6,399 matches
-
îmi arunc ochii împrejurul meu, văd că mai lipsește unul. Și tot astfel va fi până la cel din urmă. Crăciunul de la 1871?! Vârsta de atunci îl aștepta cu nerăbdare. De pe la ceasurile 10 din seară începea să răsune Bucureștiul de strigătele ascuțite ale colindătorilor în noaptea Ajunului. Pe vremea aceea, colindătorii erau copiii din mahalale, copiii oamenilor săraci cari ieșeau ca să aducă acasă, acolo unde erau vetrele mai reci și inimile mai pustii, tot ce puteau aduna ca mere, nuci și covrigi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mi-am închipuit că părinții mei, atît de diferiți unul de celălalt, vor avea un „destin pereche”. Încă mai cred că erau făcuți din elemente contrare. Mama: aprigă, repede schimbătoare, ultrasensibilă la gesturile și atitudinile celor din jur, cu un ascuțit simț al observației, iute la mînie, neînfrînată cînd trebuia să dea replică, veșnic neliniștită, temătoare, prăpăstioasă. Tata: „om răbdător”, incapabil să-și iasă din fire, îngăduitor cu treburile și cu lumea, mulțumit cu puținul, încrezător în bine. Din „viața printre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
23 de ani!” Apoi, privind dramatic cerul, adaugă: „Doamne, cît am mai trăit! De-acuma mă poți lua oricînd!” La 71 de ani, e încă dreaptă, vioaie, curată (i-am sărutat întotdeauna mîna cu plăcere), cu simțul de observație la fel de ascuțit, ca de cînd o știu, și gura rea, necruțătoare cu cine trebuie. Pe mine mă laudă, căci din cei peste 50 de inși pe care i-a botezat, sînt singurul care-i trimite, la Paști și la Crăciun, cîte o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sta la masa de scris și de a gîndi la tot felul de lucruri. Nu sînt prea sigur că o merit. Fără îndoială că există inși cu o imaginație mai îndrăzneață, cu un talent mai puternic, cu o inteligență mai ascuțită, cu o cultură mai solidă, care n-o au. Robotesc în medii neprielnice, se sfărîmă pentru o bucată de pîine neagră (în timp ce a mea e intermediară spre albă), se tîmpesc de oboseală. Cînd mă gîndesc la ei încetez să mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că n-aud sau mă arăt obosită. «Lăsați-mă în pace, am și eu necazurile mele». De unde să știu că nu-s provocatori? Da, sînt prudentă!...” Mă uit la ea: păr blond sîrmos, față trandafirie, ochi mici, gură mică, bărbie ascuțită, împinsă spre înainte... Femeie aseptică. Da, i-adevărat: n-a putut avea alt protector decît prudența!... Numai o minte echilibrată ne conferă, în toate situațiile, demnitate. Exaltații, pateticii, impetuoșii cad, inevitabil, în exces și ridicol. În cazul meu, cînd mi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
orice om calculat, am strâns câteva mărci procurate cu mari riscuri la negru de la turiștii ce veneau prin Brașov. M-au găsit însă cu aceasta, pentru că informatorii, cărora eu le spun turnătorii Miliției, au ochii foarte deschiși și limba foarte ascuțită, în schimbul favorurilor primite din partea șefilor lor cu punga și cu burta mare din dosul somptuoaselor birouri puse la dispoziție de partidul și statul nostru atent și grijuliu cu poporul și cu oamenii muncii din țara noastră. Nu vă mai spun
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
desfășurare a consfătuirii, să punem în funcțiune microfoanele din fața dvs. și rețeaua de amplificatoare. Cum Ceaușescu nu reacționa în niciun fel, Angelo făcu un semn pentru intrarea în funcțiune a instalației. în acel moment, microfoanele cu pricina scoaseră un țipăt ascuțit. În liniștea mormântală ce domnea, țiuitul ne scoase din amorțeală, dar în același moment Ceaușescu, parcă speriat de neașteptatul țiuit și enervat la culme, izbi cu palma în masă, urlând: Oprește! Experiențe să faci acasă, nu aici! Microfoanele amuțiră împreună cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
al țării de azi. Ce vor face acești mafioți comuniști? Nimic, căci nimic nu știu să facă în afară de torturarea unui popor întreg, a învrăjbirii oamenilor, a dominației prin dezbinare și delațiune. Niciodată problema naționalităților conlocuitoare nu a ajuns atât de ascuțită ca sub acest regim. Românii sunt un popor bun. Pot și sunt convinși de posibilitatea unei conviețuiri pașnice cu ungurii, germanii, evreii etc. Istoria o va dovedi, căci ideea unirii europene înlătură disputele regionale dintre statele mici, de care totdeauna
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Arthur Miller, alături de care am avut onoarea a participa la câteva evenimente culturale, este și astăzi un bărbat la fel de viguros, activ, prezent peste tot, omagiat peste tot, că Updike este neverosimil de productiv, iar Pynchon și Salinger au rămas la fel de „ascunși” ochiului public ca acum zece sau douăzeci de ani. I-aș fi vorbit, firește, și despre vechiul său prieten, Harry From, cel care Îl găzduise la New York și cu care comunicase, se pare, la fel de afectuos, În 1984, ca În anii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o tovarășă Costache), ca și prieteni (Krohadze, Umanistul de Serviciu, Berdiaev, Anchetatorul apatic, Hașurelu, Păcătoasa Magdalena, Tête d’Or, Bulgarul abisal, Ana Ipătescu și Micul Soț, Ponderosul, Nasul În coate). Jocul burlesc diminua doar momentan asprimile militante. Diavolul cu limba ascuțită se alinta În tabieturi și siestă și lentori, Întârzia În sinuozități și delicii boierești. Setea de absolut se ondula domestic, se pacifica, o clipă, prin farmec și senzualitate și umor. Pe mine mă numea Nordman, elogiu Bucovinei, dar și săgeată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe articole În Vremea, dovedindu-se un eseist
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am ieșit din Întuneric. L-am salutat, i-am Întins mâna. L-am rugat să vină, pentru câteva clipe, În micul apartament de la etajul 3. Părea surprins, dar n-a Întrebat nimic. A clătinat doar din capul lui mic și ascuțit. În lift, aproape unul de celălalt, am simțit, din nou, mirosul lui specific, amestec de transpirație, băutură și săpun. Era proaspăt ras, ceea ce nu se Întâmpla În fiecare zi. Am intrat, l-am invitat să ia loc. Pe masă, erau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că tot așa Începuse uneori În trecut”. Nu străinul o domină, ci senzația că ea este vie, Încă vie, altfel vie decât până acum. „Nu străinul era cel care o ispitea, ci tocmai această așteptare, acest extaz sălbatic cu dinți ascuțiți, extazul de a fi ea Însăși, de a fi vie... extaz deschis ca o rană.” Rana trecutului: „sângele Îi Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doilea război mondial. Obună premisă a relației noastre, dar deloc singura. Pentru nou-venitul care eram și Încă sunt, conversația cu el, apropierea de un atât de avizat cititor al literaturii europene și, mai ales, confruntarea spiritului său iscoditor, mereu lucid, ascuțit, original, Îmbogățit de un particular sens al onestității și curajului intelectual, au Însemnat, În acești ultimi 10 ani, o experiență regeneratoare. Întâlnirea cu William Philips oferea acea mult așteptată confirmare că oamenii legendari care au trăit vremuri legendare și au
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Incitanta descoperire stimulase dorința necunoscutului de a se adresa regizorului, relatându-i cum l-a cunoscut pe Antonio Tabucchi În 1981, Într-o librărie din Genoa. Bărbatul Între 35 și 40 de ani, slab, mai curând blond, cu un profil ascuțit, mustață și ochelari, citea o revistă pe care o credea literară, fără să bănuiască că, sub aparența culturală, ascundea organul de presă al unei organizații teroriste. Aerul stupefiat și lipsit de apărare al lectorului l-a determinat pe medicul vulnerabil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
legătură cu ceea ce s-a petrecut în ședință, unde cu totul alte lucruri s-au dezbătut. Aceasta este realitatea în procesul Căpitanului și al Mișcării Legionare, o realitate aspră și neiertătoare, care nu poate fi schimbată nici de cea mai ascuțită conștiință juridică și morală. Totuși Tribunalul Militar l-a declarat vinovat pe Corneliu Zelea Codreanu” Aducem o completare foarte interesantă a desfășurării procesului, ocazionată de apariția în revista de istorie „Historia” a D-lui Ion Cristoiu, a articolului: „Adevărata depoziție
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
15 mai. Dăm în continuare: Ordinul de operațiune nr. 5 Din 13 mai 1948 In baza ordinului Direcțiunii Generale a Siguranței Statului se dispun următoarele : 1. Arestarea legionarilor reîntorși din Germania după 23 august 1944 și a celor ce trăiau ascunși și s-au legalizat în urma ordinului din 10 decembrie 1945. 2. Arestarea elementelor legionare care s-au încadrat în partidele istorice, adică fostul Partid Național Țărănesc, PNL și PSD după 23 august 1944 și au avut de la această dată până
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nr. 8 Sibiu, împreună cu Mitu Banea, cumnatul lui, fiul Horia ne dă o imagine plastică dureroasă, de modul cum se prezentau acești doi bărbați falnici ai familiei: „două grămezi de gunoaie”. Slabi, îmbrăcați în zdrențe, cu fețele trase și ochii ascunși în fundul orbitelor, contrastând infinit cu descrierea oamenilor eliberați din injurioasa carte a gen. maior (r) Neagu Cosma citată mai sus. Din momentul eliberării viața lui Nicolae Petrașcu se derulează între două activități vitale pentru el și familia lui: refacerea, pe cât
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
zile de muncă), la conducerea echipelor de lucru. d) Un număr de 15.399 evrei cu situația neclară, deoarece au fost surprinși de evenimente în alte orașe, decât cele unde își aveau domiciliul, alții au dispărut din țară, sau stau ascunși și nu se prezintă la Cercurile de Recrutare. S’au luat măsuri ca toți să-și clarifice situația. 4) În ceiace privește folosirea evreilor pe timpul iernei, având în vedere ordinul Președinției Consiliului de Miniștri Nr. 3542/M/1941, chestiunea nu
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
ce se întâmplă. A sunat destul de normal, nu ca în lift. Deci nu aveam probleme cu urechile, așa că mi-am recăpătat încrederea. Auzul meu era perfect. Se pare că tânăra avea probleme cu vorbitul. Mergeam în urma ei. Tocurile înalte și ascuțite răsunau strident pe coridorul gol. Parcă ne aflam într-o carieră de piatră în toiul zilei. Purta dresuri, iar gambele i se reflectau în marmura sclipitoare. Era durdulie, am mai spus. Tânără și frumoasă, dar cam dolofană. Ciudat. Mergeam în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar ai grijă să nu-i atingi lama! Am luat de pe masă o secure mică și am fluturat-o în aer. La cea mai ușoară mișcare a mâinii - sau numai dacă mă gândeam că vreau să-mi mișc mâna - lama ascuțită răspundea asemenea unui câine de vânătoare bine dresat. Șuiera sec. Tăia aerul în două. Motivele de mândrie ale paznicului erau întemeiate. — Eu i-am făcut și mânerul. Am cioplit lemn dintr-un frasin bătrân de zece ani. Altora le plac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de zece ani e cel mai potrivit, are fibra cea mai bună. Proaspăt și ușor de manevrat. Mă duc să mi-l iau din crângul de est pentru că acolo cresc cei mai buni frasini. — La ce îți folosesc atâtea obiecte ascuțite? — Păi, la diverse. Iarna îmi sunt de mare trebuință. O să înțelegi când vine iarna. E foarte grea și lungă. Există un loc amenajat pentru animale dincolo de Poartă. Acolo dorm. Curge un râu prin apropiere, așa că au și apă de băut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în râs. — Îți plac sandvișurile, nu? — Da, sunt foarte bune. Erau într-adevăr foarte gustoase și nu fac deseori asemenea afirmații pentru că sunt la fel de pretențios la sandvișuri ca și la canapele. Pâinea era proaspătă, tăiată frumos, cu un cuțit bine ascuțit, aranjate ca la carte. Trebuie să recunoaștem că e nevoie de un cuțit de bucătărie foarte bun pentru a face sandvișuri arătoase. Oricât de bună ar fi materia primă, dacă nu taie cuțitul, tot degeaba. Muștarul trona frumos, salata verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi început să-mi picure la picioare. Pe biroul ei stătea deschisă, cu fața-n jos, o cărticică. Arăta ca un iepuraș. Călătorie în timp de H. G. Wells, volumul doi. Nu aparținea bibliotecii, era a ei. Lângă ea, trei creioane ascuțite bine și șapte sau opt clame împrăștiate. Clame!? Nu înțelegeam ce căutau acolo. Aveam senzația că o fluctuație a forței gravitaționale a atras după sine inundarea lumii cu asemenea obiecte. Sau poate ieșeau doar în calea mea. Mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de cal cu cerb. Pe cap avea două coarne ca de taur, iar din vârful nasului pornea un corn sub formă de Y. Specia Kuranyokeras avea fața mai rotundă, pe cap două coarne ca de cerb și încă unul, foarte ascuțit, care se curba mult în spate. Amândouă arătau îngrozitor. — Oricum nu mai există speciile astea, spuse fata smulgându-mi cartea. — Unicornii sau mamiferele cu coarne fără soț sunt o raritate, ba aș spune chiar o anomalie. De aceea, pe scara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]