6,712 matches
-
Ermitaj, protejând (?) picturile lui Matisse și Fra Angelico. Statuile lui Lenin, omniprezente. Istoria împovărătoare a trecutului comunist în acest „oraș-erou”, care nu se poate despărți decât cu nostalgie de trecut. La Moscova se simte un alt aer, mai proaspăt, pe bulevarde, în vechiul „Arbat”, unde am flanat cu „contrafortiștii”, prietenii mei, europeni autentici, cu Nicolae Prelipceanu și cehul Miroslav Hule. Și Minskul, retras în sine, îl țin minte, și, apoi, Varșovia cu bisericile pline de tineri și Novîi nu doar faimoasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Eu însumi în acea vreme, sfârșitul deceniului șase, mă mișcam pe o orbită perfect excentrică lumii literare, până în acea duminică dimineață din martie ’58 nu avusesem curajul să „urc scările” la una din cele trei reviste ale U.S., aflate pe bulevardul Ana Ipătescu, într-o veche vilă boierească.Ă Acel ciclu de poezii Răsfrângeri, criticat de toți cu o excepție, a lui Nichita, și pe care Cezar nu a reușit să-l publice decât după aproape un deceniu, era un adevărat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cum era o iarnă grea și „avea bagaje multe”, m-am oferit să-i car geamantanele a doua zi dimineață la Gara de Nord. Drept „recompensă”, Tita m-a invitat în mica ei garsonieră pe care o ocupa într-un imobil de pe bulevard, vis-a-vis de Gazeta..., unde, la primul etaj, ocupau un apartament amicii ei literari, Paul Anghel și regizoarea Malvina Urșianu - mi-a oferit ceai și mi-a pus discurile ei preferate. Tita, cum spuneam, se afla în fața noastră în autobuz, alături de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
închide”, Țepeneag, Matei Călinescu și Ana Șincai, împreună cu alți câțiva, s-au ridicat ostentativ și au anunțat că „vor organiza o altă conferință, a tinerilor, liberă, în marele hol al Ateneului!”. Ana Șincai, incitatoarea la o demonstrație a studenților pe bulevardele bucureștene. pentru care a suferit apoi detenție politică. E de imaginat forfota bruscă ce s-a iscat, securiștii și activiștii prinși de o agitație neobișnuită, telefoane panicate la și de la comitetul central, de unde, se pare, „conducerea superioară urmărea atent dezbaterile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cetățenia germană, în februarie ’72, fapt care a provocat, probabil, excluderea mea din comitetul central și din partid, dar și din Biroul U. Scriitoriloră, rolurile s-au inversat, ca într-o farsă de prost-gust, așa cum se întâmpla în teatrul de bulevard dintre războaie, parizian sau bucureștean: Breban devenise cel „sceptic”, ba chiar cel ce prevedea zile negre nu numai pentru cultură - și nu în primul rând pentru cultură! -, ci pentru întreaga națiune, iar amicii mei prinseseră un aer „înțelept” și concesiv
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
etanșeității sufletelor colective. Intelectualii și romancierii francezi invitați la Salonul Cărții israelian care vin la centrul cultural din Tel-Aviv, "urcă" a doua zi la Ierusalim să conferențieze la Centrul "Romain Gary", dar nu le-ar trece prin cap să traverseze bulevardul pentru a face același lucru și la instituția similară din Ierusalimul arab. Subiectele conferințelor nu pot fi întotdeauna aceleași de o parte și de alta, dar trebuie oare să fii chior pentru a fi un "mare intelectual"? Invers, artiștii maghrebieni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
eșuat. A mai rămas doar panislamismul. O să vedem, până la urmă. Aici, cel puțin, e vorba de o lume întreagă un miliard de oameni și de spațiu. Am auzit de mai multe ori acest raționament. Tinerii revoltați din secolul XXI urcă bulevardul veacului al XIX-lea pe sens interzis, în timp ce noi, bătrânii, ne uităm stupefiați la ei. * * * Tyr, de unde regele Hiram i-a trimis pe calea mării lui Solomon, aliatul său, aurul și lemnul prețios cedru, chiparos și santal necesare înălțării primului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e mai mult de palton, și cui îi va fi trebuind răcoritoare, când îi îngheață nasul. Numai o zi pe lacul de lângă Potsdam am văzut soarele. Înainte de a pleca depe Unter den Linden, un neamț străin de lângă mine de pe banca bulevardului, m-a privit cu blândeță și mi-a spus: azi e cald și frumos, numai din dorința de a-mi fi plăcut și a-mi spune o vorbă bună. Ciceronele hotărât să învețe spaniola, care, după părerea lui e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în Ucraina, într-o primăvară ca și la noi, care evocă versurile lui Taras Șevcenko. Duminică suntem la Kiev unde vedem statuia poetului, a lui Bogdan Hmielnițki, și priveliștea măreață de deasupra Niprului. Castanii și liliecii înfloriți. Lume multă pe bulevarde și deasupra râpei fluviului. E de remarcat cu câtă îngrijire și cât de frumos sunt îmbrăcați copiii mici pe care îi poartă în brațe sau de mână părinții modest învestmântați. Luni, spre Moscova primăvara mai răcoroasă și vegetația mai subțire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
părăseau greu vatra și apoi trăiseră atâtea cotropiri, în decursul istoriei. În cele ce urmează prezentăm câteva din zilele celor trei refugii și unele aprecieri ale epocii respective. Eram în seara zilei de 27 iunie 1940, cu câțiva prieteni pe bulevardul Alexandru cel Bun, strada principală a Chișinăului. Încă nu se întunecase, iar forfota străzii era dominată de vocile și râsetele tinerilor. Cursurile și examenele școlilor, liceelor și facultăților se terminaseră și manifestările de bucurie erau firești. Timpul frumos de început
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
și facultăților se terminaseră și manifestările de bucurie erau firești. Timpul frumos de început de vară și de vacanță stimula acest elan tineresc. Nimic nu părea să tulbure viața liniștită și fericită a basarabenilor și a acestor tineri, care umpleau bulevardul și grădina publică, din apropiere, cu veselia lor. La un moment dat, o știre ca un trăsnet, se răspândește din om în om: „S a anunțat la radio cedarea Basarabiei. Rușii o vor ocupa în următoarele trei zile”. În scurt
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
fără speranță de a o obține, pot conduce la rezultate imprevizibile. Neavând prea mult de lucru, m-am grăbit să ies ceva mai devreme ca să simt suflul protestatarilor. M-am oprit în Piața Romană, am luat-o la pas pe bulevardul Magheru până la Universitate, observând multă poliție pe stradă. Aveam sentimentul că reacțiile de la miting nu fuseseră decât un avertisment. La Intercontinental, mulțimea protestatarilor era calmă, dar amenințătoare. În fața lor, începuseră să se instaleze grupe de militari. A doua zi, vineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
însoțit trei ani consoarta la post în secuime, la Baraolt, iar după 1989 m-am stabilit în (prima) capitală, la Curtea de Argeș. Cum să pleci din Curtea de Argeș? Prima capitală românească este o comună cu statut de municipiu, municipiu cu un singur bulevard pe o singură bandă și cu sens unic; dacă moare motorul unei mașini se blochează ditamai municipiul. Dacă vreun cal rupe garofița de care e priponit în zori, iese nonșalant în faimosul bulevard și jumătate de oraș întârzie la serviciu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
statut de municipiu, municipiu cu un singur bulevard pe o singură bandă și cu sens unic; dacă moare motorul unei mașini se blochează ditamai municipiul. Dacă vreun cal rupe garofița de care e priponit în zori, iese nonșalant în faimosul bulevard și jumătate de oraș întârzie la serviciu. Strada mea nu e asfaltată și nu e canalizată, fiind pietruită probabil pe vremea lui Neagoe Basarab cel Sfânt. De aceea i-am și propus primarului s-o declare monument istoric, chestie cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de protecție în care sunt înghesuite cărți și principii, autori ai "marginii" însă din categoria celor care nu s-au împăcat niciodată cu conformismul nivelator al valorii iute "oficializată". Că nu poți defila cu Jarry, cu Queneau, cu Sade... pe bulevardul cultural central fără să riști să te latre câinii academicieni comunitari. (AAG) Luca Pițu anchetat de Adrian Alui Gheorghe (Cameră obscură. Inculpatul stă în fața unei mese lunge, cu capul între palme. Anchetatorul i-a pus în ochi un fascicul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi rău să fie bine)? Pesemne că da. Lupasco ar fi nuanțat: Când e nasol, răul se actualizează, iar binele se virtualizează; la vremuri grozave, vițăvercea". Telefoanele merg și cu cartele, omul românesc nu defecă la lumina zilei pe marile bulevarde ale cetăților industriale, nici în piețele faimoase, folosește parfumuri (care, nenaturale de sunt, spurcă mediul), se spală cât de cât, dar nu prea strânge hârtiile unsuroase ori cutiile de conserve. Vlad Țepeș, l'Empaleur, l'Enculeur, nu ar fi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-i iau eu locul; un lungan negricios, greu de strunit, un singuratic dornic a se aventura prin jungla complicată a bibliotecilor, fără a refuza întâlnirea cu fiarele pădurii din marginea satului, nici de cele acoperite cu haine de pe ulițe, străzi, bulevarde. Și dacă tot mi-a reușit această substituire, de a mă naște ca dintr-o floare, m-am strecurat în lumea cea cuvântătoare, aici m-am conformat nu cu mare încântare, dar nici cu cerbicie la cele date omului. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dă-i si dă-i" generație și promoție pentru a-l face nobelist! Generația cât și promoția nu sunt decât niște gogoși coapte la... soarele capitalei. Eu cred că în capitală (refuz a îi spune numele) nu "se există" stradă, bulevard, cartier, și mai nou parc unde să nu fie un generaționist sau un promoționist. Asta o spun nu ca să mă încaier cu "capitaliștii" literari. Dragă Adriane, până și ție, aflat la doar... două-trei străzi de Sighet, constat că nu prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Scriitorilor. Îmi amintesc și de prima călătorie pe care am făcut-o la București pentru a-l întâlni pe "mentorul" meu. Eram deja în clasa a noua de liceu și m-am dus la sediul revistei "Luceafărul" care era pe bulevardul Ana Ipătescu, devenit acum Lascăr Catargiu. Am făcut anticameră undeva la etaj, cu mai multe persoane, și la un moment dat și-a făcut apariția Virgil Teodorescu. Toată lumea s-a ridicat în picioare iar eu l-am acostat imediat spunându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dus forțat la oraș pe bieții oameni născuți să fie țărani. Oamenii aceia s-au transferat la oraș cu mentalitatea și gestica lor rurală. De asta orașele noastre sunt caricatura unor așezări urbane, cu mahalaua în centru, cu căruțe pe bulevarde, cu câini flenduroși în ușa hotelului "marcă europeană", cu cerșetori care indienizează strada, cu cetățeni guralivi care se comportă oriunde ca pe toloaca din comună, cu bețivăneală generală, cu milițieni care emană puturoșenie și aroganță de tont cu diplomă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și membri cotizanți, s-a constituit abia la 21 ianurie 1929. Actul de înființare a fost elaborat în urma întrunirii membrilor în adunare generală și în conformitate cu Legea Sindicatelor Profesionale și a persoanelor juridice. Sindicatul a dobândit personalitate juridică, cu sediul în Bulevardul Socola Nr. 128, în clădirea cunoscută sub numele de Casa Poporului. S-a hotărât apoi afilierea lui, până la constituirea Uniunii muncitorilor C.F.R., la Confederația Generală a Muncii din România, cu sediul în București, organism ce deținea personalitate juridică recunoscută conform
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
iar acesta nu a fost, nicidecum, cazul Hușilor. Teritoriul orașului Huși a fost locuit din Neolitic, fapt dovedit de descoperirile arheologice, până în Epoca Modernă. Zona limită a târgului medieval se află între străzile Ștefan cel Mare, general Gheorghe Teleman și bulevardul 1 Mai. Fostele sate, devenite între timp cartiere (Broșteni, Plopeni, Dric, Corni, parțial Răești și Cotroceni) s-au alipit în mod treptat târgului Huși, procesul desfășurându-se după înființarea Episcopiei (1598) și, mai ales, în prima jumătate a secolului al
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
New York, care lucra ca bucătar de minuturi la Riker’s, „ca să-și mai revină”, cum explica el. L-am sunat și i-am spus că am ceva de măritat și mi-am dat Întîlnire cu el la Angle Bar, pe Bulevardul 8, lîngă Strada 42. Barul era un loc de Întîlnire pentru traficanții de pe Strada 42, un soi aparte de infractori aspiranți și cacealmiști. Îl căutau mereu pe „tipul cu schema”, cineva care să pună la cale combinații și să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zone cu marfă. Așa cum un geolog care caută petrol se ghidează după anumite aflorimente de roci, anumite semne indică prezența mărfii În apropiere. Marfa se găsește adesea În zonele adiacente unor cartiere incerte sau de tranziție: Strada 14 Est, lîngă Bulevardul 3, În New York; Poydras și St. Charles În New Orleans; San Juan Létran În Mexico City. Magazinele unde se vînd membre artificiale, confecționerii de peruci, proteze dentare, pomezi, briz-brizuri, esențe. Un loc În care afacerile Îndoielnice se varsă În mahala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe Pia și plecarăm nebăgate în seamă, pe când impiegatul repeta: „Es ist unmöglich “(„Aceasta nu se poate“ (germ.). ). De la Kommandantură am apucat-o în fugă prin Cișmigiu și am ajuns acasă odată cu un agent trimis după noi, care dedese pe Bulevard. Refuzai de a-l urma din nou fără ordin în scris și pro testai la Lupu Costache, ca să ceară explicații cum puteau ames teca într-o astfel de afacere pe Pia, care nici nu era proprietara automobilului predat de mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]