KorAP: Find »[drukola/base=barbă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...203 204 205 ...249 >

6,215 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413

însuflețiți îl fixează pe muritorul aflat în trecere cu o privire ca de pe Insula Paștelui, care-l face pe acesta să se simtă ca un balon de săpun sau ca musca la arat. În fața acestor profeți fără vârstă, înveșmântați în bărbile lor albe, pe care nu i-ar urâți niciun dagherotip așa cum nu l-au urâțit nici frescele sau miniaturile medievale, și pe care zadarnic încerc mereu să mi-i imaginez copii sau măcar adolescenți imberbi, prea conștient fiind de faptul

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
proeminență a solului galileean înaintează înspre pelerin cu aspectul intimidant, maiestuos și rustic al personajelor din catehism: căsuțe de cărămidă arsă cu șarpanta din lemn, acoperiș plat de argilă năpădit de verdeață, băncuța înzidită în perete, apostoli în ținuta tradițională (barbă scurtă, tunică de lână până la genunchi, sandale cu curele). Fără a mă fi așteptat să întâlnesc vreo sosie a lui Simon Petru, curățindu-și năvoadele în josul drumului, și nici vreun paralitic dornic să se vindece căzând de pe un acoperiș, puteam

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
și i-am salutat, prin el, pe toți disperații care nu se dau învinși. Am vizionat un film-portret al lui Edward Said turnat la New York cu câteva luni înainte de moartea sa. Leucemia îi marca trăsăturile, obrajii îi erau năpădiți de barbă. Pianist, critic literar, istoric, cosmpolit și patriot, el era fiul unui egiptean naturalizat american și profesor la Columbia. Rupsese cu Arafat, demisionase din OLP, dar îi mirosea mereu a pucioasă dinspre Babilon. De fiecare dată când deschidea gura ori semna

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
este vorba de "fără carne de porc și fără creveți pe masă", de un batic pe cap, de cutare zi de post sau de sărbătoare, și nu de alta, de un autocolant pe geamul din spate al mașinii, de o barbă, o anume pieptănătură, un lănțișor la gât, de semnul crucii făcut de la dreapta la stânga și nu invers, absolut orice îi poate servi celuilalt ca indice de identificare a identității noastre. Că e nevoie de un "ei" pentru a ne afirma

Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849

Pentru asta a fost dus la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poiene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu cea din Neculcea (O samă de cuvinte); Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți." Cu suita de povestiri din Hanu-Ancuței, anul literar 1928 înregistra o operă de patrimoniu. Prozatorul era la apogeul realizatorilor lui: "Cea mai înaltă conștiință estetică a neamului în momentul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
fi cap! dar acesta, acesta al meu (și se bate cu pumnii) acesta e cap, ori ce? Oi-oi, mare nenorocire! Ce să-i faci? Trebue să te dai după păr. Fiece frunză cu umbra ei. Ce Dumnezeu! prea mare barbă! ar trebui s-o mai astâmpere. Farmacia Kiesielewsky. Ciurea. Mihalache Dragonciu, Gheorghieș Sutter, Urechianu, Bosânceanu, Gavril Popescu etc. Alegerile din Fălticeni cu Sevastian Moruzi, Giurăscu și Popovici.5 Grâul a crescut ca barba spânului: ici un fir, colo un fir

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
cu umbra ei. Ce Dumnezeu! prea mare barbă! ar trebui s-o mai astâmpere. Farmacia Kiesielewsky. Ciurea. Mihalache Dragonciu, Gheorghieș Sutter, Urechianu, Bosânceanu, Gavril Popescu etc. Alegerile din Fălticeni cu Sevastian Moruzi, Giurăscu și Popovici.5 Grâul a crescut ca barba spânului: ici un fir, colo un fir. A fătat un mal = s-a surpat un mal. Îi dăm zăgăneată: dăm zor. Parcă nu poți întâlni oriunde oameni de seamă, buni la suflet și deștepți, după cum ș-un trandafir crește între

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
lângă noi. Muntele îl trecem cu părintele Ionaftan de la Sihăstrie, un om simplu, nevinovat, cam sărac cu duhul, dar curat la suflet și cu niște priviri albastre de copil pe fața sluțită de niște mustăți lăsate pe o bucățică de barbă ciufulită. Începem a sui prin pădurea umbroasă, prin umezeală. Trecem și prin poeni pline de soare. Flori nenumărate umplu iarba deasă; ferega ici colo, tresare în buchete frumos orânduite, parcă de mâna unei fete îndrăgostite. În poiana de sus, unde

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
ștrengăresc. Răspunde scurt, frumos și repede. Da pe popa din Bălțătești îl cunoști? Cine-i popă acolo? Acolo? părintele Gavril Enăchescu. Bătrân tare e? Ei nu, nu-i tocmai bătrân. Cum nu-i bătrân? Apoi nici nu i-a crescut barba. Apoi popă fără barbă se poate? Dă, așa câte-o leacă tot i-au dat niște cioturi..." Tăcem un răstimp. Vasile întreabă. Da de omul cela cu copii mulți, din Topolița, știi? De Ion Bălan cum nu? cel cu douăzeci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
și repede. Da pe popa din Bălțătești îl cunoști? Cine-i popă acolo? Acolo? părintele Gavril Enăchescu. Bătrân tare e? Ei nu, nu-i tocmai bătrân. Cum nu-i bătrân? Apoi nici nu i-a crescut barba. Apoi popă fără barbă se poate? Dă, așa câte-o leacă tot i-au dat niște cioturi..." Tăcem un răstimp. Vasile întreabă. Da de omul cela cu copii mulți, din Topolița, știi? De Ion Bălan cum nu? cel cu douăzeci de feciori. Știu. Oare

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
și de alta. Femei, bărbați se strecoară repede prin întunerec. În fund, sub deal, la băi, s-a aprins lumină electrică și cântă muzica. Preotul Gavril Enăchescu care nu-i tocmai bătrân și de-abia i-au dat cioturi în barbă, a plecat cu preuteasa la Târgul Neamț. Duminică, mâni, are un sobor. Ionică argățelul care ne primește n-are nimic. La întrebările noastre răspunde că n-are, parcă se tânguiește, dar prin întunerec se simte că zâmbește. N-are lapte

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
de adunare, larmă până întru târziu. În larma și în râsetele ofițerilor, soldați intră și es tăcuți după ce au cerut de cinci bani brânză ori de cinci bani masline. Acolo de cele mai multe ori vezi pe domnul căpitan Hârjău vânturându-și barba-i de foc și gemând din greu în fața păharelor pline. Glasu-i aspru, răgușit puțin, accentu-i hărțăgos și obișnuitele-i sudalme sunt tuturora cunoscute. Când strigă el încruntându-se și vânturându-și barba mare, toți tac. El însuși cu înfățișarea-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
ori vezi pe domnul căpitan Hârjău vânturându-și barba-i de foc și gemând din greu în fața păharelor pline. Glasu-i aspru, răgușit puțin, accentu-i hărțăgos și obișnuitele-i sudalme sunt tuturora cunoscute. Când strigă el încruntându-se și vânturându-și barba mare, toți tac. El însuși cu înfățișarea-i de Cazac mânios și neînduplecat vrea să pară rău și bătăios, și poate, întăiu din obiceiu, mai târziu din deprindere, a ajuns așa cum e, răcnind și bând nopți întregi, pe când în realitate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
la Ceatal (far) Désiré Andriol Câșla Moș-Kerim 140 de ani Un țăran român, fierar care s-a turcit din pricină că iubea pe o turcoaică. 24 VII Somova Désiré Andriol țăran necăjit, feciorul părăsit al unui inginer franțuz Moș-Kerim, moșneag mărunt cu barba mare, umblă cu capul gol și iarna și vara. Baroneasa de Weicum Femeia perceptorului din Somova nepoata unui doctor neamț de la Heidelberg adus pe vremuri de turci. familie decăzută. Dealurile împădurite și curăturile, și câmpiile cultivate presarate cu arbori din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
moșie după săvârșirea lui, de unde înainte era calic pușcă. Trecem prin domeniile generalului Sergiu Băicoianu, pe care treeră încă mașinile. Întâlnim chiar și pe d-sa, un om cu fața de avar, în tovărășie de fiul său, un băetan cu barbă blondă, și cu ochelari care, după spusa tovarășului meu de drum, e sarac cu duhul, însă continuă pe tatăl său "în spațiu și în timp". D-l general administrează cu multă asprime pământurile d-sale. Lăsăm la stânga Ichimenii pe-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
moșia, acuma intrăm noi pe moșiile lor... Aici nu poți trăi decât așa, banditește..." Vine un om jerpelit, netuns, bărbos, plin de pleavă și de colb. Cere niște parale, "că e dezbrăcat și desculț". Ai să le bei, bre Gheorghe Barbă... Da nu le mai beu, cucoane... Da femeia ce-ți face? Eu știu, cucoane? S-a dus. Eu știu cu cine trăește? I-am spus să vie să trăească cu mine la bordeiu... Eu știu dac-a voi?... Acu-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
cucoane... Da femeia ce-ți face? Eu știu, cucoane? S-a dus. Eu știu cu cine trăește? I-am spus să vie să trăească cu mine la bordeiu... Eu știu dac-a voi?... Acu-i încolo, pe la Avrămeni... Acest Gheorghe Barbă e ceia ce se chiamă un golan. Un om care n-are nimic, nici cămin, nici patrie. Muncește ici, muncește colo, bea ce câștigă, trăește în bordeiu toată viața, ori lângă vite, într-o bună zi moare, nimeni nu-l

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
timpurile preistorice: un buzdugan cu mănunchiul de lemn și c-o boambă mare de alamă la capăt... În întinderile acestea mai toți umblă călări. Cei așezați în jurul curții se numesc Bordeeni. Mihalache Prescurie vânător Tentea, poreclă a unui golan. Gheorghe Barbă Ghiță Tentea Mihalache Prescurie Sandu Faliboga Neculai Bordeianu Gheorghe Izdrail II. Niță începe slujba. Toamna, iarna domoală. Sfat la bordeiul lui Tentea cu fata, despre târguri, mașini, ceasornice despre care Niță a aflat de la morar. Noapte de toamnă. III. Iarna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
Pentru asta a fost dus la o pădure mare domnească unde a făcut o fântână în mijlocul unei poene. Acolo se petrece drama de dragoste identică cu acea din Neculcea (O samă de cuvinte), Povestitorul un fel de sfânt balan cu barba rară. Povestește timid și umilit, ca cel mai mititel dintre toți. Întăiul amurg: al porumbeilor. Al doilea amurg: al corbilor. Cel întăiu ține de ziuă. Al doilea de noapte. Iorgu Doftoru, cretin care obișnuiește să se ducă la toate înmormântările

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
îmbătrânește, îl latră javrele. Îi pare rău că soarele luminează și pe alții. E de cei care dă cu pietre în pomul înflorit. Să nu pui brânză în sticlă și să nu dai oțet mâței. Tragi nădejde ca spânul de barbă. Nu-l primește în târg și el întreabă de casa vornicului. Vinul bun și nevasta frumoasă sunt două otrăvi dulci la om. Vinul e dat să-l bee voinicii. Un nebun a mâncat nouă pâni; mai nebun a fost cel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
27 " D 4 Dech 11 27 Marți 18 Sf. Ștefan 25 J. a ascultat cu liniște și l. aminte visată lungă istorisire a lui moș Ilie Alapiu. data Când s-a întors Ionuț dela Sfântu Munte și dela Brăila cu barbă (r.t.) de nu l-a mai cunoscut nimene. Ș-a zâmbit iar măria-sa când l-a văzut. (r.t.) Și a fost războiu mare la Vaslui cu păgânii și au biruit măria sa Ștefan-Vodă pe păgâni tăindu-i precum

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
și robi. Căzut-au în acel războiu mare părintele nostru vel comis Manole Păr Negru și fratele nostru după trup comis Simion Păr Negru. Mai înainte de aceasta, s-a fost întors Ionuț Jder dela Sfântu Munte și dela Brăila, cu barbă, de nu l-a mai cunoscut nimene; ș-a zâmbit măria-sa când l-a văzut. Jderuț stângaciu neștire în treburi de dragoste. Înălțare copilul Damian Păr Negru, agent tainic vine din când în când la Suceava. harmasar harmasaraș Simion

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
văzut, cu anevoe ar putea să creadă asemenea lucru. Ei poartă îmbrăcăminte de o pănură proastă, întunecată și foarte păroasă, acoperiți cu o căciulă în formă conică tot de asemenea materie, încălțați cu opinci, negri la față, cu păr și barbă lungă și nepieptănată, armați numai cu arc și coase; astfel aleargă în mare număr și cu o necrezută îndemânare de-alungul și latul acelor păduri și munți și izbesc deodată din toate părțile, în fruntea, mijlocul și coada oastei inamice, și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
îneci, îneacă-te în apă limpede. Scurtă e pânza, nu cotul. Mincinosul trebuie să ție bine minte. Sfârșitul vulpei pe masa blanarului. Brățară de aur nu-ndreaptă mâna câșă. Vorbă de miere, inimă de fiere. Leului mort mișelul îi smulge barba. Trei prietini ai cât trăiești: focul, apa și sarea. Patru lucruri rele: lucrezi și n-ai spor, te culci și nu dormi, ceri și nu capeți, aștepți și nu vine. Scârba-i viermele inimii. Greu faci, ușor desfaci. Musafirului nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
de trei miei Ș-un juncan de doi viței. Să-l anine La ciochine, Să le ție mâne bine; Că s-or duce la Bacău La Bacău, la Vadu-Rău S-ație drumurile Să-și primească vămile; Să prindă ciocoi de barbă Să-i puie să pască iarbă. Primăvară maica noastră, Suflă bruma din fereastră Și omătul de pe coastă; Să mă las iarăș la vale Cu durdă și cu pistoale. Frunza-n codru cât se ține Toți voinicii trăiesc bine. Frunza codrul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]