5,763 matches
-
Batsheva” și a compus muzică de scenă pentru teatrele ebraice Habima și Cameri din Tel Aviv. În anul 1965 Bertini a înființat Orchestra Israeliană de Cameră, pe care a condus-o până în 1975. Între anii 1978-1986 el a fost prim-dirijorul Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii israeliene din Ierusalim, pe care a ridicat-o la un nivel internațional. După 1986 a fost numit dirijor de onoare al acesteia. Apoi între 1990- 1996 a fost directorul artistic al Noii Opere Israeliene din Tel
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
Orchestra Israeliană de Cameră, pe care a condus-o până în 1975. Între anii 1978-1986 el a fost prim-dirijorul Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii israeliene din Ierusalim, pe care a ridicat-o la un nivel internațional. După 1986 a fost numit dirijor de onoare al acesteia. Apoi între 1990- 1996 a fost directorul artistic al Noii Opere Israeliene din Tel Aviv (din 2005 numită Opera israeliană). A fost unul din cei mai însemnați promotori și creatori ai muzicii culte din Israel. În
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
Israel. În anii 1976-1983 a condus Festivalul Israel. Din anii 1950 Bertini a apărut în concerte și în străinatate. În 1959 a debutat in Statele Unite, dirijând Filarmonica din New York, în 1965 a debutat cu Orchestra engleză de cameră. Între 1971-1981 a fost dirijor oaspete principal al Orchestrei naționale a Scoției. I-a urmat lui Antal Dorati în funcția de consilier muzical al Orchestrei Simfonice Detroit între anii 1981-1983 și între 1983-1991 prim-dirijorul Orchestrei Simfonice Radio WDR din Köln, în Germania. De asemenea
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
debutat cu Orchestra engleză de cameră. Între 1971-1981 a fost dirijor oaspete principal al Orchestrei naționale a Scoției. I-a urmat lui Antal Dorati în funcția de consilier muzical al Orchestrei Simfonice Detroit între anii 1981-1983 și între 1983-1991 prim-dirijorul Orchestrei Simfonice Radio WDR din Köln, în Germania. De asemenea, in anii 1987-1990 a fost directorul muzical general al Operei și al seriilor de concerte simfonice ale municipiului Frankfurt (1987-1990), al Orchestrei Simfonice Metropolitane din Tokyo (1998-2005), director artistic al
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
WDR din Köln, în Germania. De asemenea, in anii 1987-1990 a fost directorul muzical general al Operei și al seriilor de concerte simfonice ale municipiului Frankfurt (1987-1990), al Orchestrei Simfonice Metropolitane din Tokyo (1998-2005), director artistic al Operei din Roma, dirijor oaspete permanent al Operei naționale din Paris, prim dirijor al Operei din Genova, și un timp scurt înainte de a muri, directorul Teatrului de operă San Carlo din Napoli. Gary Bertini a mai fost dirijor oaspete, între altele, la Opera de
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
1987-1990 a fost directorul muzical general al Operei și al seriilor de concerte simfonice ale municipiului Frankfurt (1987-1990), al Orchestrei Simfonice Metropolitane din Tokyo (1998-2005), director artistic al Operei din Roma, dirijor oaspete permanent al Operei naționale din Paris, prim dirijor al Operei din Genova, și un timp scurt înainte de a muri, directorul Teatrului de operă San Carlo din Napoli. Gary Bertini a mai fost dirijor oaspete, între altele, la Opera de Stat din Hamburg, la Opera Scoțiană, la Scala din
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
director artistic al Operei din Roma, dirijor oaspete permanent al Operei naționale din Paris, prim dirijor al Operei din Genova, și un timp scurt înainte de a muri, directorul Teatrului de operă San Carlo din Napoli. Gary Bertini a mai fost dirijor oaspete, între altele, la Opera de Stat din Hamburg, la Opera Scoțiană, la Scala din Milano și la Filarmonica din Berlin. Repertoriul preferat de Bertini a inclus, de obicei, creații expresive, de mare anvergură, ca Simfonia a 9-a și
Gary Bertini () [Corola-website/Science/333204_a_334533]
-
(în ebraică: התזמורת הקאמרית הישראלית - Hatizmòret Hakamerit Haisr'elit) este un ansamblu orchestral de cameră din Israel, înființat în 1965 de către dirijorul Gary Bertini, care a fost directorul ei muzical între anii 1965-1975. La înființare numele ei a fost "Ansamblul israelian de cameră". Orchestra își are sediul la Tel Aviv-Yafo. Principalele ei subvenții provin de la Ministerul israelian al culturii și primăria Tel
Orchestra Israeliană de Cameră () [Corola-website/Science/333215_a_334544]
-
1965-1975. La înființare numele ei a fost "Ansamblul israelian de cameră". Orchestra își are sediul la Tel Aviv-Yafo. Principalele ei subvenții provin de la Ministerul israelian al culturii și primăria Tel Aviv-Yafo. În anii 2009-2013 directorul muzical al orchestrei a fost dirijorul austriac Roberto Paternostro, Yoav Talmi - prim-dirijorul oaspete al ei, Daniel Cohen dirijorul oaspete permanent, iar violonista Elisabeth Wallfisch a fost directoarea seriei ei de concerte de muzică barocă. Intre anii 2013-2014 la conducerea orchestrei a revenit Yoav Talmi, iar
Orchestra Israeliană de Cameră () [Corola-website/Science/333215_a_334544]
-
Ansamblul israelian de cameră". Orchestra își are sediul la Tel Aviv-Yafo. Principalele ei subvenții provin de la Ministerul israelian al culturii și primăria Tel Aviv-Yafo. În anii 2009-2013 directorul muzical al orchestrei a fost dirijorul austriac Roberto Paternostro, Yoav Talmi - prim-dirijorul oaspete al ei, Daniel Cohen dirijorul oaspete permanent, iar violonista Elisabeth Wallfisch a fost directoarea seriei ei de concerte de muzică barocă. Intre anii 2013-2014 la conducerea orchestrei a revenit Yoav Talmi, iar din 2015 ea este condusă de dirijorul
Orchestra Israeliană de Cameră () [Corola-website/Science/333215_a_334544]
-
are sediul la Tel Aviv-Yafo. Principalele ei subvenții provin de la Ministerul israelian al culturii și primăria Tel Aviv-Yafo. În anii 2009-2013 directorul muzical al orchestrei a fost dirijorul austriac Roberto Paternostro, Yoav Talmi - prim-dirijorul oaspete al ei, Daniel Cohen dirijorul oaspete permanent, iar violonista Elisabeth Wallfisch a fost directoarea seriei ei de concerte de muzică barocă. Intre anii 2013-2014 la conducerea orchestrei a revenit Yoav Talmi, iar din 2015 ea este condusă de dirijorul israelian Ariel Zuckermann. După Gary Bertini
Orchestra Israeliană de Cameră () [Corola-website/Science/333215_a_334544]
-
dirijorul oaspete al ei, Daniel Cohen dirijorul oaspete permanent, iar violonista Elisabeth Wallfisch a fost directoarea seriei ei de concerte de muzică barocă. Intre anii 2013-2014 la conducerea orchestrei a revenit Yoav Talmi, iar din 2015 ea este condusă de dirijorul israelian Ariel Zuckermann. După Gary Bertini orchestra a fost condusă succesiv de către compozitorul și dirijorul Luciano Berio (1975-1976), Rudolf Barșai (1976-1981), Uri Segal, Yoav Talmi (1984-1988), apoi violonistul și dirijorul Shlomo Mintz(1889-1993), Philippe Entremont(1995-1998), după aceea, în 1998-2001
Orchestra Israeliană de Cameră () [Corola-website/Science/333215_a_334544]
-
directoarea seriei ei de concerte de muzică barocă. Intre anii 2013-2014 la conducerea orchestrei a revenit Yoav Talmi, iar din 2015 ea este condusă de dirijorul israelian Ariel Zuckermann. După Gary Bertini orchestra a fost condusă succesiv de către compozitorul și dirijorul Luciano Berio (1975-1976), Rudolf Barșai (1976-1981), Uri Segal, Yoav Talmi (1984-1988), apoi violonistul și dirijorul Shlomo Mintz(1889-1993), Philippe Entremont(1995-1998), după aceea, în 1998-2001 de către Salvador Mass Conde, in 2002-2005 de către compozitorul și dirijorul Noam Shariff, în 2005-2009 de către
Orchestra Israeliană de Cameră () [Corola-website/Science/333215_a_334544]
-
revenit Yoav Talmi, iar din 2015 ea este condusă de dirijorul israelian Ariel Zuckermann. După Gary Bertini orchestra a fost condusă succesiv de către compozitorul și dirijorul Luciano Berio (1975-1976), Rudolf Barșai (1976-1981), Uri Segal, Yoav Talmi (1984-1988), apoi violonistul și dirijorul Shlomo Mintz(1889-1993), Philippe Entremont(1995-1998), după aceea, în 1998-2001 de către Salvador Mass Conde, in 2002-2005 de către compozitorul și dirijorul Noam Shariff, în 2005-2009 de către compozitorul și pianistul Gil Shohat. Numeroși virtuozi au apărut ca soliști cu acest ansamblu, între
Orchestra Israeliană de Cameră () [Corola-website/Science/333215_a_334544]
-
condusă succesiv de către compozitorul și dirijorul Luciano Berio (1975-1976), Rudolf Barșai (1976-1981), Uri Segal, Yoav Talmi (1984-1988), apoi violonistul și dirijorul Shlomo Mintz(1889-1993), Philippe Entremont(1995-1998), după aceea, în 1998-2001 de către Salvador Mass Conde, in 2002-2005 de către compozitorul și dirijorul Noam Shariff, în 2005-2009 de către compozitorul și pianistul Gil Shohat. Numeroși virtuozi au apărut ca soliști cu acest ansamblu, între ei putând fi menționați violoniștii Itzhak Perlman, Pinhas Zukerman, Shlomo Mintz, pianiștii Vladimir Ashkenazi și Yefim Bronfman, flautistul Jean-Pierre Rampal
Orchestra Israeliană de Cameră () [Corola-website/Science/333215_a_334544]
-
apoi și Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. În anul 1958 participă la Festivalul Internațional al tinerilor soliști de la Moscova, unde obține medalia de aur. Aici a cântat într-o orchestră alcătuită din cele mai bune elemente din București, condusă de dirijorul Ionel Budișteanu. În anul 1959 obține Premiul I la Festivalul de la Viena, pentru interpretarea lucrării de muzică clasică „La Campanella” de Paganini în transcripție pentru acordeon. În 1962 înregistrează primele sale piese la Electrecord (cu orchestra lui Nicu Stănescu) și
Nicolae Florian () [Corola-website/Science/333337_a_334666]
-
zece ani va mai concerta apoi în Japonia, alături de fiica sa Daniela care este violonistă. A colaborat și a avut angajamente la Ansamblul „Perinița” din București, devenind mai apoi acordeonist permanent la Orchestra de muzică populară Radio, unde colaborează cu dirijori precum Victor Predescu sau Radu Voinescu. A întreprins numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate, în țări precum Austria, Italia, Franța, Germania, Suedia, Norvegia, Olanda, Turcia, Tunisia, Algeria, Maroc, Israel, Grecia și SUA. Moare în anul 1994 la
Nicolae Florian () [Corola-website/Science/333337_a_334666]
-
un turneu de concerte în Europa. Pentru ca să se facă auzit mai bine în săli mari, a trecut la saxofon sopran. În 1930 Pixinguinha a suspendat activitatea orchestrei și s-a concentrat mai ales asupra carierei de compozitor, aranjor și de dirijor al orchestrei de studiou "Orquestra Victor Brasileira". Cântecele sale au fost făcute cunoscute publicului de către interpreți ca Francisco Alves și Mario Reis. Pixiguinho a încetat din viață în anul 1973 la biserica Nossa Senhora da Paz la Ipanema, unde venise
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
Marvin Frederick Hamlisch (2 iunie 1944 New York City- 6 august 2012 Los Angeles) a fost un compozitor american de muzicaluri, muzică de scenă și de film, dirijor, pianist și orchestrator, evreu de origine. A fost renumit mai ales pentru muzicalul „The Chorus Line” și pentru muzica la circa 40 de filme de cinema și de televiziune. S-a numărat printre cei 11 creatori care au câștigat deopotrivă
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
de televiziune precum și la muzicaluri de succes de pe Broadway precum „A Chorus Line” și „They're Playing Our Song.” în 1977 a compus și muzica la filmul James Bond „Spionul care ma iubea”. De asemenea, după 1993 a lucrat ca dirijor și orchestrator pentru concertele Barbrei Streisand Hamlisch a fost onorat cu numeroase premii. În anul 1974 a primit Premiul Oscar pentru trei categorii. În anii următori a beneficiat de sapte nominalizări pentru Oscar. I s-au decernat de trei ori
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
The Concert", pentru care a primit două din premiile Emmy. El a dirijat și turul de concerte al Lindei Ronstadt, din care cel mai reușit a fost cel din 1996 „Dedicated to the One I Love”. Hamlisch a fost și dirijorul principal de muzică ușoară al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, al Orchestrei Simfonice din Milwaukee, al celei din Sân Diego, din Seattle, Buffalo, al Orchestrei Naționale Simfonice, al Orchestrei Simfonice din Pasadena. Înainte de a muri se pregătea să preia funcția de
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
principal de muzică ușoară al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh, al Orchestrei Simfonice din Milwaukee, al celei din Sân Diego, din Seattle, Buffalo, al Orchestrei Naționale Simfonice, al Orchestrei Simfonice din Pasadena. Înainte de a muri se pregătea să preia funcția de dirijor principal pentru muzica ușoară al Orchestrei Simfonice din Philadelphia. În mai 1989, la 45 ani, Hamlisch s-a căsătorit cu Terre Blair. din Columbus, Ohio, crainica la emisiunile locale al ABC din acel oraș. Perechea nu a avut urmași. O
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
Pierre-et-Marie-Curie), creată în anii 1960, și o carieră de muzicolog. El întâlnește în această perioadă pe cei care vor fi colegii săi obișnuiți : Harry Halbreich, Gustave Kars, Jacques Feschotte, Pierre Vidal, Marc Vignal, Jean-Luc Caron... Devine de asemenea prieten cu dirijorul Eric-Paul Stekel, fiu al marelui psihanalist Wilhelm Stekel precum și cu un alt dirijor, Florian Hollard, fiul marelui rezistent Michel Hollard. De altfel, este prieten din copilărie cu Luce Eekman, fiica pictorului Nicolas Eekman. Este de asemenea apropiat de socialistul Louis
Paul-Gilbert Langevin () [Corola-website/Science/334702_a_336031]
-
această perioadă pe cei care vor fi colegii săi obișnuiți : Harry Halbreich, Gustave Kars, Jacques Feschotte, Pierre Vidal, Marc Vignal, Jean-Luc Caron... Devine de asemenea prieten cu dirijorul Eric-Paul Stekel, fiu al marelui psihanalist Wilhelm Stekel precum și cu un alt dirijor, Florian Hollard, fiul marelui rezistent Michel Hollard. De altfel, este prieten din copilărie cu Luce Eekman, fiica pictorului Nicolas Eekman. Este de asemenea apropiat de socialistul Louis Mermaz, unul din camarazii săi de liceu, și de radical-socialistul Pierre Mendès France
Paul-Gilbert Langevin () [Corola-website/Science/334702_a_336031]
-
în orașul natal, unde predă la conservatorul din Chișinău. Între 1932 și 1936 este profesor de canto la București, la Conservatorul privat Egizio Massini. Revine la Chișinău unde predă canto în 1936-1941 la Conservatorul Municipal din Chișinău condus de compozitorul, dirijorul și folcloristul Mihai Bârcă și în 1944-1946 la Conservatorul de Stat din RSS Moldovenească. A avut printre elevi pe Tamara Ciobanu (artistă a poporului din URSS), Maria Cebotari (cântăreață de operă română, primadonă pe teatrele de operă din Drezda, Berlin
Gavril Afanasiu () [Corola-website/Science/334811_a_336140]