!» Apoi imediat s-a auzit: «Trei s-au prăbușit la pământ!» Controlorii au intrat în panică. La început anunțul părea să-i informeze pe călători, însă, treptat, cel care îl făcea a devenit confuz și nu mai înțelegeam nimic. Apoi a ajuns să strige: «Ce se întâmplă?». Țipa de unul singur la microfon. Când l-am auzit, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
știu de ce am rămas cu impresia că nu am fost chiar atât de ocupat. În mod normal mă urcam la linia Hibiya în primul sau în al doilea vagon din față. Cum am schimbat metroul la Hatchōbori, am auzit un anunț: «Pentru că există persoane cu afecțiuni grave printre călători, vom oprim metroul la stația următoare, Tsukiji. Ne cerem scuze și vă rugăm să cooperați.» Mă gândeam că poate este vorba despre niște oameni care au amețit. Se întâmplă destul de des astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a părut ciudat și a intrat în panică. Observatorul, care avea microfonul în mână, a țipat: «E o urgență! Ambulanța! Ambulanța!». La început a spus doar atât, iar apoi: «Gaz otravitor!». — A zis clar „gaz otrăvitor“? Da, asta a spus. Anunțul suna în felul următor: «Miroase ciudat! Fugiți! Eliberați imediat zona! Ieșiți cât mai repede la suprafață!». Au venit trei observatori pentru a-i ajuta și probabil că pasagerii le-au spus că mirosea ciudat sau că nu se simțeau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zărit numai fețe necunoscute. Îmi amintesc că aveam senzația că totul era diferit. Până la Tsukiji n-am stat deloc pe scaun. De obicei pe la Kayabachō poți sta jos... Când, în sfârșit, m-am așezat la Tsukiji, s-a dat un anunț în metrou. «O persoană a leșinat. Pentru a-i acorda primul ajutor, trenul va staționa mai mult.» Așteptam liniștit pe scaun și imediat anunțul a fost modificat: «Trei oameni au leșinat.» A trecut un minut sau două între cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Kayabachō poți sta jos... Când, în sfârșit, m-am așezat la Tsukiji, s-a dat un anunț în metrou. «O persoană a leșinat. Pentru a-i acorda primul ajutor, trenul va staționa mai mult.» Așteptam liniștit pe scaun și imediat anunțul a fost modificat: «Trei oameni au leșinat.» A trecut un minut sau două între cele două anunțuri. Mă aflam lângă ultima ușă din vagonul al patrulea și am văzut o gloată de oameni în partea din față a peronului. Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]