198,527 matches
-
De fapt ele nu există. Ele sunt entități fictive care au apărut în conștiință nu se știe cum! Timpul este o sumă de entități fictive. Și totuși închipuirea lucrează cu aceste mici ficțiuni permanent și într-un mod obsedant. Pe calea asta toată viața se împarte și se parcelează. Ea devine obiect luat în stăpînire, măsurat acum și mai departe, măsurat pînă cînd nu se mai poate măsura, adică pînă la moarte. Atunci de-abia cifrele se pot însuma și capătă
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
sentimentele la spațiul restrîns rămas la dispoziție. Și lumea mare trece, curge mai departe. El însă așteaptă mereu în starea de veghe pe care o cunoaște și o repetă. Somnul Apoi chiar somnul nu este o dispariție și nici măcar o cale spre neființă. Este doar un fapt cunoscut prin repetare și alternare cu starea de trezie. Trezia apare ca modul firesc de a cunoaște lumea pe cînd somnul pauza, întreruperea! De fapt somnul sugerează multitudinea modurilor de existență. Destrămînd programele repetibile
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
acest imens cîmp irigat. Ele vin din același loc și umplu șanțurile deschise în fața lor și uneori se revarsă peste ele. Poate așa mi-aș putea reprezenta intensitatea sentimentului care se aseamănă vîltorii apelor care cuprind ce le iese în cale dar urmează direcția formelor preexistente, umplîndu-le în limite anumite sau ștergîndu-le din cale. Unicitatea fiecărui eu vine din această șansă nerepetabilă de a se afla cîndva la una din infinitele răspîntii de drum pe care se făuresc destinele după jaloanele
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
în fața lor și uneori se revarsă peste ele. Poate așa mi-aș putea reprezenta intensitatea sentimentului care se aseamănă vîltorii apelor care cuprind ce le iese în cale dar urmează direcția formelor preexistente, umplîndu-le în limite anumite sau ștergîndu-le din cale. Unicitatea fiecărui eu vine din această șansă nerepetabilă de a se afla cîndva la una din infinitele răspîntii de drum pe care se făuresc destinele după jaloanele mai mult sau mai puțin deslușite, cruțate sau înfrînte de scurgerea apelor. Dar
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
transformînd-o în victimă și deopotrivă în răufăcătoare. Aparent, Frumusețe și întristare este un roman al geloziei și răzbunării: în numele unei iubiri ilegale și vinovate se comit crime, se distrug destine, se macină mărunt, în cotidian, vieți și se pun la cale trădări mai mari decît cea inițială. Kawabata înțelege gelozia mai bine decît iubirea, în toate articulațiile complexe ale sentimentului, nu doar ca invazie a intimității gîndirii cuiva, ci și ca formă de a revendica trecutul unei persoane, ori de a
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
ființelor întregului văzduh!" (Domin din toate spațiile). Prin suprimarea "duhului", poezia rămîne o efervescență în sine, furioasă, delirantă, încercînd a-și sparge limitele în năzuința sa către un cer gol, care n-o poate decît reflecta... Așa cum observa I. Negoițescu, calea lui Nicolae Ionel "este sinuoasă, întortocheată, atît din punct de vedere estetic, cît și spiritual". Am spune că mai curînd din punct de vedere spiritual, confirmînd inaptitudinea pentru misticism a celulei românești. Precum la Arghezi, la Blaga, la Voiculescu, la
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
apologie a paradoxului, considerat principial o terapie eficientă a "obstruării" intelectuale. Pornind de la premisa că adevărul cognitiv e inaccesibil rațiunii, Pessoa consideră opinia de orice fel, intelectuală, literară, religioasă drept singurul mod decent de expresie, certitudinea înțepenită și credința fiind căi de închidere a sensibilității și inteligenței. Pentru Pessoa, contradicția e o terapeutică a eliberării. Fragmentele se referă la realitățile politice contemporane poetului, la instaurarea dictaturii lui Oliveira Salazar îîn 1932, la aberația bolșevică, persecuția Masoneriei în Portugalia sau la regia
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
El spunea: "nu mai există artă, pentru că nu mai există religie." Astăzi nu mai putem reprezenta o Fecioară sau un Christ cu seriozitate și gravitate adevărate, așa cum erau reprezentate în Evul Mediu; deci, arta a murit, întrucât nu mai există calea spre absolut. În fond, Hegel revine la Platon: adevărata cale a absolutului este filosofia. Din fericire însă, Hegel s-a înșelat. A existat artă și în secolul al XIX-lea. Hegel prevăzuse însă foarte bine direcțiile pe care avea să
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
religie." Astăzi nu mai putem reprezenta o Fecioară sau un Christ cu seriozitate și gravitate adevărate, așa cum erau reprezentate în Evul Mediu; deci, arta a murit, întrucât nu mai există calea spre absolut. În fond, Hegel revine la Platon: adevărata cale a absolutului este filosofia. Din fericire însă, Hegel s-a înșelat. A existat artă și în secolul al XIX-lea. Hegel prevăzuse însă foarte bine direcțiile pe care avea să le urmeze arta acestui secol romantic. El a sesizat că
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
producții de țuică, sau retorica lamentație în care "ah, Doamne, te întreabă sufletul meu, uitîndu-se la tine chiorîș, de ce-ai făcut și lucrurile mici, mai ales gîndurile mici", sau viziunea de basm, premonitorie și amenințătoare, a piedicilor puse în calea unui inoportun ca să nu dea buzna peste noi, sau... Și, acum, gata cu însemnările despre acest "manual de buzunar de morală curentă" care, e de presupus, nu pot sluji la nimic, cîtă vreme manualul însuși este, în vederile pesimiste ale
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
sînt mai mult îndatorate concepțiilor unor sociologi ai culturii ca P. Bourdieu și K. Mannhein. Și acestea din urmă (deși apărute cam prin 1970-1979) rămîn încă și azi, deplin valabile. Dl. Sorin Alexandrescu socoate că, de fapt, cea mai potrivită cale de a înțelege, în epocă, Junimea e de a o considera ca fiind un grup de presiune culturală și politică asupra timpului. Ca exeget al junimismului, cred că interpretarea e corectă, reflectînd, bine, situația. Sigur, și ca un cenaclu literar
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
mișcării, Maiorescu îl secondează, "iar Eminescu desfășoară o activitate paralelă, neoficială, întreruptă în 1883 de boala sa". Cum dreaptă este opinia că toți trei sî Danemarca." Înainte de a merge mai departe, mă simt dator să observ că această a treia cale propusă de Stere s-a demonstrat a fi o utopie păguboasă și de n-ar fi fost liderii liberali care au deschis calea angrenării țării pe drumul capitalismului, ar fi fost o efectivă catastrofă, evitată, cred, datorită necesității sociologice care
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
trei sî Danemarca." Înainte de a merge mai departe, mă simt dator să observ că această a treia cale propusă de Stere s-a demonstrat a fi o utopie păguboasă și de n-ar fi fost liderii liberali care au deschis calea angrenării țării pe drumul capitalismului, ar fi fost o efectivă catastrofă, evitată, cred, datorită necesității sociologice care ne impunea calea pe care trebuia să evoluăm. De altfel, chiar modelul lui Stere, Danemarca, a sfîrșit prin a deveni o țară cu
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
Stere s-a demonstrat a fi o utopie păguboasă și de n-ar fi fost liderii liberali care au deschis calea angrenării țării pe drumul capitalismului, ar fi fost o efectivă catastrofă, evitată, cred, datorită necesității sociologice care ne impunea calea pe care trebuia să evoluăm. De altfel, chiar modelul lui Stere, Danemarca, a sfîrșit prin a deveni o țară cu o economie nu cooperatistă ci capitalistă. Firește asta s-a realizat în România abia după 1918, cînd disparitatea scandaloasă din
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
1926, la fuziune, prin crearea P.N.Ț. Vagi urme de poporanism (deci de populism) reîntîlnim, în 1934-1936, în doctrina statului țărănesc, care n-a avut ecou și nici influență. În schimb, N. Iorga reanimă sămănătorismul, (numit neosămănătorism) în interbelic, blamînd calea industrială, cerînd ca românii și țara lor să facă numai ceea ce au pomenit din vechime: agricultură. Repet, de n-ar fi fost liberalii și liberalismul, care au dat curs necesității evoluării pe calea capitalist-industrială, populismul antebelic ar fi făcut mult
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
reanimă sămănătorismul, (numit neosămănătorism) în interbelic, blamînd calea industrială, cerînd ca românii și țara lor să facă numai ceea ce au pomenit din vechime: agricultură. Repet, de n-ar fi fost liberalii și liberalismul, care au dat curs necesității evoluării pe calea capitalist-industrială, populismul antebelic ar fi făcut mult rău. Așa a rămas numai ca un curent de idei în epocă (diversificat, totuși, ca mai înainte), necesar a fi luat în seamă pentru reconstituirea atmosferei ideologice interbelice (am făcut-o, mărturisesc, în
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
Bolintineanu (aici: rate, ram) și alți poeți din anii '40-'70 ai veacului XIX, cu Alecsandri printre ei, își vor fi îngăduit nespus de multe licențe cu scuză limbii neformate? Heliade Rădulescu a simțit că limba română literară era pe calea cea bună, iar nenumărate din excesele sale strigătoare la cer urmau să fie confirmate de evoluția generală, re-latinizantă. "Și șase legioane/ De diavoli blestemați/ Treceau că turbilioane/ De flăcări infernale,/ Calări toți pe cavale/ Cu perii vulvoiați.// Și mii și
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
două săptămîni, și unele nici n-au fost distribuite? Sau că pînă și un film italian de scandal al festivalului n-a reușit să facă lumea curioasă, și a încasat de trei ori mai puțin decît a costat? Una din căile prin care filmul francez încearcă să cucerească mapamondul e "distribuția internațională"; cu consecința ei liber consimțită: în locul frumoasei limbi a lui Voltaire - engleza! Drept care, deși pepiniera franceză n-ar fi dus lipsă de exemplare corespunzătoare, iat-o pe transoceanica Uma
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
care Paul Valéry, întrebat de o doamnă ce sport practică, a răspuns: "Conversația". O bună parte din scenariile filmului francez practică acest sport. În Esther Kahn am descoperit un alt Desplechin, adept al rigurosului stil clasic și îndrăznind să abordeze, cale de 2h37', un unic subiect: arta actorului. În Londra secolului trecut, povestea unei tinere de extracție socială modestă, o fată cu un spirit amorf, cu un aer somnambulic, care devine, dintr-o piatră - o actriță adevărată; cum? cu ce preț
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
am înțeles subtilitatea. Una peste alta, din detalii infinitezimale, se adună o reacție finală de respingere, senzația că e vorba de o Românie contrafăcută. De fapt, regizorul a și spus că a cunoscut România numai prin intermediul unor filme românești! Strîmtă cale! Unii critici francezi au văzut în filmul lui Haneke un discurs despre incomunicabilitate și "refuzul celuilalt". Deși refuzată, Maria noastră (a lor!) tot o zbughește, ilegal, înapoi la Paris, și filmul se sfîrșește cu ea căutînd un locșor de cerșit
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
Cristian Teodorescu Surse independente afirmă că scandalurile financiare care au zguduit România în ultima vreme au fost puse la cale cu ajutorul așa-numiților răspîndaci. La ora la care scriu acest "microscop" nu se știe cine a orchestrat înspăimîntarea depunătorilor și acționarilor care au ieșit în stradă. Și s-ar putea să nu se afle prea curînd cum stau lucrurile. La
O nouă tăcere a SRI-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17048_a_18373]
-
invers. Probele documentare colectate și interpretate duc, dacă e cazul, la un scenariu posibil. Dar asta, par a crede unii, este o metodologie tradițională, pe care o resping cu superbie condamnabilă.) Ideea de la care pornește dl. N. Georgescu, pusă la cale în fosta redacție a Luceafărului (contribuția d-lui Mihai Ungheanu fiind, în acest nefericit caz, hotărîtoare), este că Eminescu, încă din 1881, a fost victima unei îngrozitoare cabale, menită să-l elimine din viața publică (cu deosebire din publicistică), planul
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
le reflectă. Cuvîntul pocher, de pildă, are o etimologie multiplă, dar pare să fi pătruns mai întîi în română - așa cum arată și Dicționarul academic (DLR) - printr-un intermediar neogrecesc. împrumuturi pasagere mai vechi - din turcă, greacă, rusă (limbi care reflectă căile de intrare în lumea românească a unora din jocuri) au ieșit între timp din uz, păstrîndu-se în memoria culturală grație unor atestări literare; un exemplu e grecismul a exoflisi "a defosa; a renunța la cărțile considerate inutile" - folosit și cu
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
au de regulă indicative distincte, cu semnături multiple, pentru namet, scenar, dramaturg. Numai limba română n-a fost încercată în acest sens, rămînîndu-se la comasatul "scenariu" cu autor autarhic. Inutil se semnalează local, de vreo 30-40 de ani, pe toate căile, scris și oral, în varii împrejurări și instanțe, acest prim stigmat - marginal și neînsemnat detaliu, nu-i așa? - păstrat intact din cea dintîi perioadă de glorie a cinematografiei socialiste, sub inducția conceptelor și practicilor aduse de la Moscova în primii ani
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
autorul Epicii Magna ne citește în ea ca în adîncul unei fîntîni epica banului norocos încăput pe mîna genialului poet născut în Tracia de sus, la nord de Dunăre, dacă nu mă înșel, în punctul numit astăzi Ploiești, nod de cale ferată și cuib de neuitat al republicei Maiorului răzvrătit... Și, cînd zici Ploesci, nu poți să nu te oprești puțin... În urbea răsculată, înainte de a discuta ulterior despre faimoșii covrigi de la Buzău prin care urmează să trecem, avînd ca scop
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]