5,796 matches
-
că în toată perioada liceului, atunci când se formează personalitatea unui om, când relațiile cu colegii au o mare importanță, eu în acea perioadă am învățat doar în clase de băieți. Într-o perioadă delicată din viață, n-am avut nici o colegă de clasă cu care să relaționez. Atunci, bineînțeles că nu eram conștient de acest lucru, iar mai târziu am înțeles și din acest aspect, că fiecare dintre noi ne naștem cu o anumită direcție predestinată. Liceul „Costache Negruzzi”- Iași În
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
profesori buni, recunoscuți ca atare de către majoritatea elevilor. Dintre aceștia îmi mai amintesc de doamna Gâtu, profesoară de matematică, domnul Vârvolici, profesor de istorie, domnul Sârbu, profesor de psihologie și diriginte. În tot acest timp eram îndrăgostit de aceeași fostă colegă de școală, Melania, o iubire platonică și personală, iar la un moment dat ,,mi-am luat inima în dinți” și i-am dat un telefon. Am schimbat câteva cuvinte, dar eram prea timid ca să se lege ceva. La câteva zile
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
grupul din care țâșnise. Eu nu știam ce relații mai erau în zonă, ce conexiuni mai existau și nici nu conta pentru mine, dar am înțeles că-l deranjasem, că-i ,,stricam ploile “. Cu alte cuvinte, ca să vorbesc cu o colegă, trebuia mai întâi să-i cer permisiunea lui Băldigău, fiu de securist, adică mare ,,sculă” în zonă. Eu ca și naiv ce eram, încă nu aflasem că un securist, adică ,,un om integru care apără cuceririle poporului” este un fel
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
anume voia! La un moment dat pentru mine s-a ivit posibilitatea unui transfer în altă parte. Am făcut cerere, Hermeziu mi-a aprobat-o dar cu o zi devansată față de cea normală. Eu n-am dat importanță, dar o colegă care lucra la personal mi-a spus că în acest fel pierd vechimea acumulată. Atunci am revenit, l-am reclamat din nou și după lungi insistențe, mi-a aprobat în sfârșit cererea. Deși scăpa în acest fel de mine, Hermeziu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
vederi mai înaintate decât predecesorii săi și atunci m-am gândit să-i scriu și lui o scrisoare. Știam că pe canalele oficiale nu era nici o șansă ca aceasta să ajungă la destinație, dar întâmplarea a făcut să am o colegă care avea rude în Basarabia și tocmai atunci pleca la ele în vizită. I-am spus despre ce este vorba, a fost de acord, iar când s-a întors mi-a spus că scrisoarea mea fusese trimisă mai departe. În
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dansuri naționale cu suitele lor de Învârtite, Hațegane, Feciorești și Pe sub mână, în regia maestrului coregraf Gheorghe Tutor. Succesul tinerilor artiști amatori a fost debordant, aclamațiile spectatorilor consăteni nu mai conteneau. Tânăra învățătoare, domnișoara Silvia Grovu cu mai vârstnica ei colegă, doamna Maria Budac împreună cu directorul de atunci al școlii, domnul Nicu Budac, precum și cu primarul satului, domnul Ieronim Budac au reținut după spectacol întregul ansamblu pentru felicitări și pentru întocmirea unui plan de viitor în vederea organizării și a altor serbări
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dispăruse. Cred că maică-mea a fost puțin șocată și a luat-o să i-o arate cuiva, probabil vreunui medic psihiatru care să-i spună ce se întîmplă cu fiul ei - căci nu cred că a dus-o la colega ei de catedră, profesoară de română, s-o întrebe ce părere are despre ea și, eventual, să-i facă un scurt comen tariu. Ca și maică-mea, eu am mers pe burtă, m-am făcut că n-am băgat de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
asemănare cu persoane și fapte reale este pur întîmplătoare“ (s-a făcut de nenumărate ori chestia asta). Personajele din relatările mele sînt reale, iar faptele lor, deși uneori pare puțin verosimil, s-au întîmplat aievea. Cîndva, Andreea Deciu, fosta mea colegă de facultate, îmi reproșa că „povestirea cu schija e marqueziană“ și aducea un argument, în opinia ei, de netăgăduit : sora care mănîncă găinaț e luată după Remedios (care mînca pămînt). Povesti rea o fi fiind marqueziană sau altfel, dar soră
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
foarte rău. În perioada aceea, Dănuț începu să-și cunoască mai bine colegii și se împrieteni cu cîțiva. De pildă, cu Marinescu, care, chiar dacă era tuciuriu la față, era deștept și nu mirosea a țigan ca Tănase. Sau cu o colegă pe care o chema Teacă Violeta și care îi făcea inele de plastic, din semnele de carte, sau solnițe și avioane din hîrtie. Teacă era o fată bună, dar îl deranja la ea că se scobea tot timpul în urechi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
plecase șchiopătînd înspre clasă. Bascul ei alb de pionier zăcea uitat pe caldarîm lîngă zidul alb al școlii, iar soarele scălda, ca totdeauna, lumea cu lumina lui aurie, precum spicele patriei. /Serghei Luminița a fost prima dintr-o serie de colege de care m-am îndrăgostit. După experiența cu ea, m-am limitat numai la colegele de clasă. Urmă toarea a fost Băidan Doina, pe care am iubit-o din clasa a doua pînă într-a cincea, cînd m-am mutat
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
alb al școlii, iar soarele scălda, ca totdeauna, lumea cu lumina lui aurie, precum spicele patriei. /Serghei Luminița a fost prima dintr-o serie de colege de care m-am îndrăgostit. După experiența cu ea, m-am limitat numai la colegele de clasă. Urmă toarea a fost Băidan Doina, pe care am iubit-o din clasa a doua pînă într-a cincea, cînd m-am mutat la o altă școală. Desigur, am iubit-o în tăcere ; ea nu se prea uita
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a doua pînă într-a cincea, cînd m-am mutat la o altă școală. Desigur, am iubit-o în tăcere ; ea nu se prea uita la mine, ci la premiantul clasei, Alexe. Mie îmi făcea ochi dulci, la vremea respectivă, colega mea de bancă, Popescu Denisa, care, la un moment dat, mi a spus, înroșindu-se, ce înseamnă CFR citit de la stînga la drepta, apoi invers și iarăși de la stînga la dreapta : „Carol Fute Regina, Regina Face Copii, Copiii Fac Rele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am văzut-o a fost peste vreo lună, cînd am mers într-o excursie cu clasa la Gura Diham și am invitat-o și pe ea. La cabană ne-am cazat eu cu Preotu’, iar ea în cameră cu o colegă de-a noastră de clasă, una Izabel, pe care amicul meu o pipăia prin pauze și îi băga mîna în chiloți cînd ne dădeau filme educative în laboratorul de chimie. Firește că imediat după ce ne-am instalat în camere am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
întrebările de cuviință, mai ales că fata se uita, așa cum era și nor mal, în pămînt, pe urmă, cum însuflețirea le creștea puțin cîte puțin, cu povestiri despre camarazii de școală). Bunica vorbea și acum cu plăcere despre fostele ei colege, precizînd unde a ajuns fiecare învățătoare după aceea. Lenuța Duminică la Fințești, Despina Petrescu la Costești, Lorica și Tanțy, amîndouă la Găești, Puia Georgescu la Valea Mărului. Păstra în dulapul ei - printre batistele date cu parfum, bucăți de etamină cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
roadele eforturilor lor materiale era pe deplin justificată. Rămânând în aria exemplului prezentat, am aflat mai târziu că adolescentul de atunci, aspirant la titlul de învățător, a dobândit ulterior calificare de profesor și conduce o școală generală din Iași... O colegă dăscăliță, ajunsă la vârsta senectuții, evoca nostalgic cu ochii scăldați în lacrimile amintirilor un fapt aparent banal dar semnificativ pentru întregirea temei abordate. La începuturile studenției, povestește ea, în vremurile bogate în lipsuri și neajunsuri, bunicul ei, trăitor pe meleagurile
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ducea dorul: plăcinte poale-n brâu, colaci proaspeți și rumeni, cozonaci bine crescuți și aromați, așa cum numai bunica știe să facă, pâine pufoasă și gustoasă, friptură fragedă de rață și de găină, fructe etc. Nepoata s-a cam sfiit când colegelor ei li s-a dezvăluit proveniența ei țărănească, trăire pe care acum o regretă sincer. Bunicii au rămas în memoria afectivă a septuagenarei ca un luceafăr nestins... Cu mai multe zeci de ani în urmă, în lumina ca mierea a
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să poată face din ea „măcar o învățătoare”. Formulată astfel, rugămintea acestei mame a lăsat-o pe eminenta dăscăliță fără replică. Pentru a-i atenua cât de cât amărăciunea provocată de situația jenantă în care fusese pusă, i-am citit colegei mele un fragment din cartea lui Gala Galaction Oameni și gânduri din veacul meu în care autorul aduce un emoționant omagiu învățătorilor: Sunt patruzeci de ani între mine, cel de azi, și aceste cărunte capete de dascăli, rechemate de emanațiunea
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de dirigenție. Ușa se deschide discret, aproape fără zgomot și Dumitru Dascălu intră, cu pașii măsurați dintotdeauna și se îndreaptă spre catedră. După ce îi îmbrățișează
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
profesional. Unul dintre ei a fost aplaudat când a anunțat, cu nedisimulată mândrie, că este proaspăt bunic. Ca diriginte al anului V-A, care își aniversează cele trei decenii de la absolvire, le am adresat în finalul festivității câteva cuvinte: Stimate colege și colegi, dragi absolvenți ai anului V-A, promoția 1975 Se împlinesc 30 de ani de când absolvenții anului V-A, cu un efectiv de 40 de tineri, viguroși și frumoși, își luau zborul în viață, încrezători și entuziaști după ce timp
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
primim cadoul de crăciun, deoarece am lipsit și de la masa de prânz. Am reușit să închei și trimestrul II cu note bune. Dar am terminat anul, deci clasa a VI-a cu nota “nouă” la purtare deoarece am accidentat o colegă de clasă la ora de educație fizică desfășurată în curtea școlii. Era o zi splendidă de început de primăvară, fără vânt. Curtea fusese făcută prin săparea dealului din spatele școlii iar la marginea săpăturii pentru ca dealul să nu alunece în curte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pus mâna pe o piatră, căci se găseau destule împrejur și am vrut să arunc la țintă. Eram concentrat, cu ochii la țintă, și, în clipa când mâna a plecat din poziția de aruncare, cu groază am văzut-o pe colega mea, Waltraud Stocher poziționată între piatră și țintă. Atunci, cu un ultim efort, am încercat să schimb direcția dar nu am putut decât să cobor lovitura sub țintă. În secunda următoare s-a auzit un țipăt scurt. Traude, cum îi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
coli de desen blocurile de timbre și cele două acțiuni la păstrare, unde au zăcut timp de două zeci de ani. Cum am amintit anterior datorită faptului că eram apreciat pentru comportament de către dirigintă am simțit și o schimbare a colegelor, a grupului de fete pe care le-am simțit mai apropiate sufletește în discuțiile noastre. S-a spart gheața, a dispărut fenomenul de respingere care a fost un paravan negativ între noi. Totul s-a schimbat în bine și cele
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
m-am îndreptat spre gară, aveam un accelerat de noapte pentru a ajunge la Alba Iulia unde a doua zi era vernisajul Expoziției Naționale de Pictură „1 Decembrie”, unde eram invitat. Din gara Titu s-a urcat Elena Ferdinand, o colegă ce picta, din Târgoviște, călătorind împreună apoi spre capitala Marii Uniri, povestindu-ne diferite întâmplări petrecute în perioada în care nu ne văzusem. Expoziția Națională „Lemnul tradiție și modernitate” București, 2002 Vernisajul de la Alba Iulia, întreaga atmosferă de sărbătoare națională
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un gest de regret. Am zâmbit ușor, privind-o, spunându-mi în sinea mea, că nu e sănătoasă, ce crede ea că o dădeam cu câțiva lei, ridicându-mă în același timp că îmi amorțiseră picioarele. Apropiindu-mă de o colegă de breaslă ce expunea în dreapta mea, îi povestesc pe scurt mica întâmplare cu cumpărătorul ce dorea să-mi ia lucrarea. Colega mea pe care o cunoșteam doar de câteva ceasuri, fiind în apropierea mea, aflasem despre ea doar atât cât
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
că o dădeam cu câțiva lei, ridicându-mă în același timp că îmi amorțiseră picioarele. Apropiindu-mă de o colegă de breaslă ce expunea în dreapta mea, îi povestesc pe scurt mica întâmplare cu cumpărătorul ce dorea să-mi ia lucrarea. Colega mea pe care o cunoșteam doar de câteva ceasuri, fiind în apropierea mea, aflasem despre ea doar atât cât scria pe ecuson că o cheamă Ioana Duduță, - măști populare, artizanat, Tulcea, drăguță, și purtătoarea unui zâmbet fermecător, privindu-mă zâmbind
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]