5,365 matches
-
au în vedere valoarea masei succesorale, precum și gradul de rudenie al moștenitorilor cu defunctul. ... (2) Onorariile astfel stabilite se vor aplica numai pentru moștenitorii legali ai defunctului. ... (3) Pentru moștenitorii testamentari care nu sunt și rude în grad succesibil cu defunctul, onorariile se majorează cu 25%. ... (4) La succesiunile succesive, onorariul se stabilește pentru fiecare masă succesorală în parte. ... Articolul 21 (1) În cazul în care în cadrul procedurii succesorale se efectuează inventarierea bunurilor, aplicarea de sigilii, predarea în custodie sau procurarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186944_a_188273]
-
10. Procedura succesorală Articolul 20 (1) În cadrul procedurii succesorale, onorariile pentru eliberarea certificatului de moștenitor se stabilesc pe tranșe valorice, pe categorii de servicii și proceduri și au în vedere valoarea masei succesorale, precum și gradul de rudenie al moștenitorilor cu defunctul. ... (2) Onorariile astfel stabilite se vor aplica numai pentru moștenitorii legali ai defunctului. ... (3) Pentru moștenitorii testamentari care nu sunt și rude în grad succesibil cu defunctul, onorariile se majorează cu 25%. ... (4) La succesiunile succesive, onorariul se stabilește pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186942_a_188271]
-
de moștenitor se stabilesc pe tranșe valorice, pe categorii de servicii și proceduri și au în vedere valoarea masei succesorale, precum și gradul de rudenie al moștenitorilor cu defunctul. ... (2) Onorariile astfel stabilite se vor aplica numai pentru moștenitorii legali ai defunctului. ... (3) Pentru moștenitorii testamentari care nu sunt și rude în grad succesibil cu defunctul, onorariile se majorează cu 25%. ... (4) La succesiunile succesive, onorariul se stabilește pentru fiecare masă succesorală în parte. ... Articolul 21 (1) În cazul în care în cadrul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186942_a_188271]
-
au în vedere valoarea masei succesorale, precum și gradul de rudenie al moștenitorilor cu defunctul. ... (2) Onorariile astfel stabilite se vor aplica numai pentru moștenitorii legali ai defunctului. ... (3) Pentru moștenitorii testamentari care nu sunt și rude în grad succesibil cu defunctul, onorariile se majorează cu 25%. ... (4) La succesiunile succesive, onorariul se stabilește pentru fiecare masă succesorală în parte. ... Articolul 21 (1) În cazul în care în cadrul procedurii succesorale se efectuează inventarierea bunurilor, aplicarea de sigilii, predarea în custodie sau procurarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186942_a_188271]
-
Cimitirul Eternitatea. Lumea intelectuală a iașilor a fost adânc mișcată de moartea eminentului medic. Ziarele, câte apăreau în acele zile când toată țara era prinsă de încleștarea disperată a războiului, i-au publicat necrologuri mult prea sărăcăcioase față de însemnătatea personalității defunctului. Cu toate acestea, ceremonia înmormântării a fost impresionantă, slujba fiind oficiată în biserica Sfântul Spiridon de vicarul Mitropoliei din Iași, episcopul Antim Botezăneanul. C. I. Parhon a avut în Alexandru Brăescu un antecesor de bază. Se bucura de o cultură
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
intelectuală a Iașilor a fost adânc mișcată de moartea eminentului medic. Ziarele care apăreau în acele zile când toată țara era prinsă de încleștarea disperată a războiului, i-au publicat necrologuri care elogiau însemnătatea personalității sale. În anul 1926, sora defunctului, Aglaia Popovici, împreună cu fiii ei, Alexandru și Ion Popovici, i-a adus osemintele și le-a reînhumat în cimitirul satului Frumușelu de lângă Podu Turcului, în mormântul familiei sale. Pe mormântul său figurează ca dată a nașterii anul 1858, dată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sau de a rosti plângeri. Chiar dacă acest termen apare foarte rar în Vechiul Testament, e plauzibil ca el să dateze din epoca preexilică; cunoaștem două inscripții funerare aramaice din secolul al VII-lea î.C., care conferă acest titlu la doi defuncți, oficiali de cult ai zeului astral (KAI 225, liniile 1-2 și 226, linia 1, unde se găsește „kmr al [zeului] Șahar”). Alături de acești înalți oficiali de cult, Biblia citează un mare număr de persoane responsabile de sarcini auxiliare în slujirea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
11), dar tocmai din acest motiv este verosimilă prezența acestei practici (cf. 1Sam 28) după principiul logic conform căruia interdicțiile apar în mod normal atunci când se răspândește un comportament nedorit. Necromanția pleacă de la două supoziții de ordin religios: credința că defuncții pot continua să „trăiască”, rămânând într-o oarecare măsură în contact cu cei vii și convingerea că statutul lor de locuitori ai adâncimilor pământului îi favorizează să cunoască misterele cele mai profunde, în mod obișnuit, ascunse experienței celor vii. Cei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
utilizați pentru a indica practica de a-i întreba pe cei morți sunt ’ôb și yidde‘ōnî, primul tradus, în general, cu „necromant” sau „spiritul morților”, al doilea cu „ghicitor”. Ambii termeni par să indice ceva ce persistă în cel defunct și care „cunoaște” (rădăcina *yd‘) lucrurile ascunse, astfel că cei vii li se pot adresa. Această semnificație a termenului reiese limpede din porunca regelui Saul dată medium-ului din Endor: „Consultă pentru mine un ’ôb!” (1Sam 28,8; BCEI traduce
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se pot ivi în timpul unei călătorii periculoase (cf. Kuntillet ‘Ajrud; Ex 23,20; Ps 25,20; 9,11; 121,7-8). Din acest motiv, expresia „să te binecuvânteze și să te păzească” era gravată și pe amuletele funebre pentru ca prin ea defunctul credincios să poată înfrunta, prin ajutorul divin, ultima și cea mai periculoasă călătorie: cea spre împărăția morților (Ps 34,21). Expresiile „a face să strălucească (binefăcător) fața ta spre tine” și „să îndrepte spre tine fața ta” se referă la
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
târziu, se îndreaptă toți oamenii. Doar moartea fără îngropare sau foarte prematură era interpretată ca pedeapsă divină. Se considera că evenimentul natural al morții era un moment al trecerii din lumea celor vii la cea de dincolo, locul în care defunctul se unea cu strămoșii familiei sale (Gen 25,8; 2Sam 7,12). Există multe expresii biblice care denumesc locuința morților: še’ôl, etimologie nesigură, tradus prin „lumea de dincolo”, ’ereș, „țară”, „pământ al întunericului”, „pământ al uitării”, „adâncul pământului”, ‘ôlăm
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Iob 10,21; 17,16; Ps 49,20; 94,17). Nu avem izvoare literare care să documenteze o eventuală organizare a acestei cetăți subterane, dar, dacă este să dăm crezare culturilor antice vecine lui Israel, e plauzibilă credința că unii defuncți aveau un status diferit de cel obișnuit (cf. infra, pp. 116-117) menținând o putere specială de protecție și înțelepciune, asemănătoare cu cea pe care au avut-o în timpul vieții pământești. La moartea unei persoane se celebrau diferite rituri de doliu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a-și aminti numele” (hizkîr šēm) este explicată de dicționare ca formă gramaticală tipică de verba dicendi, traductibilă prin „a invoca”; cu alte cuvinte, această expresie nu arată o acțiune intelectuală, ci se referă la plângerea funebră făcută de fiul defunctului prin care invocă numele celui mort. Uzanța de a invoca cu voce tare numele propriului strămoș este foarte cunoscută în textele babiloniene, în cetatea Emar și Ugarit (secolul al XIV-lea î.C.), și în cele aramaice (KAI 214, liniile
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
altele vorbesc de șapte (Gen 50,10) sau de treizeci de zile (Dt 34,8). În orice caz, trebuie să ținem cont că e posibil ca aceste indicații temporale să nu conțină referințe reale, ci doar teoretice. De obicei, trupul defunctului era depus într-un mormânt, loc de unde se considera că poate ajunge în lumea de dincolo. Pentru că nu putem descrie integral modalitățile de înmormântare și tipurile de morminte din Israel și Iuda în epoca monarhică, cititorul care dorește mai multe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe pereții mormintelor de la Hirbet el-Qom (circa 14 km Est de Hebron), de la Hirbet Beit-Ley (aproape de Lachiș) și în satul Silwan (la Est de valea Cedronului, lângă Ierusalim). În unele dintre aceste inscripții este invocat Yhwh pentru ocrotirea și binecuvântarea defunctului („Binecuvântat să fie Urie în fața lui Yhwh care l-a salvat de dușmanii săi cu ajutorul Așerei”, HAE, vol. I, pp. 207-211; „Salvează, [Y]hwh” HAE, vol. I, p. 249); în alte cazuri se scriau formule de blestem pentru a evita
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de dușmanii săi cu ajutorul Așerei”, HAE, vol. I, pp. 207-211; „Salvează, [Y]hwh” HAE, vol. I, p. 249); în alte cazuri se scriau formule de blestem pentru a evita eventualele jafuri din mormânt și pentru a asigura liniștea și odihna defunctului („Acesta este [...] al lui [...]-iah responsabilul palatului. [Aici] nu se găsește nici argint, nici aur [...] blestemat cel care îl va deschide” HAE, vol. I, pp. 264-265). În inscripția de la Hirbet el-Qom binecuvântarea se datorează „mâinii” puternice a lui Yhwh imprimată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
datorează „mâinii” puternice a lui Yhwh imprimată pe perete. Recent au fost publicate diferite alte inscripții cu binecuvântări sau blesteme avându-l ca subiect pe Yhwh (Naveh, 2001), dar proveniența lor obscură ne sugerează să le utilizăm cu multă precauție. Defunctul era așezat în mormânt împreună cu diferite oferte, depuse pe băncuțe, alături de trup sau chiar ca obiecte personale ale celui mort (cf. polemica din Sir 30,18-19). Majoritatea lucrurilor găsite în morminte sunt obiecte din ceramică de uz comun, precum boluri
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
obiecte personale ale celui mort (cf. polemica din Sir 30,18-19). Majoritatea lucrurilor găsite în morminte sunt obiecte din ceramică de uz comun, precum boluri, sticle, borcănașe, lămpi cu ulei, oale, vase. În afară de acestea se găsesc adesea și obiecte dragi defunctului sau care îl caracterizau cât timp era în viață (arme, ustensile, instrumente de lucru sau domestice, sigilii, brățări, inele, cercei etc.) sau alte obiecte de factură religioasă precum statuete, scarabei, talismane. Ultima categorii de obiecte demonstrează credința că defunctul trebuia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
dragi defunctului sau care îl caracterizau cât timp era în viață (arme, ustensile, instrumente de lucru sau domestice, sigilii, brățări, inele, cercei etc.) sau alte obiecte de factură religioasă precum statuete, scarabei, talismane. Ultima categorii de obiecte demonstrează credința că defunctul trebuia să întreprindă un fel de călătorie în lumea de dincolo și că existența sa, într-o oarecare măsură, trebuia să dureze încă mult timp în lumea morților. În mormintele iudaice au fost găsite multe amulete, atât locale, cât și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
rol apotropaic. Textul acestei binecuvântări, după cum am afirmat în paragraful precedent, amintește de limbajul binecuvântării din Num 6,24-26, text care mai apoi va dobândi o semnificație mai amplă și „ortodoxă” în cadrul succesivei teologii sacerdotale a alianței. Pentru vechii evrei, defuncții continuau și după moarte să aibă o anumită legătură cu cei vii. Chiar dacă nu se puteau reîntoarce la viață (Is 26,14), morții aveau puterea de a influența lumea celor vii cauzându-le neplăceri sau beneficii, în funcție de cum erau amintiți
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
este foarte complexă. Prin acest termen Biblia îi desemnează atât pe regii antici, legendari ai regiunii cananeene și locuitorii săi (Gen 14,5; Dt 3,11; Ios 12,4 etc.), cât și ceea ce a supraviețuit („duhul” sau „umbrele”) din unii defuncți cu rang special (Is 14,9; Ps 88,11; Prov 9,18 etc.). Cu privire la a doua accepțiune a termenului, descoperirea textelor din cetatea siriană Ugarit ne-a permis să definim mai bine caracteristicile acestor personaje. Acești defuncți sunt descriși prin
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
umbrele”) din unii defuncți cu rang special (Is 14,9; Ps 88,11; Prov 9,18 etc.). Cu privire la a doua accepțiune a termenului, descoperirea textelor din cetatea siriană Ugarit ne-a permis să definim mai bine caracteristicile acestor personaje. Acești defuncți sunt descriși prin trăsături regești și războinice și, drept consecință a rangului lor înalt din timpul existenței pământești, au fost glorificați după moarte, fiind ridicați la status-ul de ființe aproape divine, vindecători și ocrotitori ai dinastiei domnitoare. Ei erau
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Is 26,14 și Ps 88,11). După cum am menționat anterior (cf. Cap. 5, pp. 88-89), conform acelei practici divinatorii numite necromanție, cei morți puteau fi uneori obiectul interogațiilor oraculare (cf. Tropper, 1989). Această practică atestă credința în posibilitatea ca defuncții să rămână, în anumite limite, în legătură cu cei vii. În concluzia acestui paragraf despre moarte și viața de după moarte, mi se pare oportun să amintesc că, în religia ebraică, ideea învierii din morți este atestată numai începând cu epoca târzie elenistă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
să permită viața și să reziste în timp (Ier 4,11). Lumea de dincolo În acest paragraf mă voi referi la lumea de dincolo concepută în sens aproape „geografic”, ca o regiune a cosmosului, deoarece aspectele religioase cu privire la moarte și defuncți, văzuți ca locuitori ai lumii de dincolo, au fost deja tratate (cf. Cap. 6, pp. 111-117). În consecință, luând în vizor aspectul propriu-zis cosmologic, va trebui să mă bazez aproape exclusiv pe izvoare literare - adică pe acelea în care conținutul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sens cosmic în care locuiesc morții (1Sam 28,13; Ez 26,20). Utilizarea termenului generic „pământ” pentru a desemna lumea morților se găsește și în alte culturi învecinate, precum în textele religioase de la Ugarit unde găsim o invitație adresată regelui defunct formulată în acești termeni: „coboară în pământ și afundă-te în praf” (KTU 1.16,20-22) sau eufemismul „cei care coboară în pământ” pentru a-i desemna pe cei morți (KTU 1.4VII,9). Biblia utilizează mai multe expresii care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]