8,717 matches
-
de fantasme a copilăriei, un joc amețitor, între vis și realitate, pe care l-a zugrăvit atît de artistic Mihail Sadoveanu, în Dumbrava minunată. Vizitînd lacul din codru, cu fantezia sa foarte bogată, el trăiește, în adevăr, o lume de basm: "Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu aripi de fiori Muiate în miros de flori Văd lebede, barcă de vînt, Prin unde din aripe dînd, Văd fluturi albaștri ușori, Roind și bînd miere
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lumea rîde de bucurie. Zîna se urcă într-o luntre, la care se înhamă lebedele. Acestea "spintecă argintul apei". Zîna, fiind culcată pe jumătate, visează. Pe umărul ei cîntă pasărea măiastră. Ce feerie, ce imaginație bogată! Ce mai frumuseți de basm a văzut Mihai, pe Pîrîul Luncii, care de fapt este atît de tulbure, pe vreme de ploaie, și-i atît de sărac de apă, la secetă! Să nu se creadă cumva că mai sus e vorba de alt pîrîu. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai cere amintită și activitatea cea nouă, de folclorist. La 1 aprilie 1869, se înființase, în București, societatea "Orientul", patronată de Gr. Grandea, care era și director la revista "Albina Pindului". În programul acestei noi societăți se prevăzuse și strîngerea basmelor, a poeziilor populare și a documentelor, care interesează istoria și literatura patriei. Eminescu culesese folclor în timpul peregrinărilor sale, mai ales prin Ardeal. Participase la ședințele societății "Orientul"; s-a făcut și membru al ei, așa că, la Ipotești, în acele luni
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nu-i minciună, pentru că poetul însuși o confirmă: "Îmi place atuncea-n scaun să stau, în drept de vatră, S-aud cîinii sub garduri că scheaună și latră, Jăraticul că-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mîndre, poetice povești. Pe jos să șadă fete, pe țolul așternut, Să scarmene cu mîna lîna, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe gînduri și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud."124
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fete, pe țolul așternut, Să scarmene cu mîna lîna, cu gura glume, Iar eu s-ascult pe gînduri și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud."124 Se știe, de la fratele său, Matei, că basmul Călin Nebunul a fost auzit de poet la Agafton, la o șezătoare de tors lînă, acasă la maica Zenaida 125. Perpessicius fixează vechimea acestui manuscris, cu aproximație, tot în anul 1869126. Iată că nu numai în copilărie, ci și la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la maica Zenaida 125. Perpessicius fixează vechimea acestui manuscris, cu aproximație, tot în anul 1869126. Iată că nu numai în copilărie, ci și la vîrsta aceea de aproape douăzeci de ani, el încă trăia într-o lume de vrajă a basmelor populare și a zeițelor antice, luate din Mitologia lui G. Reinbeck. Prin pădurea Ipoteștiului, pentru poet, trecea mîndră, la vînat, Diana, zeița vînătoarei, "cu fața dulce și bălaie". Pe umăr ea purta an arc de aur. Tot pe acolo trăia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Eminescu au fost Creangă, Miron Pompiliu și Slavici, care au fost iubitori de folclor. A strîns și Eminescu folclor, dar nu ca folclorist, ci ca artist. De la el nu ne-au rămas colecții gata rotunjite și puse la punct, de basme, ghicitori, doine, proverbe etc. Din mulțimea materialului folcloric el a ales ce i-a plăcut, ce se potrivea cu sufletul său. Ca să culeagă ce i s-a părut mai frumos, din cîmpul cu flori, el n-a folosit coasa; cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ce se potrivea cu sufletul său. Ca să culeagă ce i s-a părut mai frumos, din cîmpul cu flori, el n-a folosit coasa; cu mîna a ales floare cu floare, după gustul său, și pentru opera sa; deci anumite basme, anumite proverbe, strigături, locuțiuni etc. ... Iată, de exemplu, un motiv popular, luat din balada Toma Alimoș și prelucrat după starea lui sufletească, din vara lui 1869: "Închinare-aș și n-am cui Închinare-aș dorului, Dară mi-i dorul pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care-l stăpînea. La capitolul întocmit de Perpessicius, cu titlul Exerciții & Moloz, găsim, printre altele, urmă toarea însemnare: "Sufletele sunt ființe de îngeri, înamorate, în corpuri de oameni"152.Explicațiile, mai pe larg, pentru acest aforism, le găsim într-un basm rămas neterminat și fără titlu. G. Călinescu i-a pus titlul Povestea magului călător în stele. Titlul acesta, păstrat de Perpessicius 153, a fost înlocuit de D. Murărașu, cu alt titlu: Feciorul de împărat fără stea154. Ce explicație găsim în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
neterminat și fără titlu. G. Călinescu i-a pus titlul Povestea magului călător în stele. Titlul acesta, păstrat de Perpessicius 153, a fost înlocuit de D. Murărașu, cu alt titlu: Feciorul de împărat fără stea154. Ce explicație găsim în acest basm? Îngerii, cu suflete albe, bolnavi de amor, coboară pe pămînt și-și iau haină de trup pămîntean. În timpul acestei coborîri, pe cer se aprinde o stea. Ursita pămîntească, a îngerilor coborîți, depinde de soarta corpului pe oare și-l aleg
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe piept puse cruce. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece." Dorința ca prin moarte să fie împreună cu iubita, poetul o arată și pe ocolite, prin alte nume, dar destul de transparent. În basmul mai sus amintit, găsim un tînăr retras din lume și călugărit. E slab ca umbra și doarme pe-un pat de zdrențe, întinse pe două scînduri, Bea apă amară, din mare, ca să moară mai curînd. Călugărul cîntă pe arpa-i
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-l reaprind. Pot s-o topesc, în forma de lut care s-o poarte Și idealu-eteric în lut eu pot să-l prind, Dar nu aici. Aici de viață n-are parte; Vom merge în lumea unde trăiește mai departe." Basmul neterminat se oprește aici, însă poetul va continua, cu dorința de a fi lîngă iubita moartă. Vom mai găsi această dorință în Strigoii și apoi în basmul versificat de poet cu titlul Miron și frumoasa fără corp. Dar concomitent cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de viață n-are parte; Vom merge în lumea unde trăiește mai departe." Basmul neterminat se oprește aici, însă poetul va continua, cu dorința de a fi lîngă iubita moartă. Vom mai găsi această dorință în Strigoii și apoi în basmul versificat de poet cu titlul Miron și frumoasa fără corp. Dar concomitent cu aceste opere de pură fantezie, pentru care poetul s-a "cufundat în stele, în nori și în ceruri nalte", el a mai scris, tot atunci, și poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
hedonism radios. Pretutindeni se înalță catedrale închinate obiectelor și divertismentului, peste tot răsună imnuri slăvind traiul bun, totul se vinde cu promisiuni de voluptate, totul se oferă în cantități imense și în ritmuri de muzici ambientale, sugerând un imaginar de basm. În această grădină a desfătărilor, bunăstarea a devenit zeu, consumul e templul, iar trupul e cartea sfântă. Dacă acest tablou nu suscită probleme grave, nu la fel se întâmplă cu interpretarea lui. De o jumătate de secol, „revoluția nevoilor” a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pe pământ, noul său regim fiind marcat de o viață precară, de extrema dificultate de „a o scoate la capăt”, de recurgerea la asistență socială. Suntem astfel foarte departe de climatul „infernului climatizat” și de pacea miraculoasă din ținuturile de basm. În vreme ce unii evoluează într-o atmosferă de consumativitate dezlănțuită, alții se confruntă neputincioși cu degradarea nivelului lor de viață, cu neîncetate privațiuni înregistrate la cele mai importante capitole ale bugetului, cu sentimentul de lehamite față de corvoada cotidiană, cu umilința de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
domnesc Artemis și Gorgo, teritorii ale vânătorii feroce, ale întâlnirii cu moartea. Toate întâmplările stau aici sub semnul terorii. În actul al patrulea, ca să se facă înțeleasă, Lavinia recurge la Metamorfozele lui Ovidiu, oprindu-se asupra unui anumit episod: E basmul cel de jale-al Philomelei Cu mârșavul Tereu, siluitorul 2. Or, Philomela nu a fost aleasă la întâmplare, ne-o confirmă întrebarea lui Titus: Te-au prins, copile drag, te-au siluit, Te-au pângărit, precum pe Philomela, În codrul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
aventurilor acestora într-o adevărată dezbatere asupra statutului însuși al realității în teatru. Tezeu susține că povestea lor e mai degrabă ciudată decât adevărată; pentru el, scepticul care nu crede („I never may believe”) nici în străvechile legende, nici în basmele cu zâne (fairy toys), toate astea nu sunt decât niște forme goale, închipuiri comparabile cu cele născocite doar de mintea nebunilor ori a îndrăgostiților, niște shaping fantaisies. Iată însă că în acest moment își face loc, în discursul lui Tezeu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cameră. Ți-a plăcut asta? Acum putem căuta moneda. Poveștile Utilizarea poveștilor este foarte avantajoasă în lucrul cu copiii (Mills și Crowley, 1986; Crowley și Mills, 1986; Hart și Hart, 1996; Thomson, 2005; Snyder, McDermott, Cook și Rapoff, în presăă. Basmele, cum sunt „Hansel și Gretel”, au de-a face cu o gamă largă de emoții și probleme umane care pot fi folosite pentru a ajuta copilul să se descurce cu temerile sale și pentru a insufla speranța (Bettleheim, 1991Ă. Terapeuții
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
de-a face cu o gamă largă de emoții și probleme umane care pot fi folosite pentru a ajuta copilul să se descurce cu temerile sale și pentru a insufla speranța (Bettleheim, 1991Ă. Terapeuții pot folosi povești standardizate, teme din basme (de ex. Bunul Rege Wencelas; Mantle, 1999, 2001Ă, povestirile științifico-fantastice, sau pot modifica poveștile sau scrie unele noi. Mills și Crowley afirmă că copiii răspund spontan și nu încearcă să își dea seama ce e cu povestea prezentată. Copiiilor mici
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
mine mai curând mi-e silă, De câte săvârșit-am silnicii! Sunt un nemernic. Nu, nu mă mint; nu sunt; Vorbește-te de bine, om neghiob; Neghiobule, să nu te lingușești. În cuget, mii de limbi îmi povestesc Câte un basm, și fiecare basm Mă-nvinuiește de nemernicie. Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, Omorul, cel mai ticălos omor, Tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, Mă-nvinuie răcnind: «Ești vinovat!» Nădejdea-mi pierd. Drag nu i-s nimănui; Nu-i om
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mi-e silă, De câte săvârșit-am silnicii! Sunt un nemernic. Nu, nu mă mint; nu sunt; Vorbește-te de bine, om neghiob; Neghiobule, să nu te lingușești. În cuget, mii de limbi îmi povestesc Câte un basm, și fiecare basm Mă-nvinuiește de nemernicie. Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, Omorul, cel mai ticălos omor, Tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, Mă-nvinuie răcnind: «Ești vinovat!» Nădejdea-mi pierd. Drag nu i-s nimănui; Nu-i om să-i fie
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
apoi de Roman Jakobson, fonologia a devenit principalul model În analiza mitului și a narațiunii. În spatele curentului s-a aflat antropologul Claude Lévi-Strauss, care a atras atenția Întregii lumi către Învățături uitate privind structurile constante ale narațiunii, cum erau Morfologia basmului de VI. Propp (1928) și multe alte studii datorate formaliștilor ruși. După cum s-a subliniat deseori, cea dintâi perspectivă a lui Lévi-Strauss asupra mitului ca „invariant” (analog fonemului În lingvistică) s-a dovedit greșită și autorul a renunțat la ea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Gnosticism, and Early Christianity, Hendrickson, Peabody, MA, 1986, pp. 257-285. Capitolul V Abolirea legii și a tatălui real: Marcion din Sinope În cartea sa Moise și monoteismul, Sigmund Freud remarca frecventa apariție a motivului dublei paternități În religie și În basm. Cum era de așteptat, el interpreta suprimarea adevăratului tată și accentul pus pe Tatăl divin ca pe o formă a complexului lui Oedip. Există numeroase exemple de oameni care s-au luptat cu tatăl lor adevărat și cu tatăl divin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trei ani de noviciat În Lombardia (1296-1299), Pierre Authié trebuie să fi uitat de interpretarea Prologului la Evanghelia lui Ioan, impregnată de catharism radical, pe care i-o Împărtășea ginerelui său pe la anul 1293. A judeca Întregul catharism numai după basmele rudimentare ce prefigurează deja trista perioadă a perfectului Guillaume Bélibaste - ultimul din specia sa, dar, cu siguranță, nu și cel mai bun - este ca și cum am Încerca să reconstituim teologia lui Duns Scot din istorisirile unui țăran din Languedoc, care ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și de grup. Acest discurs capătă un puternic relief identitar, fiind unul reabilitant și contraofensiv. Mai mult decât atât, fosta victimă devine erou al povestirii, trece prin diverse probe, Încercări, pentru a izbândi În cele din urmă, ca eroii din basme. Nu numai că pustiul și ostilitatea inițiale ale spațiului În care au fost obligați să se instaleze sunt Îmblânzite și Învinse treptat după principiul „omul sfințește locul”, ci chiar restricția de bază, cea a interdicției de deplasare În afara unei limite
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]