7,752 matches
-
o contracție (atât cât este posibil) a grupelor de mușchi aferente (F2). υ Pacientul: așezat pe taburet, brațul pe lângă corp, cotul în flexie la 90°. ω KT este plasat în spate, P pe cot, CP pe umăr. Acțiunea: se solicită depărtarea alternativă în plan sagital și frontal a brațului, în funcție de nivelul restant de forță a pacientului. Fig. IX.22 a, b Adducția se realizează prin apropierea brațului de corp, la care participă marele pectoral, marele rotund, marele dorsal, prin porțiunea lungă
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
la flexia și extensia fiecărui deget. Abducția pasivă a degetelor υ Pacientul: așezat, antebrațul sprijinit pe masă, palma în pronație, degetele lipite. ω KT este plasat în față, P policele și indexul la nivelul ultimelor falange, CP pe antebraț. Acțiunea: depărtarea indexului și medianului cu ajutorul policelui și indexului KT. Fig. IX.45 Φ INDICAȚII METODICE: se efectuează abducția pasivă a degetelor, trecând treptat la median și inelar, apoi la inelar și auricular. Adducția pasivă a degetelor υ Pacientul: așezat, antebrațul în
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și senzația de greutate a pleoapelor, provocate de suprasolicitarea ochilor. CÂND TREBUIE SĂ MERGEȚI LA DOCTOR? Dacă ochii sunt permanent iritați, dacă imaginile se dublează sau apar amețeli. INDICAȚII PENTRU VIAȚA DE ZI CU ZI Odihniți-vă ochii privind în depărtare câte 5 minute la fiecare oră. Reglați contrastul monitorului astfel încât să ușureze cititul. Folosiți un font mare, dacă se poate. Faceți exerciții: Țineți ochii închiși 5 secunde și deschideți-i brusc. Repetați procedura de mai multe ori. Închideți ochii și
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
datorită fluxului însuși al activității Internet. Mișcarea trupului se produce în această situație fără voința și intenția subiectului, fără contracția propriilor mușchi. Trupul uman devine astfel nu doar o „gazdă” a tehnologiei, ci și a agenților/avatarurilor virtuali aflați la depărtare și conectați la interfață. Dacă în cadrul performărilor mai vechi, Stelarc pune accent pe corpul cyborgic individual, în performările recente ale artistului, desfășurate inclusiv în suportul Internetului, se observă interesul acordat sistemului cyborgic constituit dintr-o multitudine de corpuri conectate sau
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
circumscripția naturală a unei școli, am ordonat învățătorilor de-a rezista la orice permutare, hotărâtă numai de comună, și a aștepta în această privire totdeauna deslegarea onor. minister; căci nu este decât prea natural ca, mutându-se școala la o depărtare de o oră, mulți din copiii care începuseră să nu mai urmeze studiile și școalele să fie osândite la o muncă de Sisif, la vecinice începuturi, la un învățământ fără de continuitate. De aceea cred și în cazul prezent că e
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
scepticismul sau scrisul prin care își etalează suferințele devenite capricii. Apoi, el îndură totul, cum preciza într-un loc, cu umor și scepticism. Dar a fost o vreme când Cioran juca rolul celui care crede. Cum i se pare, din depărtarea înțelepciunii, acel moment frenetic și disperat din tinerețe?! Una dintre cărți, Le Démiurge, îi apare în italiană, dar la o editură pe care, spune el, o detestă. Îi amintește de „ideile” lui Ă cuvântul îl pune el însuși între ghilimele
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cântecul păsărilor” (I, 170). Iar noaptea, când insomnia ar trebui să-l exaspereze, Cioran, la țară, are revelația existenței lui Dumnezeu: „Insomnie la țară. Odată, pe la 5 dimineață, m-am sculat să admir grădina. Viziune de Eden, lumină supranaturală. În depărtare, patru plopi se înălțau către Dumnezeu” (I, 332). Iar sentimentul acesta, că Dumnezeu există, că fericirea există, îi amintesc de eșecul unei încercări de sinucidere. În parcul Luxembourg, pe care deseori îl detestă pentru mulțimile care rătăcesc prin el, fredonează
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mântuie popoare. N-a trecut mult și-au venit / Trei crai de la răsărit, / În Rusalim au intrat, / Au întrebat în lung și-n lat / Despre noul împărat, / Care-acum s-au născut: / Steaua lui noi am văzut / Și-am venit din depărtare, / Să-i aducem închinare. / Iar Irod împărat, / Auzind, s-au supărat, / Pe crai iute i-a chemat / Și în taină i-a-nvățat: / Iute-n Vifleem plecați, / Pe Isus să mi-l aflați / Și, aflându-l, să-mi veniți, / Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe care simți nevoia să-l citezi, pentru emoțiile pe care le transmite, pentru metaforele realizate într-o atmosferă plină de muzică, printr-o integrare nuanțată într-o gradație savantă, de corespondențe, cum ar fi această artă poetică, în care depărtarea este profundă și hotarele precise dispar, iar vagului spațial îi răspunde fascinația amintirii: "Cea mai frumoasă lună e în lac cel mal frumos luceafăr e pe mare,/ Și cântă cel mai sincer pitpalac/ nu-n pomi, ci în amintiri și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ce straniu galopează/ pe dealurile din Ardeal, furtuna/ Părinții fug/ spre casele care o iau din loc./ Se crapă coaja norilor și apele greoaie vin cu capăt/ ca șerpii altor ere." Problema morții, a umbrei, revenirea la origini, atracția marilor depărtări capătă semnificații complexe. Trimiteri se pot face la credința în metamorfozare după moarte, când, în afara existenței, o noapte apasă universul: "Din toate părțile asediat/ De noapte prăbușită/ Ca o coajă neagră peste vreme,/ Aud planetele/ Cum sug din ea/ Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tremurat/ pe cei care stau deasupra pământului și încă nu au plecat". În 1974, publică "Stâlpii", volum în care sentimentul iubirii apare frecvent,ca și cel al morții. Ciclul "Stâlpii" se afundă în folclor, deși problematica rămâne aceeași: moartea, nostalgia depărtării, soarta, iubirea. Formula estetică este expresionistă. George Alboiu nu este un poet expresionist propriu-zis, dar imaginile lui creează relații cu cosmicul. "Iată-ne întinși, unul de altul/ Nu ne putem ascunde: țâțele tale două gemene turnuri, genunchiul meu ridicat/ Stâlpul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la acest poet, în volumul de debut, lipsa de cutezanță sau a harului. Cu volumul următor, "Vis planetar" (1964), asistăm la o dezmărginire calmă, nu dionisiacă, precum la Lucian Blaga, ci, într-o lumină de oglinzi ce răsfrâng apropieri și depărtări într-un zbor amăgitor. "Tu ești un astru plutitor/ Spre care/ tot alerg și nu vin" ("Vis planetar", 1964). Răsfrângerile 1 sunt, firește, niște oglinzi, sau, mai bine zis, niște convertiri ale conceptelor în imagini, ale universalului în particular, ale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în triumful unei arte ce golește poezia de epic, de retoric, adunând în terenul liric amiezi fierbinți, cu ceruri transparente, culori și lumini, umbre și infernuri, cetăți și catedrale, ulițe și orașe bătrâne, corăbii drapate într-un lung miraj al depărtărilor ce țin de Africa sau de Marea Japoniei. Imaginile sunt exotice: lumina coaptă, meduzele sunt gătite cu cimbru, lumina are pragul verde, privirea pisicii aduce lumini de iris etc. L. Dimov scrie versuri în care nu trebuie, cum spune Al.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să reziste prin "măhălălile lui noiembrie". "Țara lui π" este o carte scrisă fără emoție. Poeme ca "Oracol", "Silex", "Ritm" nu spun nimic. Poetul cântă reîntoarceri, trăiește amintiri, îl prezintă pe Pan cum invocă ancore uitate pe țărm și cheamă depărtări. Un univers în care bătrânii nu au ținere de minte, în care lamentarea este un pumn de cenușă și orice drum drept este o răspântie și devine sufocant. Toate bune și frumoase, dar poezia n-are sens și nici emoție
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bătrânii nu au ținere de minte, în care lamentarea este un pumn de cenușă și orice drum drept este o răspântie și devine sufocant. Toate bune și frumoase, dar poezia n-are sens și nici emoție. Rămân în picioare vrăjile depărtării, deși tonul este expozitiv și retoric: "La țărm sunt cuprins de uitare,/ apa mării lustruiește podelele scoicilor,/ cheile eroziunii sunt la paznicul de cretă/ vine viața și își lungește scheletul sub rază în fata morții fulgerătoare/ țeasta noastră e o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-o formulă nouă din care lipsesc gesturile și disperările, dar din care rămân câteva obsesii iubita care, chiar dacă mai există, nu mai e cea de altădată; sentimentele sunt într-o permanentă metamorfoză: "Nevăzute lumini vin spre tine și alte depărtări te cheamă/ și tu stai toată vremea cu spatele la fereastră". O iarnă permanentă de amintiri, o iarnă funebră, generată de sentimentul că ființa vie odinioară s-a ridicat, într-o seară, să închidă ușa și nu s-a mai întors. Alteori
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mamă, în sobă de fiul tău nepriceput." Un motiv obsesiv în poezie sunt întoarcerile: "Ieri te-am mințit. Am să mai plec odată./ Odată, doar, și-am să lipsesc puțin." Poetul este chemat de cineva care-l așteaptă, de mari depărtări. Chemări care îi strivesc destinul. Cuvântul "destrămare" apare de câteva ori în diferite poeme care propun un sens al trecerii calme, al drumului mereu întrerupt. O anumită trecere de la întristare la exuberanță, amplificând mișcările, face din I. Drăgănoiu un romantic
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
marile plecări deslușesc același sentiment al incertitudinii acestora: Când am plecat în zorii zilei/ Mă legănam în șa incert... Erau câțiva singur eram/ drumul făcându-l să răsune". Ion Drăgănoiu reușește să fie autentic atunci când îmbrățișează două fapte existențiale: chemarea depărtărilor, a drumurilor confuze, și umbrele, care sunt niște întrupări alegorice ale existenței: astfel văzutele se micșorează, din sunete ceva rămâne în urechi, multul și nimicul devin egale, umbre sunt și vocile, o umbră pare tăcerea, spaimele sunt date de umbră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acestor poeți și al multor altora o tentă eclectică. Menționăm, prin urmare, și alte câteva nume. Negoiță Irimie, își evocă orașul natal, meditează asupra trecerii timpului, asupra adâncirii iremediabile în banal pentru a rămâne cu nostalgia evadării, chemat de mari depărtări. Damian Ureche, a cărui lirică, cum spune Alexandru Piru, se caracterizează prin antropomorfism, rămâne însă un poet fără chemare și fără viziune, cu imagini căutate, exterioare. Dumitru Bălăiet, Nicolae Motoc, Petre Got, deși trec prin Blaga, nu ajung decât la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
interpretative: oglinzile nepipăite ale vântului, fecior de brumă, cuvântul altar de tăcere, blestem închis în ambră. Insula Leuky este, ne-o spune însuși poetul, "în imaginea verbului a înflori", insulă a somnului în care poetul se refugiază beat de nostalgia depărtărilor și sufocat de orașul îmbâcsit de fum. Metaforele continuă să fie susținute de sugestii simbolice; astfel, în orașul cu fabrici de conserve și de spirit: "Fântânile în timpul nopții exaltate se resemnau/ într-o răcoare mai mult făgăduită, așteptând"2. Fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Scrierile esențiale" se îndreaptă oficial și reverențios către "Republica socialistă", păstrând însă același ton emoțional. "Eu plâng scriind a X-a esențială către Republica socialistă/ de parcă aș scrie către tine îngenunchiat lângă țărm" O ciudată nostalgie a chemărilor spre largi, depărtări pare să dezvăluie o adevărată boală a călătoriei în căutarea forțelor elementare vitale: sămânța de iarbă, sămânța de pește, sămânța pământului. Poetul invocă zeițe ale pământului și ale mării, monologhează hamletian, deși împrejurările expuse sunt cotidiene: "Prin turla vaporului trece
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pământul Traciei va face din el un dezrădăcinat; dar eroul va păstra în permanență în inima lui pământul Traciei. Curând va risipi pământul, plătind cu el vămile sale omenești. Rămâne clară ideea bărbăției și a curajului celui atras de mirajul depărtărilor, în care este căutat un tâlc ascuns al lumii. În "Cavalerul trac", e urmărită călătoria spiritului; Manimazos este cel dintâi care a spus că sufletul omului, după ce își parcurge destinul în cer, se reîncarnează într-un animal și o plantă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sentimentelor/ zeițe ale aerului dintre noi" ("Vârsta de aur a dragostei"). Cu cât înaintăm în volumele poetului, exceptând "Dulcele stil clasic", asistăm la o deplasare "de la Dionisos la Ieronim". (Ion Pop). Dragostea înseamnă amintire, renunțare și luciditate: "Bat galaxii, în depărtare/ Un ritm al unui timp urcând./ Fac ochii mari dar numai o secundă/ Până le trec în amintire, rând pe rând" ("Salt"). Dar cum iubirea înseamnă himera fără care nu poate exista, timpul va căpăta dimensiunea trăirii teribile sau calme
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-i țâța ta-n oglindă/ și miere picură-i pe limbă". Poetul este în căutarea "sunetului mai pur", deși nu mai suntem Ulise, deși marea s-a uscat între timp, deși ne lipsește curajul și nu ne mai fascinează mirajul depărtărilor. Expus luminii și soarelui, poetul poartă aureolă de sfânt, se situează printre cei aleși: "Mă simt ca omul zăpezilor,/ Scos din peșteră și pus la soare,/ De i se topesc sloiurile/ De păr, de piept și de picioare/ Și rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
își simte trupul electrizat de o stare de deschidere spre transcendent. Închiderea pleoapelor e provocată de undeva de sus, și ea se coboară parcă ar fi suflet pe care poetul încearcă să-l atingă până în vârful degetelor. Pleoapele alunecă în depărtări și cine știe: "Câteodată nici nu se mai întorc înapoi". Lumea este bună și rea, întunecată de pământ și luminată de cer; între cele două realități se află un "glassvand"--intrarea separată între frumos și urât. Lumea este o arenă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]