5,418 matches
-
acțiuni la cluburi italiene. Ăștia se lăudau că stăpâneau un sfert de sfârc de-al lui Mutu - autentic pentru că era tatuat - și o bătătură din talpa lui Chivu. Din cauza asta fuseseră nevoiți să-și pună uși metalice și gratii la balcon, chiar dacă locuiau la etajul opt. Cosmin ieși pe balcon, să nu scape scrumul pe covor. Printre blocuri văzu mișunând trupuri obeze sau ațoase, cămilite, cărând sacoșe doldora. Aveau umerii frânți, mergeau cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei încruntate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un sfert de sfârc de-al lui Mutu - autentic pentru că era tatuat - și o bătătură din talpa lui Chivu. Din cauza asta fuseseră nevoiți să-și pună uși metalice și gratii la balcon, chiar dacă locuiau la etajul opt. Cosmin ieși pe balcon, să nu scape scrumul pe covor. Printre blocuri văzu mișunând trupuri obeze sau ațoase, cămilite, cărând sacoșe doldora. Aveau umerii frânți, mergeau cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu genunchii îndoiți. Pe chipurile de obicei încruntate sau viclene, acum se citea bucuria vânătorii îmbelșugate. Nu numai că își vor umple burțile, dar era asigurată hrana și pentru viitoarea generație de prădători urbani. Stinse țigara în farfuriuța de pe pervazul balconului. Patru raze portocalii, perfect paralele pătrundeau până în capătul opus al camerei. Nu, nu va mai ieși din casă până nu se va lămuri o dată pentru totdeauna asupra trecutului său, pe care-l pierduse undeva printre blocurile astea. L XLIII Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
metrou e tocmai blocul pe care-l căutăm noi. Prâslea Prefectului de Ianuarie pândea însă sosirea Profesorului încă din prima zi de după Sfântul Vasile. Nu reușise să-și termine tema primită astă toamnă și acum, îngrijorat, ațintea cu binoclul, din balcon, câmpia dunăreană și bărăganul de unde se putea ivi inamicul. Într-adevăr,pe la mijloc de mai, odată cu primele cireșe, siluetele dușmanilor se conturară pe buza orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la o petardă defensivă. Pașaportu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
beleaua”. În fața căminelor studențești de lângă Operă șuvoiul de răsculați s-a oprit, a chemat întăriri: „Studenți, unde sunteți? Veniți cu noi!” Studenții, însă, care o luaseră anterior pe coajă de la mineri și muncitori, nu se lăsară scoși din bârlog. Pe la balcoane apărură doar câteve fete, ieșite să-și întindă blugii la uscat. Șuvoiul a curs înainte cu hotărâre. Vremea se făcuse frumoasă. Pe cer rânjea un soare cu colții îngălbeniți. Cum am început să urcăm pe lângă zidul Palatului Cotroceni, strigătele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
treaba se împuțise rău: rafturile magazinelor erau goale, nu mai găseai nici măcar becuri. La frizerie trebuia să vii cu lame de acasă dacă voiai să fii bărbierit. Încă puțin și am fi ajuns ca în Cuba, să creștem porci pe balcoane. Oricum, rău era și înainte și în prezent: atunci aveai bani, dar ce să cumperi cu ei? Acuma în magazine găseai toate alea, dar bani ioc. Să te-mbolnăvești de inimă rea, nu alta. De la Adjud încolo, vremea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
singurul socialist cu umor, spunea că „experiența ține școală scumpă, iar proștii nu vor să învețe decât la ea”. Am acceptat invitația Adelinei de a merge la Constanța, să-i cunosc părinții. Așa am ajuns să petrec zile întregi pe balconul apartamentului din Tomis III, făcând grătare cu tatăl ei, marinarul rămas pe uscat din cauza unei hernii de disc și a unui tic nervos la ochiul stâng. Dar am stat și pe fotoliu, în sufragerie, la o cafea și-o telenovelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cinci familii și un câine boxer. Din cauza asta, nu l-am putut aduce cu noi pe Tubu. Părintele ne-a băgat sub patrafir, a cântat puțin, ne-a vorbit despre transformarea lui eros în agape. S-au pus giamparale, pe balcon s-au prăjit hălci, scoici, guvizi. Părintele a avut lipici la viitoarea mamă-soacră, coafeza - probabil datorită asemănării cu un Alain Delon mai dolofan cu vreo patruzeci de kilograme. Coafeza era mai înaltă decât el cu un cap, însă cuscrul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
La un moment dat au rămas doar ei doi pe terasă, să supravegheze cărnurile. Eu cu Adelina ne-am retras într-o cameră întunecoasă, să ne mai tragem sufletul, să ne mai pupăm nițel. Din cameră se auzea conversația de pe balcon. Părintele prinsese glas. Îi spunea cuscrei că el nu vedea cum mă pot eu căsători cu fiica ei, din moment ce aveam deja o nevastă la Botoșani. Am văzut negru în fața ochilor. Mă așteptam ca din clipă în clipă să dea buzna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
li se părea că-l văzuseră într-un film cu mafioți, Clanul Sicilienilor. Acolo Jean Gabin îl împușca pe Alain Delon. Aici Alain Delon se îngrășase și transpira îngrozitor. CXXXIX Dar uite că acoperise întreg desenul de pe pânză. Ieși pe balcon și privi goblenul în lumina după-amiezii. Acum hermafroditul-androgin se distingea cu claritate. Exact așa cum i se păruse încă de acum o lună: cele două sexe, masculin și feminin, la vedere, pe abdomen, mai sus un sân și un pectoral. Surpriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fieful lor decât pe cele negative, care stimulează starea de încordare amintită, la aceasta contribuind și revolta creată de gravul proces de descompunere, în care e cuprins până și sacrul (cădeau din cer îngeri / cu gâturile roase / de acolo de la balcoanele luminate ale zeilor / peste câmpia cu numere izbindu-se cu capul de bordură / nuferi de sânge în aerul umed), care duce la aneantizarea oricăror repere stimulative pentru acceptarea viețuirii. Acest univers antinomic, exprimat într-un limbaj adesea obscur, este, totuși
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că mă aflam pe un drum important. Încercam să-mi vâr în cap că nimic nu are sens, în vreme ce spionam, la cinci după-amiaza, din spatele unei ferestre acoperită cu hârtie vânătă, sânii unei necunoscute ce ieșea, în casa de vizavi, pe balcon. 18. Canicula îmi accentuează durerile de cap și mi-a ruinat de tot somnul. Nu mai pot adormi fără somnifere. Mă pregătesc să plec la o clinică de la Milano, dar nu mă pot vedea întors la viața normală. Simt că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
model filosofic în Schopenhauer și o "profesoară", involuntară, în ale tainelor adolescenței. "Profesoara" era o doamnă blondă cu sâni agresivi care, din motive necunoscute, simțea nevoia în fiecare după-amiază, la ora cinci fix, să supravegheze ceva, jos în stradă, de pe balconul de la etajul al doilea al clădirii de vizavi. Pe la patru și jumătate, mă instalam în spatele uneia din cele două ferestre ce dădeau spre strada Vasile Lascăr. Rupsesem pe margine hârtia vânătă, de camuflaj, care acoperea geamul încît, din postul meu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care acoperea geamul încît, din postul meu de observație, puteam vedea totul fără să mă dau de gol. Și așteptam să treacă minutele. Preferam să trebuiască să am răbdare, numai să nu pierd "spectacolul"; mereu același; doamna blondă ieșea în balcon și se apleca peste grilajul de fier, etalîndu-și provocator sânii. Pe măsură ce se apropia ora cinci, emoția mea creștea, gata să mă sufoce. Neliniștile erotice erau ceva nou, un mister care mă amețea. Când o vedeam apărând în balcon, nu mă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ieșea în balcon și se apleca peste grilajul de fier, etalîndu-și provocator sânii. Pe măsură ce se apropia ora cinci, emoția mea creștea, gata să mă sufoce. Neliniștile erotice erau ceva nou, un mister care mă amețea. Când o vedeam apărând în balcon, nu mă mai dezlipeam din spatele hârtiei de camuflaj de unde spionam. Nu i-am reținut fața, căci atenția mea era îndreptată asupra sânilor și a picioarelor. Momentul culminant îl reprezenta de fiecare dată aplecarea peste grilaj. Atunci, sânii se dezvăluiau în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Numai din Canada; a prins un metrou; a luat cinci kilograme de cartofi cu cincizeci de bani sub prețul pieței; a subtilizat două ziare de pe taraba unui ageamiu, și mai ales! Mai ales! Ce trofeu! Și-a tras cablu! De pe balconul vecinilor, niște proști, habar n-au nici cum să rupă mămăliga! Singur a migălit la el în timpul zilei când sunt ei la muncă, de-acum nu mai stă la mila lui Lazarov, ducă-se naibii la Pamplona, doar-doar l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de unde putea să vadă tot orașul. Hornurile se profilau pe cer. După o vreme se Întunecă și reflectoarele au Început să se-aprindă. Ceilalți au coborât și au luat sticlele cu ei. El și cu Luz Îi auzeau dedesubt, În balcon. Luz stătea pe pat. Era proaspătă și liniștită În noaptea fierbinte. Luz făcea tura de noapte de trei luni. Ei o lăsau bucuroși. Când l-au operat, ea l-a pregătit Înainte; aveau și o glumă: prieten sau clismă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a-nceput din nou să danseze. L-am apucat de braț, dar el s-a smuls și mi-a zis: — Of, lasă-mă-n pace, că n-oi fi taică-miu. M-am Întors la hotel și Maera era pe balcon, așteptând să vadă dacă-l aduc Înapoi. Când m-a văzut, a intrat Înăuntru și apoi a coborât cu o mină scârbită. — Ei, i-am zis, până la urmă, nu-i decât un mexican sălbatic și ignorant. — Da, spuse Maera, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el, străjuind Începutul acelei tinereți cînd am urcat, pentru prima dată, treptele tribunalului județean. 17. 1953. Anul morții lui Stalin. În dimineața acelei zile de martie, grupuri de oameni fură aduse Încolonate, În centrul orașului, În fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu Înflorituri de fier, alături de el cîțiva, și lîngă ei drapelul În bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care pînă atunci se foiseră Între ele Încetară mișcarea, Înlemniră Într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pentru că întotdeauna s-au arătat paterni, generoși și surâzători, autoritari și liniștiți, inclusiv ultimii doi, care - suspină - căzuseră victime jocurilor puterii. Ajungând pe ultima treaptă, privi în sus, spre cerul senin de octombrie, pentru a invoca protecția zeilor. Ieși în balconul plin de flori. Treptele amfiteatrului gemeau de lume. Asemenea divinului Augustus, pentru ca spectacolul să fie solemn, le interzisese oamenilor să mănânce și să bea în amfiteatru și poruncise ca toți funcționarii să poarte togi. Ridică ambele mâini, într-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cel al mirmilonului. Ca urmare, spre deosebire de mirmilon, provocator-ul are piciorul avansat mai expus, motiv pentru care poartă jambiere înalte și, pe coapsă, o apărătoare din lână și piele. Pugnare: a lupta; pugna este termenul generic ce indică lupta. Pulvinar: balcon de onoare în amfiteatru. Quazi: populație ce trăia în ținuturile danubiene. Raetia: corespunde Tirolului actual, cantonului elvețian Graubünden (Grigioni) și sudului Bavariei. Retiarius: clasă de gladiatori înarmați cu trident, plasă, pumnal și un manșon protector, cu o aripă metalică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îndemnurile: „Eu nu sunt ucigaș, dar cred că aș deveni pentru a v ă se rvi cauza.ʺ Un poet de curte, Dejarvin, îi face ode însuș i un ui bărbat, unuia Platon Zubov, „un orgolios descreierat, sla b la balcon dar tare la parter care, la bătrânețele Ecaterinei, îi oferea „ultimele plăceri lumeștiʺ și pe care Derjavin îl compara cu nimeni altul decât cu... Aristotel!... În ce privește generalii, care deschideau fața conducătorilor, lăsându i „biruitoriʺ în istorie, cazul Suvorov, a celui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pământul uitat cu soarele îmbrățișat. Singurătatea îmi sună în urechi ca un clopot și mă asurzește de tot. În fiecare colț se mișcă ceva, în afară de ființa mea și nu o pot vedea, oricâtă lumină s-ar strecura pe sub ușă. Pe balcon zâmbesc florile și scrisorile din cutia de lemn, stă ca un semn, demn, rămas inutil lângă calculator prevestind că mușcata românească a urcat cu mult, peste creste! Celelalte au rămas mici, roase de furnici. Ca praful de zahăr uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
și nu Puffi. Și Pitbull rămâne, indiferent dacă-i mops,pechinez șușu,lulu... Ați fost reclamat că câinele latră. Păi sigur că latră, că doar n-o să miaune ! A lătrat în orele de odihnă ale colocatarilor. Nu. A lătrat în balconul proprietate personală. Așa scrie și la mine. Citez: “Pittbulul familiei Albăstreanu latră în balcon la ore nepermise.” Corect ? Nu e corect, că pe noi ne cheamă Albăstrel și nu Albăstreanu, dar de exact e exact, că animalul nu știe să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fost reclamat că câinele latră. Păi sigur că latră, că doar n-o să miaune ! A lătrat în orele de odihnă ale colocatarilor. Nu. A lătrat în balconul proprietate personală. Așa scrie și la mine. Citez: “Pittbulul familiei Albăstreanu latră în balcon la ore nepermise.” Corect ? Nu e corect, că pe noi ne cheamă Albăstrel și nu Albăstreanu, dar de exact e exact, că animalul nu știe să latre după program ci după nevoi. Iar eu simt nevoia să plec. La revedere
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]