KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...203 204 205 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

alegerea mesei. Leigh se relaxă și mai mult după un pahar de pinot grigio și niște scoici de mare ușor caramelizate, dar încă nu reușea să schimbe complet dispoziția de muncă cu una pentru o cină romantică în doi. Aproba clătinând din cap cât timp Russell i-a spus că avea de gând să facă el discursul adresat angajaților, când i-a propus să încerce amândoi să facă o vizită acasă la Martha, colega lui din facultate, cândva în vara aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
fel de pantofi am pus pe mobila lor? Niște balerini. Dar nu pantofi stil balerini, chiar balerini-balerini. Sunt oaspete în acest hotel și el are tupeul să mă certe ca pe un copil? Îl săgetă cu privirea pe bărbat. Acesta clătină din cap ca și cum ar fi vrut să spună Americani proști, se întoarse — de fapt făcu o piruetă — și se îndepărtă. Hai că începe să-mi placă ospitalitatea francezilor, spuse Leigh. Să înțeleg că încă n-ai pus mâna pe niciunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
nu-l placă.. — Bună, murmură ea. Bingo, își zise în sinea ei. Concurentul cu numărul unu din Turneul curvăsărelii. El îi zâmbi din nou și arătă cu mâna spre scaunul de alături cu o privire întrebătoare. Emmy se mulțumi să clătine din cap și se uită la el cum se așează. Era mai tânăr decât crezuse ea la început, poate chiar avea sub treizeci de ani. La o evaluare fulger — perfecționată de-a lungul atâtor ani încât acum devenise aproape instinctivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
știu. Toată viața am fost la școli americane, practic de la grădiniță, indiferent de țara în care ne aflam. Și am mers la universitatea din Chicago. Taică-meu moare de ciudă că par a fi născut și educat în America. Emmy clătina din cap încercând să prelucreze toate aceste informații. Sau mai degrabă să facă o listă cu toate detaliile astfel încât e-mailul pe care îl va trimite triumfătoare fetelor în seara aceea să fie beton. — Ce-ai zice de ceva puțin mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
nodul din gât era din cauza sindromului premenstrual combinat cu schimbarea de fus orar și prea mult vin, n-avea nicio legătură cu Paul. Totuși, se temea că o să înceapă să plângă dacă încearcă să spună ceva, așa că se mulțumi să clatine din cap. — Odihnește-te, bine? Și nu-i lăsa pe ăștia de la Costes să-și bată joc de tine. Promiți? Ea clătină iar din cap. El îi ridică fața spre a lui și o clipă ea crezu că o va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Paul. Totuși, se temea că o să înceapă să plângă dacă încearcă să spună ceva, așa că se mulțumi să clatine din cap. — Odihnește-te, bine? Și nu-i lăsa pe ăștia de la Costes să-și bată joc de tine. Promiți? Ea clătină iar din cap. El îi ridică fața spre a lui și o clipă ea crezu că o va săruta. Dar el o privi în ochi și zâmbi din nou. Apoi o sărută pe obraz și se întoarse să plece. — Noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
de metal ale coliviei. Oi fi eu în multe feluri — multe rele și urâte — dar nu grasă. Pricepi ce-ți spun? Pasărea înclină capul într-o parte de parcă se gândea la întrebarea ei. Adrianei chiar i se păru că și clătinase din cap în semn că pricepe și se întoarse mulțumită să se vâre din nou în pat. Nici nu ieși bine pe ușa de la baie că pasărea croncăni — de data asta mai încet: — Fată grasă. — Nemernicule! țipă ea aproape năpustindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
îi intrară în palmă. Ea știa că mai are un pic și-l apucă furiile — el țipa întotdeauna — dar înainte s-o scoată afară s-o muștruluiască, îi interceptă Tobias. Avea căștile lăsate după gât; s-a încruntat și a clătinat furios din cap în timp ce restul echipei s-a îndepărtat cât să nu aibă contact direct, dar rămânând destul de aproape ca să audă ce se petrece. — Tu cine ești? întrebă Tobias uitându-se țintă la Adriana. Gilles începu să bâiguie: — Îmi pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ziua de azi. — E editor, o liniștea mama ei când Leigh se supăra ca un copil. Cuvintele sunt viața lui. E foarte atent la cuvinte. Le iubește, iubește limbajul. Dragă, nu i-o lua în nume de rău. Și Leigh clătina din cap și spunea că înțelege și se străduia și mai mult să fie atentă ce spune, încercând să nu i-o ia în nume de rău. — Bună, tată, spuse ea aproape cu timiditate. Văzuse că și Emmy și Adriana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
topul preferințelor lui. Oricum nu conta. Singura persoană care a înțeles importanța situației o auzise foarte bine: tatăl ei arăta de parcă cineva îi folosise stomacul pe post de sac de box. — Jesse Chapman? Acel Jesse Chapman? Leigh se mulțumi să clătine din cap de teamă că, dacă deschidea gura, nu s-ar mai fi stăpânit de bucurie. El își reveni repede și ridică paharul de vin să ciocnească, dar Leigh citi îndoială și neîncredere în ochii lui. Știa că el credea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
rezervată. — Zău, nu e mare scofală. În plus, la serviciu e un mare balamuc în perioada asta. Editez primul scriitor important. Și nu cred că Russell ar fi încântat dacă l-aș lăsa singur taman pe 4 Iulie. Emmy a clătinat din cap. — Vezi? Leigh e prea ocupată și sunt sigură că și tu ai, ăă...lucruri de făcut. Nimeni nu știa ce făcuse Adriana toată ziua, dar era o înțelegere tacită să nu abordeze subiectul ăsta. În plus, rezervarea e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
decât de obicei. Dumnezeule, ce bine e! Dacă aș afla că mai am de trăit doar un an sau cinci sau zece, jur că primul lucru pe care l-aș face ar fi să cumpăr un pachet de țigări. Emmy clătină din cap și câteva șuvițe din părul ei castaniu se desprinseră din coadă. Își potrivi costumul de baie — stilul sport, de culoare albastră, alcătuit din două piese, care arăta mai degrabă ca un echipament sportiv decât ca niște bikini — și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
anunț că e chiar Tobias Baron. Două capete se ridicară să se uite la ea cu surprindere. Ei, cu asta le-am captat atenția, ce bine-mi pare! — Chiar Tobias Baron? întrebă Leigh. Da, așa e mai bine. Chiar el. Clătină din cap în semn că da. — De fapt, prietenii îi spun Toby. Leigh se holbă la ea. — Glumești? Zi odată, femeie! Trebuie să auzim— — Desigur! zâmbi Adriana. Dar după ce înot puțin. Se ridică de pe șezlong ca o felină care și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
ținut trei ani, timp în care nu a făcut copii. Eu nu l-aș pune în categoria bărbaților însurați. Adriana fluieră a surprindere. — Măi să fie, se pare că amândouă sunteți foarte informate. Asta înseamnă că sunteți de acord? Celelalte clătinară din cap cu tărie. — Povestește-ne despre el, spuse Emmy răsuflând ușurată probabil pentru că atenția nu mai era îndreptată asupra ei. Adriana își ridică puțin de pe scaun bustul care picura de apă ca să îndrepte perna, de ajuns ca să-l facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
că începuseră să construiască o legătură neobișnuită pentru amândoi — nu romantică, desigur, dar cumva intimă. În treacăt și fără să insiste sau atragă atenția câtuși de puțin, Jesse a zis ceva de soția lui. — Ai o soție? întrebă Leigh. El clătină din cap că da. — Adică, ești căsătorit? — Da, în general așa se spune. Te surprinde? — Nu. Adică, da. Nu surprinsă că ești căsătorit, doar... ăă, surprinsă că... mă rog, n-am citit despre asta în ziare. Jesse zâmbi, iar ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
descurc? — Foarte bine. — Mulțumesc. Simțea că se încărcă cu adrenalină, era agitată și nerăbdătoare, dar într-un fel pozitiv. — Și cu riscul de a părea un ticălos condescendent, zise el, sunt foarte sigur că am luat decizia corectă. —Așa e, clătină ea din cap. Jesse îi făcu semn chelnerului să le aducă nota de plată și, când acesta o aduse, i-o dădu lui Leigh. — Presupun că o să plătească Brook Harris. — Desigur. Puse în carnețel cardul ei nou-nouț American Express Corporation

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
săptămână. Telefonul lui Henry începu să sune și o clipă mai târziu secretara lui anunță prin intercom că îl căuta soția. — Gândește-te la ce ți-am spus, Leigh, zise el ținând mâna pe receptor să nu se audă. Ea clătină din cap că da și se grăbi să iasă din biroul lui, fără să-i mai pese de usturimea pe care o simțea în călcâie. Secretara lui Henry apucă un teanc de mesaje și rapoarte și se repezi spre Leigh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
BUNĂ MĂTUȘĂ DIN LUME? citi ea cu voce tare. Nu pricep. Ce-i așa amuzant — Schimbul de priviri dintre Izzie și Kevin o făcu să se oprească la mijlocul propoziției. — Oh, nu se poate! Izzie se mulțumi să zâmbească și să clatine din cap. Kevin se întinse peste masă și o strânse de mână. — Nu se poate! murmură Emmy din nou. — Sunt însărcinată! strigă Izzie răsturnând două sticle de apă în timp ce se repezi la Emmy s-o îmbrățișeze. — Nu se poate! — Em

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
care mi-ai spus. Izzie, te iubesc atât de mult! Vino naibii încoace să te mai îmbrățișez o dată! Izzie își trase nasul, ștergându-și o lacrimă de pe obraz. — E din cauza hormonilor. Am alergat mult zilele astea. — Așa e, confirmă Kevin clătinând din cap. — Nu-i nimic. Haideți să sărbătorim! În seara asta vă invit în oraș la cel mai tare restaurant din Miami. Unde să mergem? La Joe’s Stone Crab? Kevin se duse să tragă un pui de somn înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Izzie se întoarse spre Emmy. — Te superi dacă mă duc acum să mă culc? Știu că pentru tine e ca și cum ar fi abia prânzul, dar noaptea trecută nu am dormit deloc și sunt frântă de oboseală. Emmy oftă ostentativ și clătină din cap prefăcându-se dezamăgită. — Doar pentru că ești gravidă și muncești în schimburi ca să aduci pe lume copii zi și noapte nu e o scuză. Fie, cred că am să supraviețuiesc de una singură în următoarele opt ore. Izzie îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Oh, Leigh, sunt o persoană îngrozitoare, suspină ea. Dezgustătoare. Rea. Detestabilă. Singura mea soră, cea mai bună prietenă de pe pământ, este însărcinată, iar eu nu mă pot bucura pentru ea. — Izzie e însărcinată? întrebă Leigh pe un ton grav. Emmy clătină din cap, apoi își aduse aminte că e la telefon. — Da, e. Trebuie să nască în februarie. Luna viitoare vor afla dacă e băiat sau fetiță. — Oh, Emmy, zise Leigh, aș vrea să pot spune “felicitări” și “îmi pare rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Marelui Bijutier al cîștigătorilor de Oscar, guru însuși: Harry Winston. — Oh, Doamne! făcu ea cu respirația întretăiată, uitând pentru un moment că șoferul și o vânzătoare înfumurată se uitau la ea cu atenție. — Da, probabil e copleșitor, spuse vânzătoarea și clătină din cap prefăcându-se că înțelege. Este pentru prima data? Adriana își reveni repede. A naibii să fie dacă o s-o lase pe femeia asta s-o trateze de sus. Îi aruncă cel mai strălucitor zâmbet și întinse mâna s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
señora, son de aqui. El señor Winston me los dió como regalo de boda hace casi veinte años. Da, domnișoară. Domnul Winston mi i-a oferit ca dar de nuntă cu aproape douăzeci de ani în urmă. — Muy lindos. Adriana clătină din cap aprobator în timp ce Ama roși din nou și dispăru în spatele unei draperii grele de catifea. — Cum se face că vorbiți spaniola atât de fluent? întrebă vânzătoarea, mai mult din politețe, decât din sinceră curiozitate. — Prima mea limbă este portugheza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
nu din cele retro care se găsesc la raionul de îmbrăcăminte pentru tineret de la Bloomingdale’s — ridică spre Jesse cana de cafea și-i făcu cu ochiul. — ‘Neata, domnu’, spuse Jesse, bătându-l pe acesta pe spate. — Șefu’, zise bărbatul clătinând din cap și luând o înghițitură de cafea. — Rămâne pe luni seara? Bărbatul clătină din cap că da. — Pe luni. Jesse s-a îndreptat spre tejgheaua unde se servea micul dejun, salutându-i pe toți din drum, apoi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Bloomingdale’s — ridică spre Jesse cana de cafea și-i făcu cu ochiul. — ‘Neata, domnu’, spuse Jesse, bătându-l pe acesta pe spate. — Șefu’, zise bărbatul clătinând din cap și luând o înghițitură de cafea. — Rămâne pe luni seara? Bărbatul clătină din cap că da. — Pe luni. Jesse s-a îndreptat spre tejgheaua unde se servea micul dejun, salutându-i pe toți din drum, apoi s-a așezat pe locul liber de lângă Leigh. Nu știa exact de ce, dar ei i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]