5,945 matches
-
și, în cursul ședinței foto care urmează, ia tot felul de atitudini lascive. Dar imediat după aceea revine la vechea ei atitudine cuminte-speriată, întrebîndu-l cu sfială : Would you like some oral love ? Colac peste pupăză, reapare obsedatul de Vanușa, mai convins ca niciodată că vrea și el. Cînd se întîmplă asta, Matei nu e acasă ; a plecat s-o caute pe adevărata lui iubire, Azucena. (Cît despre prietena lui [Diana Munteanu], tot nimic : nici o veste.) Convinsă (în mod eronat) că Matei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
reapare obsedatul de Vanușa, mai convins ca niciodată că vrea și el. Cînd se întîmplă asta, Matei nu e acasă ; a plecat s-o caute pe adevărata lui iubire, Azucena. (Cît despre prietena lui [Diana Munteanu], tot nimic : nici o veste.) Convinsă (în mod eronat) că Matei profită de neajutorarea imigranților, Azucena s-a dus și s-a făcut dansatoare într-un local sordid. Ne convingem cît de sordid e localul atunci cînd Matei, căutînd peste tot, întrerupe o echipă de filmare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
feminină de trei minute, transcrisă de o mînă inconfundabil masculină (și cam tremurîndă, aș aprecia eu) și reluată iar și iar, prostioară cu prostioară, de două minți la fel de masculine și de febrile ca mîna care a asudat inițial, una mai convinsă ca alta că toate studentele vorbesc așa tot timpul. Dar să revenim la plăcerile lui Margo. Ea are o cameră video, pe care o folosește ca jurnal și pe care o aduce și la petrecerile alea, spre bucuria fetelor, care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
fi relații amiabile de dragul fetiței lor de patru ani, Alexandra. Tavi e în relații bune și cu bărbatul (Mimi Brănescu) care i-a luat locul în apartamentul Iuliei și al mamei ei (Cristina Ivan). Tustrei sînt oameni cu studii superioare, convinși că pot să gestioneze inteligent creșterea copilului. Dar nu e nevoie decît de o vorbă greșită și de un ton nepotrivit pentru ca, în numai zece minute, aranjamentul lor de oameni raționali să basculeze în insanitate. Vorba greșită o spune fetița
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mai există pe-acolo și un popor și că poporul ăsta o urăște pe regină , efectul de șoc urmărit de Coppola nu funcționează, pentru că autoarea nu e nici atunci prea dispusă să rupă vraja ; nici ea nu e mult mai convinsă decît eroina ei că pe lume există și altceva în afară de baluri mascate, sate idilice și stări din astea de amețeală languroasă, de dezorientare fermecătoare. în esență, Coppola a făcut încă un film despre farmecul trăirilor adolescentine. Acuma, nu e clar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
alea sînt cele mai rele. Rău de tot e amestecul de autocompătimire și condescendență pe care-l emană Sarah Jessica Parker în conversațiile cu noua ei asistentă (o tînără curată la inimă, care a venit la New York în căutarea iubirii), convinsă fiind că emană stoicism și tandrețe îngrijorată de soră mai mare. Superficialitatea cinstită e simpatică. Superficialitatea care nu se cunoaște care se crede bogăție sufletească e toxică. Dilema Veche, iulie 2008 Mari ambiții Cavalerul negru/The Dark Knight (SUA, 2008
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
averile și să tragă cât mai multe foloase câtă vreme erau la putere. Ca mai toți românii, nutrise speranța că regele va veghea și mai mult la binele țării dar și acesta l-a dezamăgit prin purtările sale și sau convins că, așa cum le spusese profesorul Costin, nu urmărește decât să domine ca un dictator și din această cauză i -a înlăturat pe politicienii valoroși (așa cum a fost Nicolaie Titulescu) și guverna cu ajutorul unor oameni fără caracter, lacomi și egoiști, „camarila
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ar putea fi călcată de amatorii de astfel de dulci și gustoase produse ale grădinii. Gheorghiță îl liniști că poate să aibă încredere în Lențâca, doar are treisprezece ani și păzește cârlanii care pasc pe marginea iazului. Costică se lasă convins și pleacă împreună cu Gheorghe, nu înainte de a-i adresa o vorbă: − Bună, Lențâca, ți-a venit rândul la păscut cu animalele? − Bună dimineța, bădie Costică, eu spun că nu-s la păscut cu animalele, eu numai le păzesc, ele pasc
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
armele secrete ale Germaniei hitleriste. Unul dintre aceștia era chiar cu mine, în salonul de spital în care ne aflam: era sublocotenentul de rezervă Ioniță... din Brașov, printre ultimii răniți evacuați pe calea aerului din Crimeea. Pe vremuri fusese legionar convins, apoi ca aliat al hitleriștilor credea orbește într-o victorie deja pierdută 71 chiar după primele săptămâni de război cu Rusia. Discutam cu el în contradictoriu și, chiar când nu mai avea argumente convingătoare, își susținea cu îndrăzneală și aroganță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca secretar un ins întors din prizonierat de la ruși. Oricât aș fi muncit eu, organizația de partid nu mă agreează, semn că primarul comunist de la Dimiana - Buzău îmi și trimisese dosarul. Tot atunci, la școală, sosesc doi învățători proletari, comuniști convinși. Le voi trece sub tăcere numele... Acoperiți de carnetul de partid, acționau vehement în direcția cerută de la centru, erau tot mai apreciați, deși erau foarte slab pregătiți profesional. Cu partidul mereu pe buze, treceau peste anumite limite de comportare colegială
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cine vine. Pe lângă vizite pe plan local mai facem și plimbări duminicale în jurul Parisului. Peste tot pe unde mergi vezi ceva nou și interesant. În lipsa ghidului meu caut să mă avânt pe noi străzi și cartiere învecinate. Fiica mea e convinsă că nu mă pot rătăci, iar seara, când ne întâlnim, mă întreabă până unde am fost și ce mi s-a părut mai interesant în peregrinările mele. În anii de când se află la Paris, fiica mea a făcut multe vizite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai am douăzeci de minute până la repetiție, sunt acasă și m-am rugat lui Dumnezeu să aflu adevărul. Cred că puterea de a mă exprima și de a dezvălui ce mă doare este un semn de la Cel de Sus. Sunt convinsă că distribuirea mea în piesele lui Hausvater este de ordin mercantil. După ce a văzut că l-am răsplătit odată (după „Roberto Zucco”) pentru felul în care m-a ajutat să mă integrez în colectiv și să caut perfomanța, m-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în mine. De fapt în afară de mine, nimeni nu poate crede în mine. Poate va fi, în curând, și un alt rămas bun, nu îndrăznesc să mă pronunț pentru că întotdeauna gândurile recunoscute atrag realitatea după ele. Ori eu încă nu sunt convinsă dacă doresc sau nu să mi se împlinească acest gând încă nemărturisit. Tabăra Rîmnicu Vâlcea 30 iunie 2002 - Rm. Vâlcea Suntem acasă la Ecaterina, sub Dealul Cetățuiei, unde azi se deschide tabăra de creație a pictorilor. Cu mare bucurie am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și rectorului și atmosfera generală îmi dădea o senzație de "tânăr cu viitorul în față". Aveam în 1962 un salariu de 1300 lei și semnând statul de plată priveam cu încredere spre cei 4000 de lei ai șefului de catedră, convins că peste ceva ani vor fi ai mei. Trimestrial mai primeam câte un premiu de 400 lei și mă descurcam destul de bine din punct de vedere financiar. Profesional nu mai spun! Aveam 6 grupe de seminar, la anul I, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1967. În ceea ce Îi privește pe arabi, ei au repurtat În 1973 „victoria” de care, potrivit diagnosticului „psihanaliștilor politici”, aveau atâta nevoie pentru a se face respectați, „fiind avizi de putere. Departe de a fi satisf)cuți, ei sunt acum convinși c), la urma urmei, au șansa de a distruge Israelul. Nu printr-un atac masiv, ci printr-o serie de lovituri”. Profesorul Ne’eman nu acuz) Statele Unite, deoarece americanii au dreptul s)-si promoveze propria politic). El d) vină pe
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
nu se Întâmplă, exact opusul unei montări de mare fast. Așadar, acceptând această premisă, mi-am impus să Încetez să mă plâng mie Însumi de nedreptatea situației. Ca să fac acest nesuferit pas Înapoi, a trebuit să accept să mă las convins. Am Înțeles că nu aveam Încotro decât să substitui energiei mele obișnuite, excesive, frenetice, o participare senină, luându-mi riscul de a „nu face nimic“, stând pe loc și observând atent ce se Întâmplă În jurul meu. Când, mai târziu, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
că piesa, departe de a fi măcelărită În mâinile noastre, va avea succes. La primul „șnur“, care tocmai avea loc În seara aceea, simțind În stomac efectul desertului și al unui coniac de clasă, Ribman s-a lăsat și el convins. Adevărul e că actorii (printre care Francis Conroy, azi star În serialul HBO Six Feet Under, alături de Jan TÎiska, actorul ceh proaspăt sosit de la Praga, unde jucase roluri de neuitat În spectacolele lui Krejța) au jucat ambele spectacole cu multă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
neașteptat de subtil“. Regia mea nici nu a fost menționată, un semn bun. Pentru mine, secretul acestei „subtilități“ era În jocul de echipă, În faptul că actorii se ascultau unii pe alții și astfel ritmul curgea natural. Treptat am devenit convins că În explorarea unui text nu e necesar să pun prea multă energie În căutarea unor imagini teatrale puternice, ci s-o concentrez pe lucrul cu actorii. După un timp am revenit la ART, hotărât să Încerc piesa lui Cehov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Offenbach, cât și poveștii. Decorul era compus dintr-o serie de tablouri expresioniste care ilustrau imaginația febrilă a protagonistului. Artistul În căutarea adevărului Încearcă să găsească inspirație În dragoste, dar, după o serie de deziluzii, se resemnează să trăiască singur, convins că, Într-o lume cinică, unica legătură viabilă este aceea cu spiritul creației (Întruchipat de Muză). Păpușa mecanică Olimpia, pierdută Într-un labirint de mașinării, un colaj dadaist de obiecte și personaje scoase dintr-un laborator științifico-futurist, un pian supradimensionat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
spectacolului. Am fost ajutat de o distribuție de soliști (În frunte cu Domingo, Terfel, Dessay, Frittoli, Kirschlager) care aveau nu numai voci extraordinare, dar și bucuria să se angajeze trup și suflet În acțiunea scenică. De câte ori nu lucrăm cu plăcere, convinși că direcția În care mergem e cea bună, și totuși rezultatul e, contrar așteptărilor, un eșec! Dar norocul și muza au vrut ca Hoffmann, ca și Turandot la Londra, să fie un triumf și să continue să figureze În repertoriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cei care nu caută un Înțeles ascuns, sărbătoarea epifaniei este doar un prilej de petrecere În cântec, dans și băutură. Subiectul piesei este și acesta, la fel cum și „geamănul“, dublul, este unul dintre subiecte. Când Viola naufragiază În Iliria, convinsă că și-a pierdut fratele În furtună, pe mare, e nevoită să joace un rol nou pentru a supraviețui. Sub numele de Cezario, În care rezonează idealul ideii ezoterice despre omul evoluat (Cezar-io/Rege), Viola devine un paj În serviciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de bronz și singura indicație că acela era obiectul râvnit a fost un oftat ce sugera un motan care toarce. Cu aceeași grijă - mergând În vârful picioarelor și vorbind În șoaptă ca să nu se trezească monstrul soartei (care, părea el convins, Îi purta personal pică) - ne-a prezentat logodnicei lui, o tânără grațioasă cu ochi speriați de gazelă și răspândind În jur parfumul violetelor proaspete prinse În voalul ei negru. Îmi amintesc că am Întâlnit-o chiar lângă o farmacie, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după aceea, pentru a scăpa de ea - În perioada carierei lui ulterioare În administrația lui Lenin - expediind-o Într-un lagăr de muncă, unde și-a aflat sfârșitul. Cu cât mă gândesc mai mult la omul acela, cu atât mai convins sunt că era complet nebun. Lui Lenski nu i-am pierdut total urma. Pe baza unui Împrumut de la socrul lui, a pornit, Încă de când era la noi, o afacere fantezistă care se ocupa de achiziționarea și exploatarea unor invenții. N-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca un idol, și așteptai semnalul verde postlactic pentru a transforma bebelușul vertical Într-unul orizontal, eu Împărtășeam și așteptarea ta, dar și tensiunea Îmbuibării lui, pe care o exageram, și de aceea displăcându-mi cât de veselă și de convinsă erai de dispersia rapidă a ceea ce eu percepeam a fi o oprimare dureroasă; și când, În sfârșit, grosolana bulă de aer se ridica și exploda din gura lui sobră, eu trăiam un minunat sentiment de ușurare, În timp ce tu, murmurând un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să-i fac cunoștință (o, Doamne!) dar că, până la urmă, a înțeles că e vorba de altceva (dar de unde!) etc. Am rămas năuc, căzut din cer. Mă simțeam de parcă mi s-ar fi tras palme. Doamna aceea părea atât de convinsă de ceea ce spunea încât n-am fost în stare să-i explic nimic. De altfel, nici timp n-am avut, căci, până să mă dezmeticesc, ea, sfârșindu-și indignatul monolog, mi-a întors spatele, cu suveran dispreț, și a plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]