5,357 matches
-
și se Întorc, seara, Între fețe fraternizate de spectacolul ultimei explozii de frenezia care transformă corpul și mintea și sufletul În bombe năprasnice. Întrebați-vă dacă om este cel care devine proiectil. Întrebați-vă dacă om este robotul care sfârtecă bătrâne și prunci și mesele pe care așteaptă supa caldă. Întrebați-vă dacă om este cel care Înoată din greu În mâlul incertitudinii luptând pentru colțul de pâine și colțul de pace al efemerității și este spulberat, instantaneu, fără să poată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un fizic care place la toate sexele și vârstele. Chiar dacă atracția pe care-o simt când mă văd, sau îmi vorbesc, nu e de ordin neapărat erotic; deși evident, în fond asta e. Se încălzesc când mă văd, femei, bărbați, bătrâne, tinere, bătrâni, tineri. Și am o artă nemaipomenită să nu trezesc geloziile, iritația concurenților mai slabi. De la sine îmi vine, și mă feresc, îi previn, mă retrag ca un țipar, puișor! Ca un țipar foarte vioi. Și pe urmă, am
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
știa el și lăsa pe bunica într-ale sale, ca un cap de femeie ce se găsea.” Un portret obiectiv, luat în derâdere chiar de cel care îl realizează. O figură înduioșătoare și aproape sublimă (extraordinar este mai ales obiceiul bătrânei de a-i plânge pe toți morții din cimitir, fără excepție, ca și cum ei ar forma o singură mare familie, familia ei) i se pare caraghioasă povestitorului. C. este într-un fel antipodul Nastasiei: el nu plânge ușor, nu este milos
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
adevărul despre opoziția reală față de lumea în care trăiește; adolescenta care descoperă, pe rând, ipocrizia părinților prea bine adaptați și a iubitului inconsistent psihic; formele împotrivirii - bătrânul evreu botezat în închisoare care refuză compromisul (modelul Steinhardt este lesne de recunoscut), bătrâna savantă care ocrotește pe medicul protestatar ce-și părăsește profesiunea pentru a nu face concesii; scriitoarea amatoare, îndrăgită de har, care-și distruge opera scrisă pentru a fi cunoscută de un singur cititor; naratoarea însăși, cu inteligența ei mereu vie
DRAGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
așternute cu gînduri cinice sau pe șleau vulgare despre tatăl mort, “un bătrîn tîmpit care și-a vîrÎt pula groasă În păsărica mamei” (În traducerea mea; În cea a lui Emanoil Marcu, mai pudic, „i-ai pus-o cu temei bătrînei”). Demarat În trombă, branșat la rezervorul trivialităților amare și al imaginilor șocante cu atît mai mult cu cît sînt relatate impasibil, romanul urmărește destinul lui Michel În Thailanda. Omul pleacă Într-o excursie de recreere În care are ocazia să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lume sălbatică, impregnat de bune maniere, de o reținere devenită inactuală și totuși singura condiție a respectării conveniențelor. S-a jucat o dramă al cărei cîmp de luptă am fost eu. Cine n-a căzut În ispita de a contempla bătrîna Europă al cărei cel mai mic farmec Îl amintește pe acela, nostalgic, al naftalinei?” E clar, scrisul recuperează și identifică, dar, atenție, cine e acest eu? Locutorul, personajul În carne și oase care se Îndrăgostește de A*** și care „spune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
semnificantul eu din jocul mărcilor de gen, adică un semn care face ca jocul să poată fi jucat? În cel de-al doilea caz, autoreflexivitatea nu se orientează spre eu-naratorul, ci spre eu-literatura de la care se revendică „povestea”. Anvergura contextului - „bătrîna Europă” - ne Îndreptățește să credem că o astfel de interpretare nu e eronată. Anne Garréta vorbește În numele literaturii care, ea, nu mai poate vorbi de una singură, căreia nu i se mai aude vocea decît, tocmai, cu prețul travesti-ului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a pregăti eventual ordinul de evacuare. Funcționarul nu are nici o trăsătură umană, nu numai că nu i se dă cuvântul, dar nu Înțelege nimic din ce se Întâmplă În jurul său. Iar În jurul său, se Întâmplă chiar ceea ce declanșează permanent discursul: bătrâna mamă Îl confundă cu unul dintre torționarii care i-au ucis fratele și i se adresează ca atare, iar vocea ei crește amenințător - este oprită și reîncepe cu și mai multă forță - fără a ține nici o clipă cont de prezentul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
modei a unui manechin masculin datorită urîțeniei lui absolute (Amélie Nothomb) sînt cîteva dintre invențiile literaturii feminine ale ultimilor zece ani, ficțiuni forte, expoziții ale unor șocante anomalii somatice. șirului acesta de orori i se adaugă recent o alta: o bătrînă de 83 de ani care se Îndrăgostește și se mărită cu un preot de vreo 30. Invenția Îi aparține unei marseieze de patruzeci de ani, Emmanuelle Bayamack-Tam, căsătorită cu un camerunez, autoare a patru romane publicate la editura POL (după ce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Jean, mult mai tînăr. Titlul reia numele unei melodii de jazz interpretată de Dinah Washington - cîntăreața neagră a murit la 39 de ani, spre sfîrșitul anilor ’50 - tocmai pentru a sublinia caracterul fragil dar spontan al iubirii Înfiripate Între o bătrînă și un tînăr cu vîrsta fiului ei. Ajungem repede la concluzia că nu cunoaștem identitatea sexuală a protagonistului: „nu știți ce Înseamnă dragostea unui bărbat pentru un alt bărbat” afirmă cel/cea care-și spune cîteva rînduri mai sus „nebună
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce vor să Însemne vorbele acestea. Iar Sofiius Îi arată Învățatului umbrele stejarilor din curtea palatului - umbrele naturii. CÎțiva ani mai tîrziu, cei doi se reîntîlnesc la Paris. Învățatul din Toulouse Îi povestește lui Sofiius, printre altele, cum „cunoscuse o bătrînă, pe cînd el Însuși era tînăr și-și Învăța declamațiile, care se lăuda de a-l fi supt pe Augustin la Milano, pe vremea cînd era Încă păgîn.” E vorba aici de Sfîntul Augustin. Dar și de un șocant dezgheț
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
, Dan (pseudonim al lui Damaschin Hărdăuț; 10.I.1951, Prunișor, j. Arad), poet. Fiu al Veturiei-Lucreția (n. Bătrâna) și al lui Florian Hărdăuț, țărani, D. urmează liceul (1966-1970) la Sebiș, județul Arad, după care se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-latină, luându-și licența în 1974. Refuză să ocupe vreun post în
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
cotidiană, așa-zis cenușie, din diferite medii, este observată din unghiul din care îi poate fi dezvăluită doza de pasiune, de fantastic, de „absurd”, de inexplicabil pe care o comportă. Un fotograf de atelier e chemat „la domiciliu” de două bătrâne, surori, ca să le fotografieze, pe rând, întinse într-un sicriu, în costumație și cu recuzită mortuară; în urma ciudatei ședințe de poză regizată, fotograful decedează el însuși (Revelația). Dintre însușirile comune ale textelor de aici e de semnalat prezența, în fiecare
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
să complice până și psihologiile lineare, lipsa unor coordonate care să ridice nivelul epicii la ideea majoră conținută doar virtual de fapte sunt elemente care, în ciuda reușitei de atmosferă a cărții, dizolvă în cele din urmă tensiunea analitică. Cu Veghea bătrânei doamne Gall (1973), raportul dintre tehnica psihologică (rememorarea, indefinitul reacțiilor, solitudinea chinuitoare și, din nou, complexul vinei) și cea narativă (cadru cu totul formal) se precizează în favoarea celei dintâi. Bătrâna eroină (realitate sau numai ficțiune) devine o prezență obsedantă pentru
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
parte, o însumare de procese de conștiință și, pe de alta, un cumul de singurătăți fals comunitare. Personajele navighează în derivă unele pe lângă altele, unite doar sub fascinația unicului erou pur al cărții (Maria) și prin forța de caracter a bătrânei Emiliana. Restrângând iarăși cazuistica, „Niciodată toamna...” (1977), roman al unei bătrâne, Betina, dă seama de riscurile tehnicii narative a autoarei. Cu o mare doză de artificial, romanul e realizat mai mult la nivelul liric al motivului (solitudinea bătrâneții). Simțind parcă
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
un cumul de singurătăți fals comunitare. Personajele navighează în derivă unele pe lângă altele, unite doar sub fascinația unicului erou pur al cărții (Maria) și prin forța de caracter a bătrânei Emiliana. Restrângând iarăși cazuistica, „Niciodată toamna...” (1977), roman al unei bătrâne, Betina, dă seama de riscurile tehnicii narative a autoarei. Cu o mare doză de artificial, romanul e realizat mai mult la nivelul liric al motivului (solitudinea bătrâneții). Simțind parcă pericolul autopastișei, A. inaugurează prin Sertarul cu medalii (1980) un roman
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
familia bucovineană de la finele veacului XIX și începutul de secol XX. La un prim nivel de lectură, cartea este o nouă sumă de psihologii individuale, însă în profunzime ea este o reconstituire de destin colectiv. SCRIERI: Racul, București, 1970; Veghea bătrânei doamne Gall, București, 1973; Casa Emilianei, București, 1975; „Niciodată toamna...”, București, 1977; Sertarul cu medalii, București, 1980; Cărarea îngustă, București, 1983. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Oltea Alexandru, „Racul”, RL, 1970, 35; Dana Dumitriu, „Veghea bătrânei doamne Gall”, ARG, 1973, 6
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
o tensiune permanentă. În momentul în care am realizat că sunt într-adevăr liber, am căzut! Nu m-am mai putut ridica din pat. Nici măcar să mă ridic în șezut nu mai puteam. Am bătut în noptieră până a venit bătrâna care îngrijea de pensiune. Fata ei era, de fapt, proprietară dar bătrâna întreținea pensiunea. Apoi a venit Max Bănuș și m-au dus cu pătura până la o mașină, că nu mă puteam ridica. I-am rugat să nu mă ridice
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
adevăr liber, am căzut! Nu m-am mai putut ridica din pat. Nici măcar să mă ridic în șezut nu mai puteam. Am bătut în noptieră până a venit bătrâna care îngrijea de pensiune. Fata ei era, de fapt, proprietară dar bătrâna întreținea pensiunea. Apoi a venit Max Bănuș și m-au dus cu pătura până la o mașină, că nu mă puteam ridica. I-am rugat să nu mă ridice în picioare, ca nu cumva să mi se încovoaie coloana, și m-
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Eram chiar pe stradă, împreună cu băiatul mătușii mele, în ziua în care a murit Stalin. Costel era sportiv, a jucat șah în sferturile de finală pe țară, era foarte capabil. Când am ajuns prin centrul Râmnicului Sărat, am văzut o bătrână care plângea. Costel a întrebat: "dar ce-ai pățit bunică, de ce plângi?" "Păi, dumneata n-ai văzut că a murit Stalin?" " Da' dă-l în mă-sa! Bine c-a scăpat lumea de el!" a replicat Costel. Și bătrâna: "Păi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
o bătrână care plângea. Costel a întrebat: "dar ce-ai pățit bunică, de ce plângi?" "Păi, dumneata n-ai văzut că a murit Stalin?" " Da' dă-l în mă-sa! Bine c-a scăpat lumea de el!" a replicat Costel. Și bătrâna: "Păi, Stalin mi-a făcut doi băieți ofițeri, cum să nu plâng!?". Pe atunci îi lua cu 4 clase și-i făcea ofițeri. Nu mai vorbesc apoi de "ordinul 50", prin care s-a dat hrană la militari. Vizavi de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
facă sânge rău mamei. Într-adevăr, avea vreo doi salcâmi pe acolo pe lângă gard, dar cât puteau s-o țină cu lemne de foc acei salcâmi? Madam Ciupercă era foarte zgârcită, nu-ți dădea nici măcar o bucățică de anafură, dar bătrâna, care avea vreo 80 de ani, se ducea la cuibarul găinilor și îmi aducea două ouă, mi le băga pe prispa aceea și închidea ușa ca să n-o vadă madam Ciupercă. Și venea baba cam la două, trei zile și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mare nevoie de reparațiuni, și că acoperișul nu o apără suficient în timpul ploilor. Materialul în piatră, adunat de îndurerata văduvă, cu gândul de a face ea ceva mai temeinic pe mormântul soțului ei, a fost vândut de creditori în urmă. Bătrâna văduvă, care are 78 ani, și căruia Alecsandri i-a datorat toată liniștea vieții sale, căci numai ea căta de afacerile economice, pe când el lucra liniștit capetele de operă ale literaturii noastre, sau cheltuia mii de galbeni în străinătate, trimis
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pe când el lucra liniștit capetele de operă ale literaturii noastre, sau cheltuia mii de galbeni în străinătate, trimis în serviciul țării, și mai ales la 1859, când Cuza îl făcu să călătorească pentru recunoașterea Unirii, fără plată din partea Statului. Această bătrână venerabilă, care păstrează cu atâta sfințenie amintirea scumpului dispărut, este torturată cu groază, și se întreabă cu gândul: „Ce va deveni mormântul marelui Alecsandri după trecerea ei din viață?" Moșia aceasta va trece cu siguranță în cine știe ce mâini străine, și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Culianu, - care a moștenit de la părintele său Papa Culianu, fostul rector al Universității din Iași, nu numai științele matematice, dar și toată delicateța și fina-i senzibilitate, - am putut face cunoștință în casa acestei nobile și culte familii, cu o bătrână menajeră, Elena Onciu, care în anii tineri a fost în serviciul lui Vasile Alecsandri, adusă de el la Mircești de pe moșia Miclăușeni. Elena Onciu este o bătrânică simpatică, o septagenară, cu pronunțate urme de frumuseță, vioaie, ageră, cu ochi luminoși
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]