5,177 matches
-
mijloacelor de măsurare a timpului. Clădirea în care funcționează Muzeul Ceasului din 1971 este un monument de arhitectură de la sfârșitul secolului al XIX-lea (1890), care a aparținut magistratului și politicianului Luca Elefterescu. Casa păstrează, în linii generale, arhitectura și decorația originală, în stil romantic, inițialele primului proprietar regăsindu-se și azi, încadrate într-o splendidă feronerie a ușilor de la intrare. Expoziția de bază a muzeului prezintă o succesiune cronologică a celor mai cunoscute tipuri de indicatoare de timp și de
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
de cafea. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea muzeului este monument de arhitectură aparținând tipului de casă țărănească de epocă, construită în jurul anului 1785, fiind caracteristică târgurilor prahovene. Este cunoscută sub numele de „Casa Hagi Prodan”. Are o decorație în stuc realizată
Muzeul „Casa de târgoveț din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea” (Hagi Prodan) () [Corola-website/Science/331364_a_332693]
-
spațiile de la etaj se află cabinetul de numismatică, unde este etalată o impresionantă colecție de monede, care ilustrează fenomenul circulației monetare de la începuturile sale până în vremurile moderne. Pandant al acestei săli este cabinetul de medalistică care reunește medalii, ordine și decorații românești și străine din colecțiile instituției noastre. În prima sală, a etajului a fost recent amenajată expoziția care prezintă principalele evenimente ale secolului XIX, începând cu mișcarea revoluționară de la 1848, monumentul Unirii Principatelor Române la 1859, luptele pentru dobândirea independenței
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
împotriva Liniei Siegfried și invazia din Germania. Provincia Alsacia a revenit la francezi, după ce soarta sa se schimbase de patru ori în ultimii 75 de ani . După încheierea luptelor, guvernul francez a acordat Diviziei a 3-a de infanterie SUA decorația Croix de Guerre, iar președintele SUA a acordat aceleiași divizii „Distinguished Unit Citation”. Regimentul al 109-lea de infanterie SUA a fost la rândul ei decorată cu Croix de Guerre. În zilele noastre, diferite străzi ale localităților din Alsacia poartă
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Reginald Alexander John Warneford, VC (n. 15 octombrie 1891, Darjeeling, India Britanică - d. 17 iune 1915, Buc, Franța) a fost un ofițer al Royal Naval Air Service (RNAS) decorat cu Crucea Victoria, cea mai înaltă și mai prestigioasă decorație britanică pentru curaj în fața dușmanului. Warneford s-a născut la Darjeeling, India Britanică, fiind fiul unui mecanic de locomotivă de pe Căile Ferate Indiene. A fost adus în Anglia în copilărie, și trimis să învețe la din Stratford-upon-Avon, dar când familia
Reginald Warneford () [Corola-website/Science/334358_a_335687]
-
a fost înlocuită de o cruce pattée, emailată roșu încadrată într-o ramă aurie. Ordinul a fost acordat de atunci cu o coroana emailată imperială rusă care atârna deasupra crucii, pentru clasa I și II. Pentru aceste clase exista și decorația cu stea. Mai departe a lăsat să creeze o cruce cu brațe de rubine înconjurată de brilianți. În 1874 premiul cu coroană a fost desființat și s-a introdus simultan ordinul cu săbii ca decorație de război, puse dedesubt flăcărilor
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
Pentru aceste clase exista și decorația cu stea. Mai departe a lăsat să creeze o cruce cu brațe de rubine înconjurată de brilianți. În 1874 premiul cu coroană a fost desființat și s-a introdus simultan ordinul cu săbii ca decorație de război, puse dedesubt flăcărilor în unghiurile crucii. Banda a fost roșie cu dungi simple galbene pe ambele părți. Steaua argintie al insignei a fost octogonală, medalionul în centru arătând crucea ordinului înconjurată de motto-ul scurtat. Pentru decorația cu
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
ca decorație de război, puse dedesubt flăcărilor în unghiurile crucii. Banda a fost roșie cu dungi simple galbene pe ambele părți. Steaua argintie al insignei a fost octogonală, medalionul în centru arătând crucea ordinului înconjurată de motto-ul scurtat. Pentru decorația cu coroană, inscripția a fost așezată peste medalionul central. Purtătorilor necreștini s-a acordat decorația fără figura Sântei Ana la mijloc, fiind înlocuită de vulturul țarist. Deja în secolul al XVIII-lea ordinul a fost conferit de asemenea cu brilianți
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
dungi simple galbene pe ambele părți. Steaua argintie al insignei a fost octogonală, medalionul în centru arătând crucea ordinului înconjurată de motto-ul scurtat. Pentru decorația cu coroană, inscripția a fost așezată peste medalionul central. Purtătorilor necreștini s-a acordat decorația fără figura Sântei Ana la mijloc, fiind înlocuită de vulturul țarist. Deja în secolul al XVIII-lea ordinul a fost conferit de asemenea cu brilianți pentru clasa I și II. Până în anul 1815, ordinul de clasa a 3-a a
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
-a a fost purtat pe mânerul sabiei, în medalion crucea sau vulturul. După instalarea clasei a 4-a, aceasta a fost plasată acolo, astfel premiul de clasa a 3-a a luat caracterul unui decor la piept, fixat la butonieră. Decorația de clasa a 2-a cu sau fără coroană a fost purtată în jurul gâtului, steaua de clasa I sau II a pe piept la dreapta, iar Marea Cruce pe o eșarfă de la umărul stâng la șoldul drept. Pentru decorarea cu
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
200-250, de clasa II 120-150, de clasa III 90-100 și de clasa IV 40-50 de ruble. Acest premiu, ctitorit în 1830 tot de Nicolae I, adesea oară și numit cel mai josnic grad al Ordinului „Sfântă Ana”, purtat la banda decorației, a fost acordat gradelor de subofițeri pentru un serviciu lung și fidel. Medalia a fost fabricată din alamă, cu o cruce aurie la mijloc, purtând pe verso numele decoratului, la străini deasupra numelui o coroană imperială. Ctitorul premiului a distins
Ordinul „Sfânta Ana” (Rusia imperială) () [Corola-website/Science/334359_a_335688]
-
a fost o decorație înaltă, cavalerească prusacă de merit. Ea a fost fundată la începutul secolului al XVIII-lea sub numele de "Ordre de la sincérité" (Ordinul Sincerități) ca ordin cavaleresc al curții. Din 1792, după trecerea teritoriilor francone a casei Hohenzollern la Prusia, el
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
dintr-o coroană de frunziș de stejar cu două săbii (spade) încrucișate la mijloc; a treia este identică cu prima, cu excepția monogramei, înlocuită de un vultur negru. Acest ordin a fost acel cu cele mai multe nuanțări. Cele mai importante ar fi: Decorația cu săbii (spade) ca merit de război (1848); frunză de stejar pentru titularii de clasa I și II care au deținut anterior clasa II sau III; onorarea cu brilianți pentru clasa I și II.)
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
eclectică cu reminiscențe clasice, abundând în detalii decorative. Fațada principală este orientată spre strada Pușkin și are o compoziție disimetrică, cu amplasarea unui rezalit în partea centrală, reprezentând intrarea de onoare (astăzi înlocuită cu o fereastră), un gol în arc, decorația plastică a arhivoltei căruia prin bolțari îl scoate în evidență în raport cu restul ferestrelor cu golul rectangular. Deasupra fostei intrări, în nișa de sub portalul format, sunt amplasate figurile sculptate în piatră a doi dragoni înaripați. Fațada orientată spre strada Șciusev are
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
formă repetată și la etaj. Arhitectura fațadei a fost soluționată în stil modern. Peretele fațadei era încununat de un parapet din piatră cu un atic în centru. În anii 1990, în scopul amplificării clădirii prin construcția unei mansarde în acoperiș, decorația plastică a fost distrusă și fațada a obținut un aspect inestetic, cu console false pentru susținerea acoperișului masiv. Monumentul se regăsește la numărul 235 în Registrul monumentelor ocrotite de stat din Republica Moldova și face parte din nucleul istoric al orașului
Complexul de clădiri ale fostei clinici de hidroterapie a medicului Tumarkin () [Corola-website/Science/335370_a_336699]
-
din anturajul intim al generalului Ion Antonescu, a contribuit hotărâtor la declanșarea conflictului între acesta și Garda de Fier. Între anii 1938-1958 Veturia Goga a realizat la Ciucea „Mausoleul”, un monument funerar ridicat după planurile arhitectului George Matei Cantacuzino și decorațiile, în mozaic, proiectate de artista plastică Nora Steriade. „Mausoleul iubirii” are 8 m înălțime, cu o bază de 4 m. Mausoleul este construit din marmură și mozaic de Murano, adus din Italia. Placarea cu mozaic a fost efectuată de Veturia
Veturia Goga () [Corola-website/Science/331550_a_332879]
-
de la peronul Palatului Cantacuzino - „Nababul” de pe Calea Victoriei (actualul Muzeu Enescu); fațadele ritmate de pilaștri colosali, grupul statuar alcătuit din doi "putti" - doi amorași din ghips care susțin un scut baroc pe care se presupune că ar fi figurat monograma proprietarului; decorațiile de fațadă cu frunze de laur și ghirlande care încadrează câte un mănunchi de obiecte simbolice: o vioară, un arcuș, o tolba cu săgeți (descrie arhitectul Dan Ionescu în studiul Institutului Național al Monumentelor Istorice). Lucarnele mansardei, executate din tablă
Ion Nanu-Muscel () [Corola-website/Science/331608_a_332937]
-
și universal, președintele României i-a conferit lui Shaul Carmel Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria A „Literatură”. În octombrie 2008, Shaul Carmel, președintele "Asociației Scriitorilor de limba română din Israel", i-a trimis înapoi președintelui Traian Băsescu decorația pe care acesta i-o acordase în martie 2008, după ce șeful statului român, revenind dintr-o vizită în Siria, a omis numele Israelului, menționând în mod eronat "Palestina" ca pe unul din vecinii Siriei
Shaul Carmel () [Corola-website/Science/331712_a_333041]
-
cele din urmă au dus la înfrângerea inamicilor italieni acolo. De aceea a fost onorat ca Cavaler al Ordinului Imperial Leopold de clasa a 3-a și cu Crucea de Merit Militar de clasa a 3-a, ambele premii cu decorație de război. Ofițerul a fost ridicat la rangul de general-maior ("Generalmajor") la 1 august 1917 (cu rang din 7 septembrie al anului). A mai luptat de la 15 iunie 1918 până la sfârșit pe frontul din Tirol. Generalul fost pensionat la 1
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
ar fi reprezentat țarismul, astfel din 1917 până în 1992 panglica nu a fost utilizată pe aceste distincții. Totuși, panglica a continuat să fie folosită în continuare pe distincțiile Sfântului Gheorghe în Armata Albă, în Corpul rus din cadrul Wehrmachtului și pe decorațiile sovietice Ordinul Gloriei și medalia pentru victoria asupra Germaniei, fiind redenumită în ”gvardeiskaia lenta” (panglica gărzii; în ). Statutul Ordinului înființat în 1769 prevedea următoarea descriere a panglicii: "«Panglică de mătase în trei dungi negre și două" galbene"»". În statutul din
Panglica Sfântului Gheorghe () [Corola-website/Science/331824_a_333153]
-
romane unități auxiliare de cavalerie, care au participat la invazia împăratului Claudius în Bretania în 43-60 d.Hr. Cu toate acestea, dovezile ephigraphice gravate în forma unei stele înscrise cu "Centurio Primpilus de Legio VI Victrix", arătau că acestea erau decorații acordate pentru curaj și acțiune și confirma faptul că asturii au organizat o revoltă în 54 d.Hr, fapt care i-a determinat să poarte un alt război de gherilă victorios, neînsemnat în sursele vechi, care a durat timp de
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
germane fără a avea surse de trai. După primul război mondial, ținându-se cont de apartenența sa filofranceză și caricaturile antirăzboinice pe care le-a realizat, a fost decorat de către guvernul francez cu ordinul "Ofițer al Instrucțiunii Publice". La această decorație privind în urmă la câte a pătimit din cauza unor caricaturi, Nicolae Petrescu și-a exprimat opinia pe care a folosit-o adesea în diverse ocazii: "Frecție la picior de lemn..." După anul 1918 caricaturistul Petrescu a rămas același boem incurabil
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
dintre cei doi; C.I. Nottara în postură de "Omul șarpe", aluzie la interpretarea remarcabilă pe care a făcut-o în rolul lui Hamlet din actul al III-lea; Alexandru Vlahuță care alege unul din talerele cântarului ce conține cărți, respingând decorația de pe celălalt taler; Ion Brezeanu în rolul cetățeanului turmentat și Alexandru Macedonski care se roagă la o icoană care-l reprezintă pe Dante. De remarcat sunt și caricaturile lui Grigore Tocilescu care descifrează o piatră funerară și V.A. Urechia
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
deși guvernul german nu avusese nici o reacție oficială, propaganda germană a încurajat presa național-socialistă să atace în mod violent regimul de la București pentru modul în care fusese judecat și asasinat Căpitanul. Carol al II-lea a decis să "reziste", înapoind decorațiile primite de la Adolf Hitler, la fel procedând și căpeteniile naziste decorate de monarhul român. După semnarea acordului comercial româno-german, atacurile reciproce s-au domolit. Franța a salutat asasinarea liderului legionar, dat fiindcă vedea în legionari o coloană a V-a
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
încăperile parterului și mezzaninului, iar al doilea, etajul, cu sălile de recepție, sala de consiliu și cabinetele oficiale. Fațada principală, lipsită de perspectivă frontală, are în partea centrală a primului registru trei arcade cu o deschidere amplă, de factură romanică. Decorația registrului al doilea este în schimb minuțios elaborată, închegîndu-se într-o unitate echilibrată din punct de vedere compozițional. Tot pe fațada principală, la nivelul superior, se află două statui de marmoră albă — „Industria" și „Agricultura" — ale sculptorului Frederic Storck, iar
Palatul Administrativ Galați () [Corola-website/Science/332703_a_334032]