6,344 matches
-
și hulpav, cățărat pe toartele cerului, după Îndătinarea și orânda dată lui de ăl de sus, fără bai de biet român obidos de felul lui și de toate marazurile tristeții omenești.) Spectacolul, dacă poate fi numit așa, nu era deloc comic, cum s-ar crede și cum aș vrea să mi-l reamintesc aci, din rușine și din teamă de cititor, căci nu totdeauna virtutea, rațiu nea, bunul-simț, decența și cuviința noastră de acasă biruie și scapă nevătămate din această Încăierare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sensul lor de neînțeles de restul oamenilor, dar acceptate până la urmă de toți. Rezonanțele intimității sufletești Încep să răsune străin și spart. Nu se mai face haz inocent, ca altă dată, sau nu mai sunt trecute cu vederea micile aspecte comice ale intimității, comune tuturor oamenilor În dragoste. Unde sunt brațele, pulpele, gurile și sexele mult timp Încleștate? Unde, ațipeala binefăcătoare de după dragostele voastre și somnul adânc al recuperației sexuale, „dulce dar al zeilor“? Unde, foa mea ca de lup care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai viu și mai original! și nu trebuie să uităm că intuiția aceasta, care a lipsit nu numai criticilor gravi și glorioși de atunci - sunt În viață și azi -, dar și multor scriitori (d. Topîrceanu scria pe socoteala simbolismului balade comice, azi tragice), intuiția aceasta a avut-o Constantin Beldie, secretarul de redacție al Noii Reviste Române, omul care n-a râvnit niciodată la vreo glorie de critică literară.“ Prietenia legată de Beldie cu Ion Minulescu s-a materializat și În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu-i mai fac pe plac, nu trece zi În care să nu mă agațe cu ceva. Nu mai departe, În seara aceasta, am râs pe Înfundate de Părintele Ioan, care m-a făcut spectator la o scenă de un comic aparte. Foarte serios În tot ceea ce face, În timp ce se Închina În Altar, la Începutul Vecerniei, s-a lăsat și el prins de ispita diavolului și, după ce făsecuse trei metanii În dreptul Icoanei Mântuitorului, s-a Îndreptat către cea a Maicii Domnului
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
-se întruna pe genunchi cu capul până la podea, apoi făcându-și cruci largi, parcă teatrale. În ochii noștri de copii proști, ne duși destul la biserică și neobișnuiți cu asemenea manifestări, acest spectacol religios, ni s-a părut atât de comic, încât abia ne-am abținut să nu bufnim în râs. Ne-am acoperit gura cu mâna disimulând o tuse, și ne-am ferit privirile, pentru a nu ne vedea mutrele și a ne antrena la râs. Era gata-gata, să ne
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
s-o ating. Am ridicat mâinile ca la un pericol de ciumă și-n gând mi-am zis, chiar dacă știam că păcătuiesc: „Mai bine c-a luat-o Dumnezeu!“. Noima La un târg de carte, o situație, în felul ei comică, mi-a arătat câtă noimă încape chiar și în întâmplările care nu par să aibă vreouna. Spun că situația era comică „în felul ei“ deoarece, dacă ar fi fost în felul meu, mi s-ar fi părut cu siguranță idioată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
păcătuiesc: „Mai bine c-a luat-o Dumnezeu!“. Noima La un târg de carte, o situație, în felul ei comică, mi-a arătat câtă noimă încape chiar și în întâmplările care nu par să aibă vreouna. Spun că situația era comică „în felul ei“ deoarece, dacă ar fi fost în felul meu, mi s-ar fi părut cu siguranță idioată. În nici un caz haioasă. Le-am întrebat pe două domnișoare de la un stand cu cărți universitare dacă aveau idee unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dinspre nord, iar Che călătorea spre sine Însuși, prinzînd mici străfulgerări ale destinului său, pe care le Întrezărim și noi printre anecdotele și portretele sale. Comeback, micul cățel cu „impulsuri de aviator“ pe care Che ni-l prezintă atît de comic, țopăind În jurul motocicletei de la Villa Gesell pînă la Miramar, reapare, după ani, În munții din Sierra Maestra, drept cățelul care trebuie strangulat, din cauza „urletelor isterice“ din timpul unei ambuscade lipsite de succes făcute În speranța prinderii lui Sánchez Mosquera [celebrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noapte de noapte. Colectivul din care făceam eu parte punea în scenă Jubileul de Cehov, în care interpretam rolul directorului de bancă șipucin, al cărui destin scenic era să înnebunească până la urmă. și, într-adevăr - înnebuneam, dar nu în chip comic, ci în adevăratul sens al cuvântului... Pentru a exterioriza cât mai plastic demența care trebuia să mă cuprindă, Săucan mă punea să sar pe birou, de acolo să mă azvârl cu capul în jos, apoi să mă târăsc în patru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ți se imprimă pe dată în memorie. Ele sună atât de rotund, încât nimic nu-ți dă de bănuit și ești ispitit să le reproduci în fața altora. Publicitatea folosită în economia de piață liberă se slujește și ea de efectul comic al unor propoziții și imagini. Când am sosit în Germania, m-a speriat reclama făcută de o firmă care se ocupa de mutări la domiciliu. Reclama suna așa: „Avem noi grijă ca mobila dumneavoastră s-o ia la picior“. Această
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cum ar fi umerașe, tocătoare, linguri de bucătărie și câte și mai câte. și făcea sicrie. După căderea Zidului din Berlin, în presa germană descopereai mereu alte mostre din vocabularul oficial al RDG. Acești adevărați monștri lingvistici erau de un comic involuntar nespus atunci când rosteai cuvântul tare și deslușit - poticniți în compunerea lexicală și potcoviți în conținut. De pildă, îngerașii din pomul de Crăciun se numeau „Jahresendflügelfiguren“ ștextual: „figuri-înaripate-pentru-sfârșit-de-an“ț, stegulețele agitate la ocazii festive în fața tribunelor se numeau „Winkelemente“ ștextual
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
al Partidului. Cât despre „bază-de-aprovizionare-cu-băuturi“, această construcție lexicală tonifica militar prăvălia de spirtoase - cine știe dacă ștabii nu-și potoleau „setea de libertate“ recurgând la sticlă. În acești termeni, o ideologie greoaie, afonă, își creiona propria-i caricatură lingvistică. Deloc comic pentru urechile mele sunau însă „mobilă-de-pământ“ și secția Stasi „Bucurie și Durere“. În aceste cuvinte poți desluși spaima de moarte. Căci moartea n-o stăvilește nici o poziție oricât de înaltă în stat, ea sfărâmă barierele dintre nomenclatură și oamenii de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de extracorporalitate. Mussolini era un mare amator de filme cu Stan și Bran. În timpul reprezentațiilor de la cinema, râdea cu lacrimi. La sfârșitul anilor '30, atunci când sonorul a invadat definitiv și filmele celor doi, obișnuia să spună: Sonorul mi-a distrus comicii". Bunul meu amic elvețian Oliver W. se pregătește de plecare pentru Zürich. Va lucra la marea bancă privată UBS. O carieră tipic elvețiană, o viață fără surprize majore. Îl ajut să se mute. Apartamentul său gol, răvășit, golit de lucruri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
etc.) și a tradus aproape 70 din autori englezi, americani, francezi și canadieni: John Steinbeck, Julian Barnes, Jonathan Coe, William Burroughs, William Golding, Kazuo Ishiguro, David Lodge, Salman Rushdie, Virginia Woolf, François Mauriac etc. La Humanitas coordonează colecția de carte comică „Râsul lumii“. Participă la emisiuni de radio și de televiziune pe teme literare sau sportive. Este deținătorul Premiului Ioan Chirilă pentru cea mai bună carte de sport a anului 2005 (Fanionul roșu, Humanitas, 2005). Antoaneta Ralian (n. 1924), absolventă a
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Mare (jucată la Teatrul Național din București, în stagiunea 2007-2008) Harold Pinter, Aniversare (jucată la Radio România Cultural în 2009) Neil Simon, Un cuplu ciudat (jucată la Teatrul Național din Cluj cu începere din 2011) Alan Ayckbourne, Mașina cu potențial comic (în repertoriul Teatrului Mic cu începere din 2012) Premii și distincții 1979 - Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru traducerea romanului Darul lui Humboldt de Saul Bellow 1983 - Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru traducerea romanelor Mountolive și Clea de Lawrence
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Allain l-a inventat (demult, în tinerețe) pe marele asasin Fantomas - „dar Fantomas al meu, așa cum l-am creat eu, era un personaj de spaimă, un criminal care trezea frica. Dumneavoastră l-ați ridiculizat și ați făcut cu el filme comice. Mi-ați compromis eroul, vreau daune 150.000 de franci...” Aiurea, zic avocații societății de filme Gaumont, Fantomas al dumitale e un personaj din secolul trecut; azi nici unui copil de patru ani nu i-ar mai fi frică de Fantomas
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Fantomas al dumitale e un personaj din secolul trecut; azi nici unui copil de patru ani nu i-ar mai fi frică de Fantomas al dumitale; azi e normal ca Fantomas să stârnească râsul și de aceea filmele cu el sunt comice; nu-ți dăm nici un ban... La 85 de ani, Allain nu înțelege (sau se preface, zic cei informați) că nu ne mai sperie nimic, că suntem pertu cu odiosul, că ne tragem de șireturi cu detestabilul, că suntem familiari cu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și îmi plac, în particular. Ele sunt deconectante și puse în priză. Sunt vitale și pustii. Sunt date dracului, dar căutând un paradis iluzoriu. Sunt nostime, dar ignorând ridicolul. Sunt grațioase, neocolind urâtul. Sunt simpatice, iradiind prietenie, nu dragoste. Sunt comice, având în adânc o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând dansurile acestea se pot dansa fără partener. Vitale, le lipsește senzualitatea sănătoasă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
având în adânc o dramă. N-au nimic melodramatic, dar sunt triste. Și sunt triste fiindcă fiecare dansează singur. Fiecare nu se ocupă decât de el însuși. Oricând dansurile acestea se pot dansa fără partener. Vitale, le lipsește senzualitatea sănătoasă. Comice, le lipsește surâsul. Concentrarea spre tine însuți cere crispare. Prietenești, sunt străine de mângâiere și tandrețe. Le lipsește cultura tangoului și a valsului și au acea limită dubioasă a celor care au ajuns la adorația lui Robbe-Grillet și Pinter fără
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
rând, dacă ironiile vor continua pe linia asta, s-ar putea ca în muniția de argumente sarcastice, diplomații și militarii să se epuizeze și să se facă apel la alte categorii: bucătari, cofetari, bibliotecari, chelneri, frizeri, poate chiar poeți și comici din filmele celor două țări, ca să nu spun celibatari sau pediatri. Silvania va susține: „Cel mai bun soldat al nostru este marele comic al Fridoniei. Umorul său...”. Fridonia va replica: „În politica noastră externă ne bizuim pe burlacii din Silvania
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și să se facă apel la alte categorii: bucătari, cofetari, bibliotecari, chelneri, frizeri, poate chiar poeți și comici din filmele celor două țări, ca să nu spun celibatari sau pediatri. Silvania va susține: „Cel mai bun soldat al nostru este marele comic al Fridoniei. Umorul său...”. Fridonia va replica: „În politica noastră externă ne bizuim pe burlacii din Silvania. Mizantropia lor...”. Silvania va bubui: „Nimic nu ne îndeamnă mai abitir să stăm cu ochii în patru ca mamele Fridoniei. Bunătatea lor...”. De pe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
s-ar fi produs și în ce situație i-aș fi pus pe „ai mei”. Mai păcătoasă decât jerba lui Maurer la mormântul lui Mannărgheim... Duplicitar până și în frică, ideea de a ieși din sală rezistă într-o întrebare comică: și dacă aș fi explicat că m-a apucat burta? Din nou îmi apăru în minte: „Bebi, iar?”. Cât luă Husak puterea la Praga - după cum desprindeam acest nume frecvent în banda sonoră - m-am jucat cu o scenă în care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
economică, politică și socială, cât și a condițiilor concrete, a particularităților în care acestea se realizează.“ („Problematica drepturilor omului și exigențele cooperării internaționale“, Lumea, 9 februarie 1989) POST-SCRIPTUM Scandalul provocat de posibila apariție a Antologiei rușinii ne-a revelat aspecte comico tragice ce țin atât de „demnitatea“ unor intelectuali antologați, cât și de corecta informare a cititorilor sau telespectatorilor români. De altfel, singurii jurnaliști care au prezentat în esență problema tergiversării apariției acestei lucrări au fost Adrian Majuru („Antologia rușinii cenzurată
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
lanternă. Domnul răspunde nu n-am. Și adaugă nervos nu vedeți că sunt orb. Zic cu vocea pierită nu domnule nu văd mi-am pierdut ochelarii și nu-i nici un bec pe stradă. Atunci el spune brusc, binedispus, păi e comic ce se întâmplă ha ha, iar eu încep să simt ceva ca atunci când citesc piese absurde, care întotdeauna mă calcă pe nervi, pentru că absurdul mă calcă întotdeauna pe nervi. Așa că nici nu râd, nici nu plâng și spun aproape urlând
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ha ha, iar eu încep să simt ceva ca atunci când citesc piese absurde, care întotdeauna mă calcă pe nervi, pentru că absurdul mă calcă întotdeauna pe nervi. Așa că nici nu râd, nici nu plâng și spun aproape urlând nu-i nimic comic aici domnule ce mama naibii nu vedeți că-i o mare porcărie. Brusc, de parcă aș fi schizofrenică, mă umflă și pe mine râsul, fiindcă îmi dau seama că de fapt eu mă duc la prietenii mei după o jumătate de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]