7,814 matches
-
numele unei fete drăguțe care lucra la Levy Pants. Mi-ai spus chiar că vă înțelegeați bine. Acu’ aflu că-i o bătrână care abia știe să scrie. Ignatius! Era și mai trist decât își închipuise la început domnul Levy. Bietul nebun încercase s-o facă pe mama lui să creadă că are o iubită. — Vă rog, îi șopti Ignatius domnului Levy. Veniți în camera mea! Vreau să vă arăt ceva. — Să nu credeți o vorbă din ce vă spune! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
chiar c-ai făcut-o, îi spuse doamna Reilly lui Ignatius, apucându-l cu mâinile de halatul alb. Acum chiar c-am dat de bucluc, băiete. Știi ce-ți pot face pentru plastografie? Te pot arunca într-o-nchisoare federală. Bietul om! Amenințat să fie dat în judecată și i se cer cinci sute de mii de dolari despăgubire. Ai făcut-o de oaie, Ignatius. Ai dat serios de bucluc. Te rog, spuse slab Ignatius. Fața lui palidă devenise de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nu răspunde la telefon. — De ce? Ce înseamnă asta? Ochii injectați scăpărară de frică. Cu cine vorbeai în șoaptă la telefon? — Nu trebuie să-ți faci griji în legătură cu domnu’ Levy. Am s-aranjez eu totu’. Da’ să-ți aduci aminte că biata ta mamă nu se gândește decât la binele tău. — Tocmai de asta mi-e teamă! — Să nu fii niciodată supărat pe mine, scumpule, spuse doamna Reilly și, înălțându-se în vârful pantofilor de popice pe care nu și-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
locul din groapă, dispărând în umbră. Haide să plecăm de aici, le spuse Emily Weller copiilor ei. Trebuie să beau ceva. În timp ce se îndepărtau, cu mașina, i se adresă lui Tom: — Îmi pare rău că a trebuit să faci asta. Bietul trup al lui Jack era foarte descompus? — Nu, zise Tom. Nu prea mult. — Oh, asta e bine, spuse Emily. Asta e foarte bine. Capitolul 14 Marty Roberts transpira deja, când ajunse înapoi la Long Beach Memorial Hospital. Își putea pierde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
l’enfant dont le nom était Gilles, est disparu de la vue publique . . . Dot.gks.fr/4577878/77676/0056/9923.shmtl - 36K - Cached - Similar pages — Habar nu aveam, spuse Tracy, privind lung ecranul. Au fost numai patru cazuri în toată istoria. Bietul copil! — Este foarte special, zise Henry. Sper că acum îl vei trata mai frumos. Puse o mână pe umărul fiicei lui și se uită în spate, la soția lui. — Toate astea în numai două ore? — Știi că mă pricep, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pun capăt speculațiilor, nu ca să le dau amploare. Dar, dacă cereți părerea mea personală, da, eu cred că, în cele din urmă, va fi creat. Capitolul 38 Amintirea încă îl obseda pe Mark Sanger ... în mintea lui persista imaginea acelui biet animal, întins pe plajă, noaptea, în Costa Rica, neajutorat, a jaguarului care sărea, îi reteza capul și începea să mănânce din el, în timp ce picioarele sale se mai mișcau încă. Și toate acestea în sunetul oaselor zdrobite. Oasele capului. Mark Sanger nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
puteau să emită afirmații grosolane și nefondate, în timpul pregătirii procesului, știind că Times avea să le publice. Iar ziarul o făcea, de fiecare dată. Dreptul publicului la informații. Da, publicul chiar trebuia să știe exact cât de lungă fusese ruptura bietului băiețel în ... — Totul e bine? întrebă tatăl ei. — Da, tată, sunt bine. — Nu te afectează? — Nu. Aștept sprijin de la organizațiile de binefacere, dar acestea nu fac nici o declarație. O tăcere ciudată. — Sunt sigur că ești șocată din cauza asta, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
a Întrebat ofensată mătușa Varsenig, Între ultimele două Îmbucături de churek. Numele femeii ăleia ar trebui schimbat din Rose În Thorn. Rose nu i se potrivește deloc. Un nume atât de dulce pentru o femeie care provoacă numai amărăciune. Dacă bietul ei tată și biata ei mamă ar fi avut cea mai vagă idee În ce fel de femeie se va transforma, crede-mă, dragul meu frate, i-ar fi pus numele Thorn. Destul cu gluma! Vorbise Shushan Tchakhmakhchian. Exclamația nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Varsenig, Între ultimele două Îmbucături de churek. Numele femeii ăleia ar trebui schimbat din Rose În Thorn. Rose nu i se potrivește deloc. Un nume atât de dulce pentru o femeie care provoacă numai amărăciune. Dacă bietul ei tată și biata ei mamă ar fi avut cea mai vagă idee În ce fel de femeie se va transforma, crede-mă, dragul meu frate, i-ar fi pus numele Thorn. Destul cu gluma! Vorbise Shushan Tchakhmakhchian. Exclamația nu a sunat nici ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mare greșeală pe care ai putea s-o faci. O să-l sperie de moarte. Of, mătușile alea ale tale, nu le cunoști, ești o fată atât de bună Încât nu ești În stare să vezi răutatea, o să-l terorizeze pe bietul băiat cu Întrebările și interogatoriile lor. Armanoush n-a zis nimic. Se auzeau niște foșnete ciudate pe fir și a bănuit că maică-sa Își peria părul În timp ce Îi ținea discursul ăla batjocoritor. — Scumpo, de ce nu spui nimic? Sunt cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
inelul ei din nară și care Își iubeste copilul din flori. Fie că-ți place sau nu! Nu-i de-ajuns că ți-ai stricat fiica și ai silit-o să bea? De ce trebuia s-o mai pui și pe biata musafiră să bea? Ea e responsabilitatea lui Mustafa; e invitata fratelui tău În casa asta. Cum Îndrăznești să strici copila asta! — Responsabilitatea fratelui meu! Da, cum să nu! a râs mătușa Zeliha sumbru și apoi a Închis ochii. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de după-amiază. Nemaiavând În ce dormitor să se retragă, fetele s-au Îndreptat spre bucătărie doar ca să dea acolo peste mătuși care vorbeau În șoaptă despre tragedia care le lovise, În timp ce pregăteau tăvile cu ashure ce urmau să fie servite. — Biata mama e distrusă. Cine s-ar fi gândit că tot ashure pe care l-a gătit pentru Mustafa avea să le fie servit jelitorilor lui? a spus mătușa Cevriye stând lângă plită. — Mda, mireasa americancă e și ea distrusă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
știa despre nenorocirile omenirii, tot ce putuse auzi sau citi În legătură cu toate lucrurile oribile care se petrecuseră Începînd cu epoca străveche a vertebratelor lipsite de maxilare și pînă la data apariției dinților lui de lapte, armele lui de apărare strînsă, biete arme de Împuns și de tăiat. Copilăria și adolescența nu turnaseră mai apoi nici un balsam peste viziunea lui asupra lumii, viziune de bebeluș incapabil să-și stăpînească angoasele mai puternice decît el: cele ale părinților și cele ale unei planete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care el trecea drept impresionabilul-șef - erau convinși că nu vor trece de vîrsta de treizeci și trei de ani. Cum ar fi putut cuteza să trăiască mai mult decît Iisus Hristos mort, În chinuri groaznice pentru a-i răscumpăra pe ei, bieți păcătoși? Înaintea vacanței de Paște, erau puși să retrăiască sacrificiul lui Hristos care se dăduse pe sine jertfă pentru mîntuirea fraților lui, oamenii. Li se repeta: „Și-a vărsat sîngele pentru noi pe Cruce. SÎntem botezați cu sîngele Lui. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
agonia fiului său), cu sala de joacă mare cît un continent („mare cît un continent“: autorul se extaziază fără motiv, sala aceea de joacă avea trei metri lungime pe doi optzeci lățime: o știu pentru că am supraviețuit)“. Concluzia tatălui acelui biet băiat: „Și toate aceste realități, toată speranța pe care Domnul ne cerea să o punem În El, Împreună (maică-mea și cu el), lîngă lumina tremurătoare care Îi făcea obrazul și mai trandafiriu afundat În steaua umedă a părului. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că s-a ocupat prost de el. Bunicul venea să ia cina la noi de două ori pe lună, iar tata Îl lăsa să adoarmă Într-un fotoliu după masă, făcîndu-se nevăzut ca să-și isprăvească vreun articol. Îl certau pe bietul om cînd avea ghinionul să scoată din valiză pungi cu bomboane și pachete cu biscuiți pentru copii. Venea de la Liège vineri și pleca Înapoi duminică. Îi cedam camera mea. Mă străduiam să fiu cît mai drăguț cu el, ca să compensez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În zona Landelor și i-am spus: „Hai să ne Întoarcem la hotel! - De ce să așteptăm să ajungem la hotel? Hai s-o facem acum, imediat“. Fiului lui Franz Weyergraf nu i-ar fi dat prin minte o asemenea idee. Biet fiu al lui Franz Weyergraf! La vremea amorului meu platonic cu Maryse, luasem din biblioteca din salon o carte publicată de tata cu cincisprezece ani În urmă, Scrisori către un tînăr creștin, care au reprezentat o schimbare Însemnată față de Faulkner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Papilor: „N-am păstrat decît cărțile poștale!“. Scenariile de film pe care i le trimiteam tatei i le povesteam și doctorului Zscharnack. El nu era tipul de om care s-o facă pe sihastrul peste care dai Într-o pădure: „Bietul meu copil, de ce ești nefericit și plin de neliniște?“. Doctorul Zscharnack era un rațional. Cu el puteai să mergi drept la țintă. Dar n-am profitat. Îmi spunea mereu: „Dragul meu, catolicismul ți s-a lipit de piele. Nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mereu cărți vechi necunoscute În apartamentele altora, iar Într-o seară, În zgomotul pocnetelor și detonărilor, am citit istorisirea serbării date cu un secol În urmă la Versailles În cinstea lui don Francisc de Assisi, soțul reginei Isabela II, „acel biet regișor al Spaniei“, scria prințesa de Metternich, „absolut nevrednic de serbarea care Îi era oferită“. Artificierul Ruggieri luminase a giorno fiecare fîntînă și agățase În copaci baloane colorate pentru a da iluzia unor fructe luminoase. La căderea nopții, Întregul Versailles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
uitat, cineva care ar fi fost cu siguranță livid și Încordat dacă ar fi asistat la căsătoria fiului său... Tot În Copilăria copiilor mei tata Îl evocă pe diavol. Iată ce sînt silit să citesc : „Diavolul se năpustește asupra unui biet om ostenit și-l conduce spre grădina Înveninată În care Înfloresc trupurile feminine care sînt aidoma unor flori denaturate. Iar aceasta este ispita infidelității, absurdă, cea care Îi oferă un trup nou aceluia care n-a știut să cucerescă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
putem considera drept plată în avans pentru un serviciu care nu a fost încă prestat. Nu i-i putem înapoia lui fiindcă el nu se află aici și fiindcă nu îi cunoaștem adresa. Nu putem justifica cu nimic confiscarea câștigurilor bietei fete. ă Dar ea nu a făcut nimica pentru a-i merita, chiar dacă am accepta versiunea ei asupra evenimentelor, insistă Salitov. ă Adevărat. Dar cine suntem noi pentru a judeca povestea asta? Noi ne aflăm aici pentru a impune legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
sentimentul greu și otrăvitor, pe care privirea femeii i-l provocă, îi pătrunse adânc în inimă, întristându-l amarnic. Astfel realiză că zbuciumul femeii nu era nicidecum artificial și că acesta, chiar dacă părea oarecum străin și exterior, pusese stăpânire pe biata femeie, dictându, asemeni unei infecții, comportamentul mecanic și atât de artificial al lamentațiilor sale. În definitiv, era mai mult ca sigur că insistența cu care femeia ceruse să-l vadă pe magistratul investigator se datorează în întregime acestui zbucium bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
va trebui să vorbesc cu șeful meu. Să nu mai pomenesc de hârțogăria aferentă. Toată tărășenia aceasta era ridicolă. Să fie pus într-o asemenea situație! Să fie pus să aștepte! Să aștepte doar ca să-l primească pe Ptițin, un biet copil! Salitov urlă la tânăr, care se uită înapoi cu o expresie de așteptare bine-crescută care era prea mult de îndurat. ă Ce mai aștepți, prostovane? strigă Salitov. Ptițin făcu semn cu o mână înmănușată și amândoi bărbații începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ceea ce vă întârzie, mai mult decât neajunsul de a trata bolnavi. ă Ah! Câtă înțelepciune, excelența voastră. Câtă... Liputin i-o reteză scurt: ă Deci, investigatorul nostru, stimabilul Porfiri Petrovici, a considerat necesar să vă convoace aici pentru autopsia acestor bieți amărâți. ă Da, desigur, desigur. Doctorul Pervoiedov aprobă cu nerăbdare, cu fața trasă și încordată. ă Desigur?! Aici nimic nu e sigur. Liputin se întoarse către martorii oficiali. Ce spuneți, domnilor? Să începem această farsă? ă Chiar avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pot permite prețiozitatea dumitale. Dar când investighezi brutalități... Porfiri zâmbi și bătu din pleoape. Scoase și își aprinse o țigară. ă Acum, domnule doctor Pervoiedov, ce spuneai despre descoperirile dumitale? ă Ah. Am înțeles. Da, da, desigur. Eu sunt un biet doctoraș. Dumneata ești ditamai investigatorul. Doctorul Pervoiedov dădu din cap cu mânie. Se deplasă de-a lungul mesei și deschise un sertar aflat dedesupt. Este adevărat, am descoperit ceva interesant, spuse el, scoțând un dosar din carton. Porfiri dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]