605,622 matches
-
niciuna din sistemul de norme ale Dreptului, atât În sistemul Constituției unui stat, cât și În ansamblul „legilor organice”. Un moment deosebit de important - În fond, indispensabil! - este acela al Relațiilor dintre Stat și Drept În care filosoful italian reedita axul Codului de legi al lui Napoleon (1806), adică „Dreptul primează Statului”. Autoarea cărții asumă cu echilibru și tact juridic, tezele operei lui Giorgio del Vecchio, eșalonând capitolele VI și VIII, prin temele luate În analiză: Imperativul dreptății și fundamentul rațional al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să fie limitat la condiții de ospitalitate generală”. Pe o astfel de cale este posibilă realizarea unei Constituții internaționale. Kant arată că ideea unui Drept internațional nu este o Închipuire fantastică și exaltată a dreptului, ci o Întregire necesară a codului nescris, precum și a dreptului de stat ca drept al ginților, spre dreptul public al omului În genere și astfel spre pacea eternă. Kant argumenta posibilitatea păcii eterne viitoare ca pe o contradicție dialectică prin care: natura Însăși garantează posibilitatea armonizării
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a recurge la ajutorul analogiei sau, dacă este necesar, chiar la principiile generale de drept, când o controversă nu poate fi rezolvată printr-o dispoziție precisă de lege, rezultă, În sistemul actual În vigoare, (din art. din „Dispozițiile preliminare ale Codului civil asupra publicării, interpretării și aplicării legilor În general”). Mai remarcăm că judecătorul nu poate În nici un caz refuza o sentință, invocând tăcerea, obscuritatea sau insuficiența legii. Trebuie să existe o normă pentru fiecare caz; dacă n-a fost În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
impunând celuilalt o datorie, o obligație corespunzătoare. A impune o datorie Înseamnă Însă a ordona. Deci ceea ce e o simplă afirmație sau observație nu are, de fapt, caracter juridic. În drept nu există modul indicativ, iar când e folosit În coduri, are În realitate un Înțeles imperativ. De asemeni sfaturile, simplele Îndemnuri, ies din sfera dreptului; toate formele atenuate de impunere, nu sunt de natură juridică. E foarte adevărat că adeseori găsim, mai cu seamă În legislațiile antice, enunțuri de fapte
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și obligația sacrificiului suprem. Mai sunt, apoi, datorii pozitive În raporturile particulare, ca de ex. datoria de Întreținere Între anumite grade de rudenie, datoria de a da ajutor persoanelor rănite sau aflate În primejdie (v. art. 593 și 652 din Codul penal ital.), datoria de a asigura pe muncitori contra accidentelor de muncă, obligația impusă navigatorilor de a veni În ajutorul vaselor aflate În primejdie, chiar străine (v. art. 120 din Codul marinei comerciale) etc. Prin urmare, dreptul nu are un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aflate În primejdie (v. art. 593 și 652 din Codul penal ital.), datoria de a asigura pe muncitori contra accidentelor de muncă, obligația impusă navigatorilor de a veni În ajutorul vaselor aflate În primejdie, chiar străine (v. art. 120 din Codul marinei comerciale) etc. Prin urmare, dreptul nu are un caracter pur negativ, impune a face sau a nu face ceva, de aceea el e o normă universală a acțiunii, care cuprinde Întreaga conduită umană. Dar, dacă exemplele de obligațiuni juridice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Își Însușește caracterul imperativ, care este propriu determinărilor juridice În general. Același raționament se poate face și pentru o altă categorie de norme, anume pentru normele explicative sau declarative, care cuprind definiții de cuvinte sau de concepte. De exemplu, când Codul civ. italian arată ce trebuie să Înțelegem prin „casă mobilată” (art. 424) sau explică faptul (art. 410) că „arborii sunt imobile atâta timp cât nu sunt tăiați” ; când Codul com. arată care sunt „actele de comerț” (art. 3), sau când Codul pen
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau declarative, care cuprind definiții de cuvinte sau de concepte. De exemplu, când Codul civ. italian arată ce trebuie să Înțelegem prin „casă mobilată” (art. 424) sau explică faptul (art. 410) că „arborii sunt imobile atâta timp cât nu sunt tăiați” ; când Codul com. arată care sunt „actele de comerț” (art. 3), sau când Codul pen. definește „rudenia” (art. 307 al. ultim), pare la prima vedere că sunt enunțări cu caracter filologic, mai potrivite unui dicționar decât unui Cod. Aceste explicări aparente se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
când Codul civ. italian arată ce trebuie să Înțelegem prin „casă mobilată” (art. 424) sau explică faptul (art. 410) că „arborii sunt imobile atâta timp cât nu sunt tăiați” ; când Codul com. arată care sunt „actele de comerț” (art. 3), sau când Codul pen. definește „rudenia” (art. 307 al. ultim), pare la prima vedere că sunt enunțări cu caracter filologic, mai potrivite unui dicționar decât unui Cod. Aceste explicări aparente se referă Însă, În realitate, la alte norme și legate de acestea, dobândesc
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nu sunt tăiați” ; când Codul com. arată care sunt „actele de comerț” (art. 3), sau când Codul pen. definește „rudenia” (art. 307 al. ultim), pare la prima vedere că sunt enunțări cu caracter filologic, mai potrivite unui dicționar decât unui Cod. Aceste explicări aparente se referă Însă, În realitate, la alte norme și legate de acestea, dobândesc Întotdeauna un sens imperativ, având drept obiect tocmai un anumit cuvânt sau expresie care trebuie să fie Înțeleasă Într-un anumit mod. Normele explicative
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fapt În categoria normelor abrogative, despre care am vorbit și capătă prin urmare, În aclași mod, o natură imperativă. Câteva exemple dintre cele mai caracteristice date de G. del Vecchio și Mircea Djuvara vor lămuri și mai bine faptul. Când Codul civ. italian (art. 1761) Îngăduie mandatarului să renunțe la mandat, nu face decât să nege pentru acest caz (În condițiile indicate), imperativul inerent Încheierii contractului (cfr. În special art. 1123), interzice uneia din părți de a renunța la contract din
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
imperativul inerent Încheierii contractului (cfr. În special art. 1123), interzice uneia din părți de a renunța la contract din propria sa voință. Tot astfel, permisiunea juridică de a nu plăti datoriile rezultate din jocul de noroc (cfr. art. 1102 din Cod. civ.), presupune comandamentul general de respecta pactele; unde acesta ar lipsi, adică nici o normă n-ar impune această obligațiune, permisiunea de mai sus ar fi de prisos și chiar nici nu s-ar putea Înțelege. E vorba, deci, de negări
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
normă care să nu aibă caracter imperativ. Deci: Comandamentul pozitiv ori negativ este un element integrant al conceptului de Drept. Astfel, a impune o datorie (obligație) Înseamnă a ordona. În Drept, nu există modul indicativ, iar când este folosit În Coduri, are un Înțeles imperativ. Toate formulele atenuate de impunere nu sunt de natură juridică, observă cu justețe Giorgio del Vecchio. Deoarece imperativul poate lua o formă pozitivă sau una negativă cea dintâi distincție deosebește normele juridice În: preceptive și prohibitive
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care ea o desființează. Ea obligă la recunoașterea desființării. 2. Normele explicative sau declarative - cele care cuprind definiții de cuvinte sau de concepte. Restricția imperativă se referă la modul strict În care trebuie să fie Înțeles un anumit concept din Codul Civil etc. de ex. „Rudenia” etc. aceste norme pot fi socotite repetări mai specificate de fragmente din alte norme preceptive sau prohibitive. 3. Normele permisive - după unii juriști, acestea nu ar avea În Întregime caracter imperativ. În esență: „Permisiunea - ne
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
profesii, arte etc.), simultane, cu respectul legilor „cu caracter general”. Principiul majorității funcționează În toate ansamblurile legislative și În orice corp constituit. Dar nu orice (totul) Îi este permis majorității! Del Vecchio, În spiritul marilor săi predecesori (Montesquieu, Rousseau, Kant, „Codul lui Napoleon”), subliniază ideea că dreptul fundamental de libertate, care, prin natură, aparține „În chip egal tuturor”, nu ar trebui să fie abolit „chiar sub forma legii printr-un vot”, În oricare ar fi adunarea (parlamentul). Într-o manieră idealist-romantică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
copii. Sunt evocate: autoritatea lui pater familias, cu caracterul său privat, În Societatea civilă („domestică”) „puterea disciplinară” este caracteristică. Pe lângă aceasta, trebuie remarcat că „familia este o instituție juridică”. Ea comportă legături și datorii morale, la fel de importante ca cele juridice. Codul civil (italian) după ce afirma că mariajul impune celor doi soți obligația de : a Întreține, a educa și a instrui copiii, mai declară că educația și instrucția „trebuie să fie conforme principiilor morale” (art. 147) și totodată declară că: „fiul, oricare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
amenințare concretă și directă pentru ordinea juridică a Statului”. Analiza pertinentă și echilibrată a filosofului neokantian italian apreciază, cu justețe și profunzime, că „normele care domnesc diferitele organizații sociale sunt adesea trase din acelea deja formulate sub formă generică, prin codurile și legile În vigoare”. Desigur, orice societate (asociație) tinde să-și creeze (și să dezvolte) propriul său drept, care de obicei este conform celui al Statului, dar care poate, de asemenea, să constituie o deviație, sau să fie În opoziție
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
societatea statelor Ca și Immanuel Kant În lucrarea Spre Pacea eternă care la influențat, ca peste tot, Giorgio del Vecchio tratează, și el, problema raportului dintre Stat și Dreptul internațional, chestiune tratată anterior și de către Montesquieu, Vico, dar și de Codul lui Napoleon (Des Justices de paix, p. 671 725). El apreciază că, la urma urmei, „tot Dreptul În esență nu e decât un sistem de limite și de constrângeri ale Voinței. Dar, În domeniul dreptului internațional, problema devine cu mult
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
demnă de o cauză mai bună închiderile lingvistice! Spațiile goale, când e vorba de receptarea spiritului unui popor, creează neînțelegeri și sentimentul inconfortabil că planeta gândește... sectorial. Ne putem explica și așa de ce literatura unei țări ca Iranul, cu un cod artistic greu de imaginat de către euro-americani, nu a pătruns decât întâmplător și circumstanțial în circuitul valorilor noastre spirituale, fiind receptată precar și incoerent, la nivelul individului și nu la nivel de grup sau comunitate lingvistică! În ciuda unor străduințe admirabile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ne văicărim că avem mentalitate... balcanică! Traducerile din literatura clasică persană, poezie, mai ales, (bine că sunt și acestea!) păcătuiesc prin îndepărtarea de la modelul poetic persan, traducătorii permițându-și libertăți prea mari în textul secund, încât acesta pare rupt de codul cultural care l-a născut, ba, mai mult, pare supus unei ideologii artistice europene. De vină sunt, bineînțeles, și traducerile germane, engleze sau franceze pe care traducătorii români le-au consultat, dar nu ne putem abține să nu constatăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
au fost imitați, începând cu sfârșitul secolului al XV-lea, de emulii lor, sub neliniștea și presiunea unui trecut prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori de imaginar poetic, dar nici să se îndepărteze de modelele consacrate. Între literatura clasică persană și literatura modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Hector, nr. 2-4 tel. 0256/220949 Redactor: Livia Iacob Tehnoredactor: Petronela Vlăgea Grafician : George Romeo Hurdubai Bun de tipar: 2009 • Apărut: 2009 • Format 11,00 x 18,00 INSTITUTUL EUROPEAN • Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43 OP 1 C.P. 161 • cod 700107 • Tel. Difuzare: 0788.319462 Fax: 0232/230197 • euroedit@hotmail.com http: //www.euroinst.ro P.C. JERSILD Eu, gândacul 2 1 3 ANTON MARIN Eu, gândacul 6 7
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fizice care corespund cel mai direct cu calitatea rezultatelor pe care le obținem în viață. Primul ingredient este SISTEMUL DE CONVINGERI, al doilea ingredient este SINTAXA MENTAL| și este modul în care cineva își organizează gândurile și este ca un COD, de aceea oamenii nu pot comunica bine unii cu alții, pentru că folosesc coduri diferite, au sitaxe mentale diferite, iar al treilea ingredient este FIZIOLOGIA, mintea și corpul sunt legate indestructibil. Astea sunt ingredientele de bază ale noastre, dar una este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în viață. Primul ingredient este SISTEMUL DE CONVINGERI, al doilea ingredient este SINTAXA MENTAL| și este modul în care cineva își organizează gândurile și este ca un COD, de aceea oamenii nu pot comunica bine unii cu alții, pentru că folosesc coduri diferite, au sitaxe mentale diferite, iar al treilea ingredient este FIZIOLOGIA, mintea și corpul sunt legate indestructibil. Astea sunt ingredientele de bază ale noastre, dar una este să discutăm despre aceste lucruri și de puterea interioară și alta este să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pentru că acesta este misterul misterelor și este bine, pentru că ne dă libertatea de a desluși singuri adevărul. Mi se pare fantastic că omul are libertatea de a descoperi adevărul, în modul în care el percepe acest lucru folosindu-și propriul cod mental. Eu mi-am ales un nou drum pe care l-am construit din proprie inițiativă și perfect conștientă că uneori poate fi anevoios, dar sunt mulțumită pentru că l-am creat după dorința mea și cu ajutorul ghidului interior (Dumnezeu). De
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]