5,989 matches
-
Scriitorilor, când cu grație îmi întinde mâna și mă privește cu ochi mari și pătrunzători, mă tulbură când între noi se află hârtia foșnitoare a revistei în care acordă emoționante interviuri sau se revoltă delicat îm potriva celor care ofensează bătrânețea, dar mai ales mă tulbură când, între coperte lucioase, o găsesc traducând cu aceeași eleganță. Polirom a reeditat Iarna decanului, dar eu nu-l recomand aici pe Saul Bellow, ci pe doamna din spatele lui și al altora ca el: Antoaneta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pentru Parthenon se propun cârje, cămăși de sticlă, corsete de fier, tuburi de oțel, pansamente de lemn. Se visează la grefe, la înlocuirea în interior a colților de fier ruginiți cu colți de oțel inoxidabil. Dar Parthenonul e bolnav: de bătrânețe, de timp, de ateroscleroză. Când poveștile cu oameni - prea multe, prea vesele, prea triste, prea frumoase, prea urâte - mă plictisesc, mă gândesc la marmură, la Acropole. NOIEMBRIE ’68 1: „Sunt bolnav... Cred că o nevroză mă va răpune...” (Crowhurst - în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
au construit, încât nu poți să nu te bucuri. Sunt impresionat de atenția pe care statul o acordă artiștilor. În puține țări din lume ei se bucură de un asemenea statut; de aceea dorința mea este să îmi petrec zilele bătrâneții aici, unde m-am născut. Nimic nu e mai scump decât patria.“ (Tribuna, 20 ianuarie 1972) ARDELEANU Ion „Sărbătoarea a 125 de ani de la Unirea Moldovei cu Muntenia și formarea statului român modern are loc în condițiile în care întregul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
veghea și versul plămădit de poet, Nădejdea și dorul, puterea gravată în medalii de soare.“ („Comunist“, în Anotimpuri, Editura Junimea, Iași, 1972 ) „Din vatră-n pisc să urci, lumină vie Să fii răsad, prin oameni să rodești, Tu, tinerețe fără bătrânețe, Partid al demnității românești.“ („Partid al demnității românești“, Scînteia, 30 decembrie 1977) BUTNARU J. „În etapa actuală activitatea de sistematizare a localităților se desfășoară sub imperiul hotărârilor de deosebită însemnătate teoretică și practică adoptate de plenara CC al PCR din
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de dragoste și dor.“ („Gând de bucurie“, Săptămîna, 26 august 1989) VAIDA Mircea, critic literar și poet „Suntem o pădure în mers cu istoria, De martirii noștri e plină memoria. Încă un cerc se încheie roșu-n zenit, Tinerețe fără bătrânețe, viață fără sfârșit! Osia unei știute constelații sună: Revoluția continuă, viața continuă!“ („Anii cei mari“, Tribuna, 26 ianuarie 1978 ) „Născut din popor, Purtând în sine o rază din puterea pământului, Din neclintirea stâncii, Născut în 1918, El se numește: Nicolae
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mă mândream foarte mult cu această realizare. În percepția mea, credeam că ceilalți colegi ar trebui să mă aprecieze, eu atunci trăiam cu impresia că lumea în care mă aflam era ca în lumea basmelor: ,,au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, iar ceilalți se bucurau pentru fericirea lor”. Nu-mi dădeam seama eu atunci că singurul sentiment care ,,înflorea” era doar invidia! Nu-mi dădeam seama cum vor evolua lucrurile și unde se va ajunge. Atunci am prins chiar perioada de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
le poate controla, s-ar părea că așa este. Și probabil că există organizații secrete, există indivizi care visează să conducă lumea. Dar este vorba și aici de același fel de indivizi care au trăit o viață, au ajuns la bătrânețe și n-au învățat nimic ! Aceeași atitudine de animal primitiv ! Acești indivizi care visează să-i manevreze din umbră pe alții, care duc în eroare și provoacă suferință, nu sunt conștienți nici de propria lor nimicnicie. Acești bătrâni putrezi de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
își trec neapărat și ,,pregătirea” cu care au trecut ,,dincolo”: inginer, arhitect etc. Asta desigur pentru cazul în care Dumnezeu, acolo Sus, ar avea nevoie eventual de o clădire sau un pod, să știe la cine să apeleze! La vârsta bătrâneții ar cam fi timpul ca oamenii să înțeleagă viața în deșertăciune, să devină conștienți de adevăratele valori pe care ar trebui să le acumuleze un om. La vârsta bătrâneții ar cam fi timpul ! Ar cam fi momentul ca oamenii să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
sau un pod, să știe la cine să apeleze! La vârsta bătrâneții ar cam fi timpul ca oamenii să înțeleagă viața în deșertăciune, să devină conștienți de adevăratele valori pe care ar trebui să le acumuleze un om. La vârsta bătrâneții ar cam fi timpul ! Ar cam fi momentul ca oamenii să nu se mai raporteze la alții, pentru că oricum nu ajută la nimic și să se raporteze la ei înșiși, la ce a reușit să învețe fiecare în viată trăită
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fizică sau intelectuală, nu e nicidecum ultima dintre preocupările personajului. Din acest punct de vedere, titlul cărții se-nscrie cu cinste între cele trei din literatura română mai recentă care pun deschis problema filozofică a solipsismului, alături de La Baaad și La bătrînețe, lupii tineri... Cartea lui Cezar Paul-Bădescu, apoi, arată ca o supă în care plutesc bucăți solide : carne, găluște, zarzavat. Zeama este un lung discurs despre „formarea personalității“ unui ins fără personalitate, în care defilează episoade-standard ale „biografiei“ celor fără biografie
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
destul de sprinteni și deprinși cu... urcușurile momentului. Dar ajutat de o tinerică, a urcat treptele, avântându-se mai departe... Portretizat de Vasile Fetescu care avea experiența cunoașterii, el însuși pedagog și psiholog, deprins să citească filozofia omului de la tinerețe până la bătrânețe, Dumitru Dascălu mi s-a părut și mie destul de cunoscut, iar absența lui îmi lăsase suficiente neîmpliniri, întrebându-mă mereu: ce o fi făcut profesorul, după ce a fost ajutat să urce în tramvaiul atât de grăbit ?! Întrebare firească, pentru că, iată
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îl surprinde și ușurința cu care bătrânii satelor, incapabili să-și muncească singuri pământul sau să suporte uriașele cheltuieli ale lucrărilor pentru cultivarea lui, se dscotorosesc de el vânzându-l pe te miri ce urmând ca ei să-și trăiască bătrânețile amărâte cu o pensie simbolică de ceapiști sau cu un ajutor bănesc din partea Statului. Eh, dacă România ar fi avut după 1989 conducători înțelepți și patrioți, lucrurile în agricultură și în întreaga economie ar fi fost orânduite altfel, în folosul
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
emblematic pentru profesia pe care și-a ales-o, activitatea învățătorului care l-a alfabetizat, i a luminat mintea și i-a deschis calea spre învățătură, l-a fascinat și l-a atras ca o forță magnetică. Acum, în pragul bătrâneții, când poate spune că se îndreaptă spre apusul vieții, a dat glas îndemnului inimii și a încredințat hârtiei gândurile sale despre trudnica, dar nobila și fermecătoarea muncă a învățătorului. O componentă de bază a aptitudinii didactice este capacitatea educatorului de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu prea se înțelege cu strănepoții, pentru că aceia dintre ei care au văzut lumina zilei pe meleaguri străine abia dacă au învățat câteva cuvinte din limba străbunilor lor. Cărțile sunt cele care îi mai încălzesc sufletul împietrit de singurătate și bătrânețe. Dumitru Dascălu își poartă din ce în ce mai greu poverile: singurătatea, mulțimea anilor, puținătatea puterilor și suferințele fizice și psihice. Încercări ale vieții Pierderea soției, ca urmare a unei boli incurabile, a fost momentul care declansat șirul suferințelor pentru Dumitru Dascălu. Trei inimi
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Istorie sau de Latină: vae victis! Victoria aceasta însă a făcut din mine un învins. Căci conferința profesorilor, care n-a văzut în elanul și în expansiunea mea decât un act de indisciplină și care n-a luat în considerație bătrânețea și fragilitatea sobei, fiindcă profesorul de Istorie n-a crezut de cuviință să intervie în privința aceasta, m-a dat afară din școală pe o durată de care nu-mi amintesc dar care în nici un caz n-a fost mai mică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu aș mai concepe așa ceva. (2007) Pagină de jurnal Tot mai multe lucruri îmi par că joacă rol de madlenă proustiană. Cred că e un semn al înaintării în vârstă, dacă nu chiar - mai fără menajamente spus - al apropierii de bătrânețe. (Paginile de jurnal trebuie să fie lamentative, nu?) Pe canalul meu preferat de filme, Cinemax, am nimerit peste o peliculă pe care am recunoscut o imediat. Asta, deși o văzusem o singură dată, în urmă cu vreo șaisprezeceșaptesprezece ani. Știu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
făcute de maestru, nici propaganda lor subtilă, nici calitatea lui de colaborator al Securității. A fost un mare om șiun mare profesionist! Multor jurnaliști din presa scrisă, ajunși astăzi voci cunoscute, lea fost baci Ion Cristoiu (chiar dacă nu până la adânci bătrâneți). Unii vorbesc cu mândrie de „școala Ion Cristoiu“, pe care au absolvito pe baricadele meseriei. Mă întreb ce putea să le predea Cristoiu. Bagajul cu care a venit din presa comunistă sau noile deprinderi jurnalistice, pe care lea învățat el
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
mă, Întreba... S-au găsit destui care să spună că răspunsul meu era ușor de ghicit. Ce merge dimineața În patru picioare, la amiază În două și seara În trei? Omul, am zis, gîndindu-mă la copilăria, la bărbăția și la bătrînețea noastră. Dar aici nu era vorba de dezlegat o ghicitoare. Eu am răspuns cu credința mea. Și vreau din toată ființa să mai trec o dată pe la porțile cetății unde am fost rege și unde am aflat adevărul. Vreau să aud
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un dispreț muzeoclast care ar propovădui că Între zidurile muzeelor sînt strînse lucruri moarte ce nu ne mai pot spune nimic, și totuși Încă o dată voi declara că marea, țărmul, pescarii, simplitatea cu care ei deosebesc, ca și Ulise la bătrînețe, ceea ce merită să fie statornic de Întîmplările efemere, toate mă Învață aici mai mult. Nici unul dintre zeii grecilor n-ar fi atît de elocvent ca motivele ce mă leagă de un loc ca acesta În ciuda izolării sale. Nu m-am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Numai nisipul ne Îndeamnă să ne apărăm de moarte, celelalte lucruri ne Îndeamnă să trăim; așa spunea și tatăl meu Sisif. Și numai nisipul ne face să ne cernem din nou toată viața printre degete. SÎnt destui care zic că bătrînețea este o treabă mai ales de memorie. Și că singurătatea țîșnește dinlăuntrul nostru ca un izvor din care nu bea nimeni. Căci acum e prea tîrziu să mă mai gîndesc la fericire. Să nu sufăr, iată adevărul spre care mă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și calzi, cu frunzișul lucind În lumină și zgrunțuroși ca o piele de bivol? De ce-am săpa la rădăcinile lor, evocîndu-l pe Hesiod vorbind despre o vîrstă de aur cînd oamenii trăiau, pretinde el, ca zeii, fără suferință și bătrînețe, dacă, oricum, nu-l putem crede și nu-l putem urma? Un paradis pierdut se bazează totdeauna pe neîncrederea că ar mai putea fi cucerit altul și nici o altă eroare n-ar descuraja mai mult mîna Întinsă spre fructele acestei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
plină de har2, vei zămisli în pântece și vei naște un Fiu”). 2. Al doilea: îngerul întărește ceea ce i-a spus Stăpânei noastre, vestindu-i zămislirea sfântului Ioan Botezătorul („Și iată că Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrânețea sa” ). 3. Al treilea: Stăpâna noastră i-a răspuns îngerului („Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”). 263. DESPRE VIZITA STĂPÂNEI NOASTRE LA ELISABETA, VORBEȘTE SFÂNTUL LUCA ÎN 1,39-56. 1. Primul. Cum Stăpâna noastră a vizitat-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
latura uman-confesivă a unei ființe cu largi disponibilități intelectuale într-o încleștare teribilă cu societatea încă neeuropeană dar și mai aprigă cu propriile aspirații. Deși neîmplinită ca familistă ne convinge prin cumulul situațiilor că „dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți” (pag. 85) așa că „drumul rătăcirii” este parcurs într-un fel de zbatere unică a unei femei sensibile, visătoare, însetată de dragoste dar care-și urmărește scopul (până la urmă să-și scoată familia la liman) cu amputarea unei părți din noianul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o lumânare și nu știe dacă se arde sau nu, zise Carlina șovăitor. - Da. Nu știi niciodată ce te așteaptă. - Dacă o pierdem ne bucurăm că a existat odată și o luăm de la capăt. - Dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți. - Ai putea trăi fără dragoste? - Nu. Categoric, nu. - Dar de gelozie ce zici? Ești gelos? - Tu ce crezi? Orice om care iubește poate fi gelos. - E o greșeală. Uite, eu una nu sunt. N-am fost niciodată, nici o zi din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să se sature cu el, apoi să îl readucă înapoi. Își dădu seama că era ceva nebunesc, dar așa simțea.. Era viața ei în miliarde de culori, era gustul absolut de pe pământ, era lumina nopților întunecare și stâlpul ei la bătrânețe. Toate visele ei se opreau aici. Universul îi surâdea. După ce reușise să își vadă pruncul se simțise satisfăcută, sistemul funcțional cedă și adormise atât de repede precum ai sufla într-o lumânare. În momentul următor o voce autoritară o strigă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]