5,318 matches
-
fie); - au atribute excepționale, de basm; - frumusețea fizică presupune și frumusețea morală; - haiducul dă lovituri, de obicei Ț împotriva boierilor, a bogătașilor, a popilor, a ciocoilor; sau împotriva fostului stăpân care l-a umilit și chinuit; - până la urmă, haiducul moare, copleșit de forțele împotriva cărora luptă; dar, de fapt, în plan etic, haiducul învins este un ... învingător; - un „erou” învinge armate întregi; dușmanii sunt „ca frunza și ca iarba”; - voinicul piere prin trădarea unui apropiat (tovarăș, femeie, slujitor, etc.);trădătorii sunt
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
II, p. 23. 209 Ibidem, p. 26. 79 polul opus, mai exact al inculturii („mai goluță ca trestia la cap, dar încredințată că-l ajunge pe Solomon la înțelepciune”210), snobismului și prostiei, se situează Cesca (VI, 8), o narcisiacă copleșită de propria importanță și care nu descoperă în ceilalți decât neajunsuri: „n-avea pereche de scârbă ce era, țâfnoasă și nesuferită, de nu puteai să-i intri în voie nici pentru unul Dumnezeu; ba pe deasupra se ținea și-așa măreață
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
De-al lor fățarnic chin vănduioșați/ Când pilde vechi aveți - cu ce folos?/ Au nu vedeți cum jură mincinos?”690 Aceste sfaturi nu fac decât să o pună pe Dido într-o lumină nefavorabilă, devine o naivă care se lasă copleșită de sentimente, își uită demnitatea de regină, cerșindu-i lui Enea dragostea, implorându-l să nu o părăsească, ba chiar punându-și propria viață în mâinile lui. Părăsită de viteazul cuceritor, nu are forța de a trece mai departe prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a scris tot ceea ce a dorit să-i dicteze acesta, l-a asistat ca partener de discuție în cercetările sale, l-a însoțit pretutindeni. Mult timp, prezența lui a însemnat enorm pentru Wittgenstein.85 Erau tot timpul împreună. Skinner era copleșit de personalitatea lui Wittgenstein și vedea în apropierea de el lucrul cel mai important de departe din viața lui. Wittgenstein îl îndepărtase într-o anumită măsură chiar de propria lui familie. În 1935, când bursa lui de cercetare a expirat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
un rol important în captarea atenției elevilor, în convingerea și rezonarea afectivă. Pe fondul unei stări de emotivitate, creșterea sau scăderea timbrului vocii în sala de clasă poate crea o stare de oboseală, iritare și de disconfort elevilor. De asemenea, copleșiți de cerințele multiple, unii dintre profesori uită că o voce netimbrată (lipsită de plenitudine, de rotunjime, de sonoritate sau nerezonantă) devine greu de auzit și ușor de ignorat, deoarece necesită un efort sporit din partea elevilor. De reținut este că profesorul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
125. Exprimarea emoțiilor prin intermediul gesticii este mai puțin dependentă de mesajul verbal comparativ cu ilustratorii și mai puțin controlabilă decât emblemele. * Gesturi stereotipe în condiții de concentrare, disconfort sau tensiune psihică: ,,adaptorii"126. Aceste gesturi sunt utilizate de actorii educaționali copleșiți de stări psihice negative (oboseală, stres, tensiune, anxietate etc.) și îndeplinesc un ,,rol de supapă" prin care se consumă surplusul de tensiune generat. Astfel, profesorul și elevii încearcă să se relaxeze, să mențină comunicarea didactică sau să-și exprime statutul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
evaluator partener al elevului etc.); • neglijarea vieții interioare datorită presiunii socio-instituționale menite să împingă profesorul să-și sacrifice din ce în ce mai des identitatea umană la urgențele vieții profesionale; • nevalorizarea și nerecompensarea corespunzătoare a profesorilor etc. Din păcate, unii dintre profesori, încărcați și copleșiți de prea multe cerințe urgente și stresante, nu-și mai acordă răgazul reflecției asupra vieții personale (în special, familiale). Pe de o parte, rezistența sau vulnerabilitatea la stres a profesorilor este într-o puternică și dinamică legătură cu mai bogata
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mai ales la profesorii obosiți, descurajați, timizi, negativiști, stări psihice care pot să apară pe fond de stres. Prin încovoierea trunchiului, profesorul pare fără să-și dea seama ,,mai mic și mai slab", contribuind astfel la crearea atitudinii de învins/copleșit de probleme. Dacă oboseala și decepția pot să provoace această ,,tasare" prin încovoiere, sentimentul de înfrângere se observă în postura capului aplecat. Profesorul, care demonstrează o imagine de sine pozitivă și un echilibru interior armonios, adoptă, de regulă, o postură
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
să mă distrez și să mă simt bine atunci când am probleme și sunt îngrijorat. 8. Atunci când mi-e greu să mă descurc singur, accept să fiu ajutat de cei din jur. 9. Se întâmplă să ajung în situații care mă copleșesc. 10. Îmi place să-mi manifest curiozitatea față de lucruri sau situații noi. 11. Cred că există o ieșire din aproape orice situație. 12. La nevoie nu ezit să folosesc anumite obiecte chiar și pentru alte scopuri decât cele în care
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
iubindu-le, trăiesc o viață dumnezeiască”. * „Conștiința este glasul sufletului, pasiunile sînt glasul corpului.” (J.J. Rousseau) Dihotomia propusă de Rousseau este valabilă atîta timp cît termenului de „pasiune” i se dă sensul de „patimă”, adică de trăire violentă care-l copleșește pe om și-i Întunecă judecata. În rest, pasiunea are o funcție nobilă: „Fără drojdie, aluatul nu dospește” - adică fără pasiuni, care pun În mișcare disponibilitățile creatoare ale personalității, aceasta nu Înflorește. Să nu uităm apoi recomandarea proverbului: „Privește cu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
mic Întrece În eficiență o mare virtute.” (Emil Cioran) Pentru că „viciul”este mai contagios, decît „virtutea”. Este mai contagios, deoarece succesul adus de „păcat” este imediat, pe cînd cel adus de virtute este Îndepărtat. De aceea, „păcatul” te Îmbată, te copleșește, te prinde În mrejele lui. În schimb, pentru a obține succesul virtuții trebuie să te supui insomniilor conștiinței, trebuie să te Înarmezi cu răbdarea „Înfrânării”. Cu toate acestea, deși succesul adus de păcat este atrăgător, el este În realitate Înșelător
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
rău”. „Răul” este atît de perfid, Încît are dreptate B. Gracian atunci cînd afirmă: „Viața omului e un război Împotriva răutății omului”. * „Oamenii nu recurg la invective decît atunci cînd nu au dovezi.” (D. Diderot) Însă și atunci cînd Îi copleșește invidia... * „Mulți din dușmanii tăi vor căuta să stîrnească disprețul tău pentru a sta apoi la adăpostul lui.” (N. Iorga) Disprețul față de altul ne dezavantajează, deoarece această stare ne face să desconsiderăm calitățile oponentului nostru, care pot fi reale, și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
au pus-o pe seama vârstei și a faptului că era orfan. Însă„un bărbat de vârstă mijlocie, care îl săruta pe Carr, cu brațele trecute în jurul mijlocului lui, probabil că i-a deranjat pe mulți“ Din nou, Iacob l-a copleșit pe Carr cu o mulțime de atenții, de la cadouri foarte scumpe până la titluri nobiliare. Autorul apocrif descrie interesul manifestat de rege față de Carr. Sub protecția anonimatului, scriitorul își permite un joc de cuvinte:„dot“, în engleza secolului al XVII-lea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
unul dintre slujitorii săi și poate de aici și generozitatea sa. Tindem să acceptăm a doua variantă, pentru că regele Carol al II-lea a rămas cunoscut în istorie, alături de vărul său Ludovic al XIV-lea, pentru numărul mare de amante. Copleșit de situație, a trebuit să accepte oferta de a deveni regele Scoției. După numai câteva luni, Oliver Cromwell l-a înfrânt în bătălia de la Dunbar. În cartea sa, Charles II: King of England, Scotland, and Ireland, Ronald Hutton povestește cum
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
le Prince despre acest lucru, iar Monsieur Prințul a urcat în camera lui Vatel și i-a spus: «Vatel, totul merge bine; niciodată nu a fost ceva mai frumos decât cina regelui». El i-a răspuns: « Monseigneur, bunătatea dumneavoastră mă copleșește. Știu că friptura nu a ajuns la două mese». « Nu-i vorba despre asta, » a răspuns Monsieur Prințul. «Nu îți fă griji, totul este bine». Sosește miezul nopții. Jocurile de artificii nu pot fi văzute bine, din cauza unui nor care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
acestor refugii, oamenii ar putea, înălțându-și gândurile către Dumnezeu, să-și odihnească trupul și să-și destindă spiritul, să-și liniștească mintea și să-și limpezească judecata, pentru a dobândi forța de a suporta viața aspră cu care-i copleșește civilizația noastră. Prin faptul că devine obișnuință, rugăciunea influențează caracterul. Trebuie deci să ne rugăm mereu. „Gândește-te la Dumnezeu mai des decât respiri”, spunea Epictet. Este absurd să te rogi de dimineață, iar în restul zilei să te comporți
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
înșiși, mult prea sufocați de sarcinile de serviciu, mult prea angoasați/îngrijorați de problemele zilnice pentru a-și (mai) permite să privească dincolo de orizonturile eului propriu. În cele mai frecvente cazuri, managerii/soții/colegii/rudele/profesorii se arată nemulțumiți, mereu copleșiți de presiunea termenelor și de amploarea problemelor, nemulțumiți de sine și aflați mereu în alergare/în contratimp, încât foarte rar mai știu au mai pot să adreseze/lanseze semne de recunoaștere laudative, încurajatoare, admirative. Climatul relațional se degradează, se încinge
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
soluții și nu dorește schimbarea situației. Perfecționiști, jeluitorii se retrag atunci când au impresia că lucrurile nu merg conform expectanțelor lor. Au impresia că nimic nu este la nivelul standardelor lor și renunță la căutarea soluțiilor, lamentându-se permanent. Ei sunt copleșiți de tot ce se întâmplă și caută compania celorlalți pentru a se descărca, nu pentru a i se oferi/propune soluții. În asemenea cazuri este nerecomandabil: • tendința de a-i contrazice sau de a intra în jocul lor; • tendința de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
D. Schapiro încercăm foarte puțin să identificăm și să exprimăm aceste sentimente. Dorim mai curând să le ținem în noi" (1998, p. 152). De asemenea, este (foarte) greu să ne dăm seama ce simt alții într-o situație de conflict (copleșiți de propriile noastre stări sufletești). De fapt, uităm (neglijăm) că și alții ca și noi au reacții emoționale (intense și distrugătoare/devoratoare) și îngustimi de perspectivă. Prin urmare, cei aflați în conflict "se simt adeseori neînțeleși, ignorați în ceea ce privește sentimentele lor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a nu fi apreciați, teama de a tăcea, de a nu fi marginalizați/părăsiți sau de a nu fi greșit înțeleși, teama de a nu fi singuri sau de a ne angaja într-o relație, teama de a nu fi copleșiți de muncă și de a nu respecta termenul limită, simțim teama de control sau aceea de a nu fi pe placul celuilalt, teama de a fi manipulat, respins, repezit sau teama de a nu găsi exact argumentul în care credem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pentru că le este frică (sau pentru că sunt fricoși). Cel mai bine este să-i ascultăm fără să căutăm o soluție. Este binevenit să-i ajutăm să-și conștientizeze emoția, să-i dezîncordăm, să-i eliberăm de teama de care sunt copleșiți. Principala nevoie a acestora este aceea de a se simți acceptați cu emoția lor (Filliozat, 2006b). Când ne aflăm în fața unui om care se teme (frecvent) este oportun să avem încredere în capacitatea lui de a-și găsi propriile căi
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
neagră a eșecului, a inutilității, a slăbiciunii. Ne simțim inerți. Totul este inutil și gol. Ne simțim înfrânți și dorim să renunțăm la tot. Timpul și țelurile scriu Holmes și Holmes se opresc în loc, încremenesc" (2001, p. 66). Nefericirea ne copleșește. "Ne simțim rupți de lume, nedemni de iubire și incapabili de iubire", subliniază autorii (p. 67). Aflați în momente de depresie, suntem deprimați, abătuți, descurajați, într-o stare de apatie. Într-o atare stare sufletească ne pierdem orice motivație. Bateriile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
constituie, alături de bucurie, "cele două embleme ale vieții noastre afective" (p. 132). În cazul ei, se manifestă stări de dezechilibru funcțional: "ușurința de a acționa este redusă" (idem, p. 133). Persoana este derutată, rănită moral, dărâmată sufletește. Ea se simte copleșită de evenimentul produs în viața sa și are mari dificultăți în a se autosusține. Simte durerea adâncă și indefinită care i-a cuprins întreaga ființă. În aceste momente, cei aflați în preajma suferindului au un rol esențial. Persoanele care suferă au
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
faptul că sentimentul compasiunii se îndreaptă nu numai către ceilalți, ci și către noi înșine. Ea ne liniștește emoțiile care ne tulbură și izvorăște ca o expresie spontană a receptivității noastre "atunci când suntem lipsiți de temeri sau când ne lăsăm copleșiți de milă față de propria persoană, când ne eliberăm de grijile interioare" (p. 31); pe scurt, ne suntem de ajutor nouă înșine. 74 De altfel, considerăm că nu ar trebui să trecem cu vederea celebra concepție a sociologului Ulrich Beck potrivit
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
că nu poate aproba o situație „ilegală”, nici măcar În tranzite perfect armonioase. Fiind multiform, este lesne influențat de aspectele colaterale disonante, transformându-se În acest caz Într-un simplu amplificator. Fiind binevoitor, nu apreciază deloc când cei pe care Îi copleșește cu binefaceri „suflă și-n iaurt” și nu profită de bunăvoința lui. Iar uneori le-o plătește spectaculos... Pentru majoritatea amatorilor de astrologie, tranzitele lui Jupiter sunt cele mai evidente, cel mai bine definite și mai ușor de interpretat. În
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]