9,252 matches
-
roagă la Dumnezeu să câștige cursa, iar când nu se Întâmplă asta, se mută din oraș. — Dumnezeule mare, spune Momo, atât de șocată, că uită să-și ceară scuze pentru prima dată de când am cunoscut-o. Pare un personaj foarte colorat. De câte ori le vorbesc altora despre tatăl meu, mă aud cum adopt un ton diferit: detașat, lejer, ironic. Tonul cu care spui povești amuzante. Personajele colorate sunt excelente În romanele lui Dickens sau ca roluri secundare În filme unde sunt jucate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-și ceară scuze pentru prima dată de când am cunoscut-o. Pare un personaj foarte colorat. De câte ori le vorbesc altora despre tatăl meu, mă aud cum adopt un ton diferit: detașat, lejer, ironic. Tonul cu care spui povești amuzante. Personajele colorate sunt excelente În romanele lui Dickens sau ca roluri secundare În filme unde sunt jucate de foști idoli de matineu buhăiți care, purtați de un val de milă publică, pot ajunge să câștige cel mult premiul pentru „cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Am plâns când am auzit că a murit Sinatra. —Hei, și mie Îmi place Frank, dar a murit foarte bătrân. De ce-ai plâns? Nu știu cât de mult vreau să-i Împărtășesc acestui străin ceva atât de intim. Versiunea cu personajul colorat sau povestea adevărată? Tata avea o colecție de discuri de gramofon cu Sinatra pe care o ținea În servantă - ordonate În cămășuțele lor de hârtie maro, pe un suport pentru feliile de pâine prăjită. Și pe mine, și pe Julie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de jos a spatelui meu și adoarme, În timp ce eu stau acolo Întinsă, din ce În ce mai trează, Încercând să-mi amintesc tot ce trebuie să nu uit: pașapoarte, bilete, bani, haine de ploaie (sigur că va ploua, doar mergem În vacanță), puzzle/creioane colorate/foi În cazul În care e blocaj În Tunelul Canalului Mânecii, caise uscate ca gustare hrănitoare, jeleuri ca mită, bănuți de ciocolată care să-i facă să se topească. Nu zicea doamna Pankhurst ceva despre cum femeile ar trebui să Înceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Lara și Jolene studiau deja meniul în căutarea felurilor cu mai puțini carbohidrați. Primiseră una dintre cele mai bune mese, chiar lângă fântână, cu banchete din piele. În oceanul de persoane importante care luau prânzul acolo, arătau ca două păsări colorate: Jolene era îmbrăcată într-o rochie sexy, albastru-deschis, strânsă în talie pentru a-i sublinia formele, iar Lara, posesoarea a două dintre cele mai lungi picioare din Manhattan, purta o fustă albă mini și o bluză stacojie. Părul ei lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Andersson, privindu-și fix mîinile și muncind să-și curețe niște scame uleioase de sub unghii; vorbi cu voce joasă, de parcă se temea să nu-l spioneze cineva: Frank m-a rugat să aranjez sistemul ca să se umple casa cu fum colorat. Eu și Mahoud ne-am dus acolo cu mașina după-amiază, cînd menajera avea treabă. I-am spus că sînt inginerul de la Întreținere și că Mahoud e asistentul meu. Am deschis conducta de admisie și i-am arătat lui Mahoud unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
definitiv în mine, blocându-mi mintea fără drept de apel. La petrecerea mea, am lăsat-o pe Georgi să fie maestru de ce remonii, după cum se oferise. Eu m-am îmbrăcat frumos (mama îmi cumpărase o rochie din centru, o rochie colorată și veselă). M am lăsat împopoțonată de mama, coafată și fardată de mama, parfumată de mama. Mi-am primit musafirii veselă și am flecărit și râs întruna, am despachetat cadourile cu exclamații de bucurie, am dansat, am suflat în lumânări
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
exclamații de bucurie, am dansat, am suflat în lumânări și am băut șampanie cu nemiluita. Am fost centrul atenției pentru o zi. Un centru gol, în care eu nu mă recunoșteam câtuși de puțin - dar care era ușor și frumos colorat -, și îmi părea chiar bine că nu mă recunosc. Am dansat neîntrerupt la petrecerea majoratului meu cu un verișor al Georgianei (perechea mea pe ultima sută de metri) pe o muzică dulceagă care mă îngrețoșa teribil și mă făcea să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vreme, descumpănite, ca niște fulgi murdari și urâți de zăpadă, și au căzut apoi neputincioase în noroiul de pe alee. Am închis geamul, mi-am pus caseta cu Genesis și m-am lungit în pat, în rochia mea nouă și vesel colorată, învelindu-mă până la bărbie cu plapuma. Am închis ochii și m-am lăsat cuprinsă de muzică și de gândurile care mi se tot spărgeau în frunte, ca niște talazuri înfuriate. Dintr-odată m-am simțit obosită, mi-am simțit pleoapele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nor mare și alb care trece pe deasupra blocului și se îndepărtează plutind tăcut, cu spatele la mine. Are spinarea unui inorog. Mi-aș dori să intru în starea de plutire și să plutesc, să înot prin aer, în fru moasa mea rochie colorată, așa cum am înotat prin aer cu tine, Edo, atunci când mi-ai vorbit pentru prima și singura dată. Să simt pe pielea mea, acum, când fiecare celulă din mine mă înțeapă ca un ac de viespe, ca să-mi dea de înțeles
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cred că nu aveam mai mult de 7 ani și mă atrăgea magnetic distanța de la balconul nostru de la etajul opt până la pământ, unde oamenii erau mult mai mici decât eram eu la înălțimea mea de 7 ani. Visul era simplu, colorat și vesel: săream de pe bal con în jos, să ajung mai repede în stradă, și aterizam cu un mic salt pe pământ. Nu știam nimic despre gravitație, dar în vis simțeam foarte clar țopăitul, era foarte distractiv, pentru că, datorită saltului
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
străină de tot sub stratul de omăt. Și parcul era pustiu, abandonat de orice formă de viață. Ce căuta ea oare pe stradă la ora asta? Totul era încremenit și mort. Tocmai atunci, doamna Ionescu zări două fete în canadiene colorate, una galbenă și una roșie, alergând prin zăpadă și trântindu-se pe spate în troiene, înțepenind acolo, ca niște mane chine de plastic fără viață, peste care continua să se prăbușească un puhoi de fulgi. Doamna Ionescu icni speriată, își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ceștii îi aduse aminte, din senin, de stiloul auriu cu care scrisese atunci compunerea la olimpiadă. Primise mai târziu o diplomă pentru acea compunere. O diplomă de mult uitată. Dar ce mult o emoționase pe atunci foaia aia de hârtie colorată! Stăteam în bancă privind la ploaie și scriam, își continuă ea gândul cu aviditate. Ce scriam? Nu mai știu. Probabil despre o lume care nu există, așa cum visează adolescenții. La ce mi a folosit? La ce bun să visezi cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu tau șoptit sau, dimpotrivă, vorbeau tare și emfatic, consultându-și iritate ceasurile. Câțiva vilegiaturiști plictisiți răsfoiau reviste lucioase, violent colorate. Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se întârziase plecarea cu douăsprezece minute. Cam mult, își spuse, simțind cum se zburlește pielea pe ea. De ce nu pornea odată avionul? Pe locul dinspre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se poticnească, deloc, în cuvintele sale: Scoate o foaie de o sută, ca să-ți arat o minune! Cu o palmă asudată, luă suta aceea boțită din mâna beteagului, băgând-o în sipetul cel lăcuit. A turnat în el niște zeme colorate și zdrăngănindu-i niște sertărașe, ce răsunau melodios și îndepărtat, a scos din sipet două bancnote nou-nouțe, pe care i le înmână lui Vartolomei, calde, ciudat mirositoare și încă neînchegate prea bine. Iar a mai cerut o sută ferfenițită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înveterate. Cerșetorul din vagonul-restaurant (în fine, Vladimir se dumiri de unde îl cunoștea salvatorul-taximetrist) trecu prin holul tăcut, pustiu și luminat discret, pe lângă tejgheaua de stejar de la recepție, unde nu se arăta nimeni, îl ajută să urce pe scara de marmură colorată, conducându-l, ca un obișnuit al casei, direct într-un apartament familial, cu draperii identice celor din birourile demnitarilor vremurilor noi, cu un pat dublu, ascuns sub un baldachin desuet, imitând dormitoarele califilor din filmele cu Șeherazade. În mijlocul camerei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
punând strămoșeasca noastră pravilă la îndemâna străinului de la Tărâmul Săratelor Mări? Mie-mi pare această ispravă la fel de primejdioasă cu faptul de a pune tăiș iute de armă în palma nevinovată a unui prunc! Rotindu-și cu solemnitate vârtelnița lui de pene colorate prin văzduhul vernil al poienii de pădure, Aborigenul surâse către neagra lucire a ochilor Fetei. Îi spuse cu blândețe: Copilă, fără de rost temătoare, când Albert, prietenul și oaspetele nostru, va urca în lumea lui cu case încălecate una peste alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care Își construiau vile acolo. Până atunci, cu casele lui cubice, cafenii, cu brâie de piatră și terase ascunse În spate, șic În cartier fuseseră doar micile straturi cu flori dintre șosea și trotuar, protejate uneori de gărdulețe de lemn colorate. Mirosea a fum, probabil că cineva dăduse foc gunoiului din curte, mirosea și a mâncare, a carne prăjită, a șnițel și chiftele. Oamenii care locuiau În acele case cubice Își vădeau lipsa de imaginație și prin stăruința cu care găteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Fuller. La loc de cinste stau cărți care descriu tactici și strategii din timpul campaniilor lui Hanibal, Cezar, Turenne, Frederic al II-lea și Napoleon. Pereții crem sunt tapetați aproape în întregime cu uriașe hărți ce dezvăluie cu săgeți diferit colorate evoluția operațiunilor militare aflate în curs pe diferite fronturi. Nu se zărește nici o fotografie de familie sau un instantaneu cu foștii camarazi de școală militară, doar sus, pe peretele din spate, două portrete înrămate sobru. Al Regelui 59, și alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Este o zi superbă, cu soare bogat și varul alb, îngrijit, al zidurilor amplifică lumina. Se oprește o clipă în fața unei vitrine, doar așa, din cochetărie, pentru a-și verifica uniforma, impecabilă de altfel. Trece pe lângă un cinematograf. Afișele puternic colorate anunță un film gen western, preferatele lui, dar ezită să intre. Preferă plăcerea unei plimbări pe sub copacii proaspăt înmuguriți care inundă aerul cu mireasma lor amețitoare. În fața lui, o pereche de tineri împing un landou de unde se aude gânguritul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cuprinde traheea, gâtuindu-l. Mâneca mantalei începe să ardă mocnit. O stinge cu greu, dar încăpățânată, flacăra își face din nou loc în postavul gros. Începe să amețească și capul parcă stă să-i explodeze. Prin fața ochilor îi joacă cercuri colorate. Căldura infernală aproape că-i arde retina. Strânge atât de tare pleoapele încât vede cum fulgeră scântei nenumărate. Se clatină, bâjbâie disperat cu mâinile înainte. Cade într-un genunchi. Parcă aude plânsetul unui copil. Instantaneu, tot ceea ce este legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
te trântesc cu picioarele în sus? Îndărătnică la început, mai mult ca sigur, dar în final vei necheza ca o iapă!". Surâde ușor stârnit acestui gând deșucheat. Își aprinde o Regală și trage mai aproape scrumiera rotundă, metalică, cu margini colorate roșu lucios. Nu se obișnuise niciodată cu țigările rusești, gustul lor aspru îl izbea în mărul lui Adam ca un ciocan de forjă, spre deosebire de cele românești care erau o adevărată desfătare. Aroma plăcută a tutunului se împrăștie în încăpere. Mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
era, În orice caz, veselă, rochia-i de mătase i se foia pe trup odată cu mișcările umerilor. După cîțiva pași, În fața cofetăriei din centru cu mesele din tablă și scaunele de răchită, scoase pe trotuarul larg, aflate sub lungi copertine colorate, se opri și spuse scurt: - Aici! - Ce? - MÎncăm prăjituri și vorbim. - Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lîngă noi. „Cofetărița” - cum Îi spunea Marga Popescu - (ea zîmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului Își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile În diversitatea lor coloristică dînd impresia unei abundențe comerciale, contrazisă Însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cît despre rochia de mătase albastră a profesoarei era dinainte de război, croită din material cumpărat atunci și păstrat de maică-sa, grijulie pentru fata care la vremea aceea intrase la facultate. - În rezumat, spusei reluînd Începutul discuției, peste vreo săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
care Începu să pomenească cu vioiciune. Fiica Anei - și asta fu salvator - prinse chef nestăvilit de vorbă, Își rostogolea impresiile „Încîntătoare” spunea, cu privire la forfota orașului, fără să știe că totul nu era decît reminiscența unei lumi altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare, Întîlnire a felurite neamuri aduse laolaltă de jocul Întîmplării pe căile comerciale ale lumii; ce se vedea acum nu erau decît ultimele tresăriri ale acelei lumi, cu speranța - rămasă În subconștient - a reluării vieții, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]