5,716 matches
-
lovitura de pe urma ei. — Cuvînt cu cuvînt, confirmă Părințelul, numai că, pentru ca să existe dans, mai întîi a fost nevoie de muzică. Știți de ce e așa, și nu invers? — Nu, spune-ne tu de ce, face Roja pe neștiutorul. Pentru că muzica e creație dumnezeiască, iar dansul e invenția Satanei. De aceea se potrivesc de minune, asta-i singura explicație, zice Părințelul. Așteaptă-mă aici, îi șoptise Delfinei, mă întorc într-o secundă, adăugă, furișîndu-se prin întuneric, făcînd colțul clădirii atent la fiecare pas pînă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
calendar, dar vremea se arată ca în miezul ei. Da’ ce știm noi păcătoșii ce vrea să ne arate Dumnezeu cu așa un început de toamnă? Nu știm ce ne aduce ziua de mâine, d-apoi despre așa o minune dumnezeiască... Am să-l mai întreb pe Țâdulă, poate a ști el ceva, că toată ziua buchisește în ceaslovul ceala de Gromovnic. Ei, dacă trăia tata... Lasă că poimâine merg la târg și îl iau cu mine pe Țâdulă. Așa că am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mult. — Hai, spune-mi-o acum, o s-o scriu și până în seceriș o pun. Mihai se așezase în fața elegantei mese de scris în stil franțuzesc. — Mă gândeam, deasupra ușii la intrare să fie cioplit în piatră cam așa: „Această sfântă dumnezeiască biserică, care se vede zidită, este făcută de Doamna Elina, fata răposatului bătrân Io Șerban Basarab Voievod, împreună cu ai săi feciori, cu Constantin Vel Stolnicul, cu Mihai Vel Spătarul, cu Matei Vel Agă, cu Iordache Vel Cămărașul, pentru că biserica cea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
știm: că avem un singur patriarh, pe el, iar nu doi. Dar, i-am mai scris noi, că aceasta nu se poate, fiind împotriva canoanelor iar noi nu putem să-i dăm drepturile noastre lui Hrisant al Ierusalimului, chiar înger dumnezeiesc de ne-ar porunci. Mâna grăbită a mitropolitului împungea acul minuscul în inul pânzei cu atâta îndemânare exact pe urmele desenate de creionul cu plumb, încât spătarul Mihai nu-și putea crede ochilor. — Și ce o să fie rucodelia sfinției voastre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adormirea morții? Și noi, dacă nu vărsăm lacrimi niciodată, când ruda sau prietenul doarme, ci mai vârtos liniștim, tăcem și ne nevoim ca să nu-i facem vreo supărare, măcar că știm că adormirea este moarte trecătoare, «sfârșitul unei zile» precum zice dumnezeiescul Zlatoust, de ce să le vărsăm pentru cei morți? Pentru ce să ne întristăm de sfârșitul vieții fraților noștri ce se odihnesc în Domnul, ce se veselesc în slava cerească, ce locuiesc în lăcașurile celor vii? Adevărat, moartea, ca o nemilostivă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ani mulți, că plăcut era Domnului sufletul lui». Au stătut cu bună mulțămită la Dumnezeu și sufletul acestei cinstite cocoane, pentru multa ei credință, pentru bunătățile ei cele creștinești, pentru curățenia cea fără de asemănare, pentru cucernicia cea mare la cele dumnezeiești. Drept aceea s-au sfârșit peste puțin, pentru ca să câștige rodurile lucrurilor ei, celor plăcute lui Dumnezeu, sau să zic mai bine, s-au sfârșit peste puțin, pentru ca să câștige zilele ei și să-și facă viața ei veșnică. O pasăre, ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mântui-se-va!» Va așeza, fără nici un prepus, Marele Dumnezeu sufletul ei cel creștinesc în sânul lui Avraam și al lui Isac și al lui Iacov, în lăcașurile celor vii, în corturile celor drepți, unde strălucește lumina cea deapururea a dumnezeieștii Lui Măriri. Și de vreme ce între celelalte faceri de bine sunt folositoare cererile Sfintei Biserici și rugăciunile celor credincioși, pentru ca fiștecare creștin să câștige fericirea cea neschimbată, pentru aceasta vă pohtesc pe toți preasfințiților arhierei, cuvioșilor ieromonahi, cucernicilor preoți, cinstiților boieri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mintea goală pare o noțiune cam ciudată în epoca asta ultraraționalistă și ultrapragmatică în care trăim, dar mă abțin, în fine... ... Apoi, la sfârșit, te ridici de pe scăunel, întinzi brațele lateral, în poziția crucii, și inspiri lumină albă, cu atribute dumnezeiești, iar când expiri îți imaginezi că o faci cu vârful degetelor și spui: Expir și dăruiesc lumină, pace, armonie - ce vrei să dăruiești. Eu spun: dăruiesc lumină, pace, armonie înțelepciune, har, toleranță, iertare. Dăruiești spre locul în care te afli
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și am adăugat peștele mare, bucăți de crap. Între timp, peștele mic s-a topit în fierbere. Am gustat, avea nevoie de sare. Am pus. Apoi am adăugat pătrunjelul, mărarul și la urmă, leușteanul și cimbrul. Și am gustat, era dumnezeiască! Tarzan stătea în picioare lângă mine, cu castronul în brațe. Avea privirea fixă, ochii îi sticleau a foamete mare, ca aceea a unui subnutrit somalez; când m-am uitat la fața lui, să nu-l recunosc! L-am trimis repede
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a mă relaxa. - Îmi dai voie să-ți tulbur liniștea cu muzica mea? - Da, dar piano, i-am răspuns. Atunci a scos din rucsac un acordeon mic, marcă străină, și a început să umple locul cu sunete de o armonie dumnezeiască, și atât de încet și de fermecător, încât am închis ochii și, deodată, parcă mă aflam într-o catedrală veche. Parcă o orgă minunată acompania un cor de bărbați cu voci grave, de baritoni și bași. Din când în când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acum în bibliotecă, iar restul operei lui Camus mai curând m-a dezamăgit. "Exilul și împărăția" a rămas pentru mine un fel de relicvă. Ii ating uneori cotorul cu degetul, sperând, poate, că aș mai putea simți vreodată bucuria aceea dumnezeiască de a fi venit pe lume. îmi amintesc că, întorcîndu-mă spre casă în acea seară, totul mi se părea altfel: dungile de rășină portocalie și stacojie de peste sat, zgomotele din bodegă, luminile aprinse prin case. Porumbul crescut, înalt, prin curțile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cele două, uneori combinații foarte stranii. Răul, e drept, trebuie arătat direct de către critici și biografi, nu justificat. Dar și binele trebuie privit cu decență și nu celebrat, căci, în definitiv, el nu este un merit individual, ci un dar dumnezeiesc, și să te consideri bun și moral este monstruos: "De ce mă numești bun?" etc. Cei mai mulți oameni sânt morali pentru că viața nu i-a pus încă la încercare. Din punct de vedere etic, Nichita Stănescu a fost un om care compensa
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
l-au văzut... ! Viața de aici, de pe pământ, e doar o clipită... este pregătirea pentru veșnicie. ...Moartea, Fata mea dragă, de la strămoșul nostru Adam, ni se trage până la sfârșitul veacurilor. Vine la vreme necunoscută asupra întregului neam omenesc, de la porunca Dumnezeiască: ”Pământ ești si în pământ te vei întoarce!” ” - De ce plângi, Fată... ?! ”o întrebă el, văzându-i două lacrimi rostogolindu-se pe obraz. ”- Nu știu... nu știu !” murmură ea ridicând din umeri. Iorgu o mângâie pe obraz, ca atingerea unui fluture
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Te-ai gândit vre-o dată ce înseamnă rugăciunea ”Tatăl nostru”... pentru noi toți, te-ai gândit?! îi șopti rar gândul. Nu este ruga, doar a ta, ci a tuturor, pentru toată omenirea... Tată plin de toată grija și răspunderile grației Dumnezeiești și Duhului cu puteri nemărginite și nemăsurate măriri veșnice. Tatăl are o mie de chipuri în care să ne aibe de știre și să ne vegheze în orice clipă cu toată dragostea și puternica lui bunătate de Tată... continuă gândul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acest miracol, protesta împotriva tendinței unora de a-l explica spre a fi înțeles... refuza orice fel de raționament. - A încerca să-l descifrezi, pentru a ajunge la credință, însemnează că ești cuprins de îndoieli, de neîncredere în realitatea minunii Dumnezeiești. Ori, Ea nu se poate explica... Înseamnă a-ți distruge și fărâmă de credință pe care o mai ai! Își zise el. Despre religie, Iorgu, omul real, avea acele păreri pe care le au, în general, oamenii de vârsta și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pierduți în zare, frământându-l doar un gând... să-și vadă Fata, să ajungă cât mai curând lângă dânsa acolo Sus... - Vasilica a fost tot ce mi-a dat viata mai bun!... murmură el. Dragostea, se știe, este cel mai dumnezeiesc sentiment dintre sentimentele omenești, atunci când este o dăruire de sine... o jertfă. Bătrânul Iorgu, după atâta suferință, tânjea după odihnă și liniște. Când se lăsa noaptea, tulburat de gânduri, singur în casă, stătea și o aștepta ca un copil în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acest miracol, refuza orice fel de raționamente. de explicații, în timp ce al doilea ”eu”, din el, îl dorea, îl căuta. A încerca să-l descifrezi, pentru a ajunge la credință, însemnează că ești cuprins de îndoieli, de neîncredere în realitatea minunii Dumnezeiești. Ori, ea nu se poate explica. înseamnă să-ți distrugi fărâma de credință pe care o mai ai!, își zise el înfiorat. Iorgu era un om profund impresionabil față de lucrurile sacre. Miracolul învierii Domnului, de pildă, îi tulbura profund sufletul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
zare. Peste vreun ceas din pâcla sură izvorâ dimineața albă. N-a mai adormit... Era în ziua întâia de Pasti. -...Moartea, iubiți credincioși, de la strămoșul nostru Adam, până la sfârșitul veacurilor, vine la vreme necunoscută asupra întregului neam omenesc, de la Porunca Dumnezeiască: "Pământ ești, în pământ te vei întoarce!", cuvânta părintele... Viața-i o scurtă clipită, dragi credincioși, este doar pregătirea pentru veșnicie. Viața fără moarte nu se poate. Precum zice Psalmistul: Omul este o suflare, zilele lui sunt ca umbra care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
rococo, și între ele s-ar fi aflat, contopin-du-le pe toate, oricât de diferite, într-un arhetip mistic, ca un filigran al întregii cărți, Cea-mai-frumoasă-poveste-de-dragoste, misterul ultim și infinit, în care Prințesa-Ovul se contopea cu Prințul-Spermie în explozia unei nunți dumnezeiești. Detaliile îmi luau ore de febră și reverie. Uneori o forță enormă 25 mă ridica deodată din așternut și mă târa, cu tot cu cearșafuri, peste masa de scris, unde-nșfăcam stiloul și, înfășurat în falduri ca de togă, încremeneam cu vârful
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
luceau și sclipeau și se confundau și se separau, piereau și reapăreau pe pielea umedă a marelui păianjen, în nuanțe metalice și nuanțe catifelate, încît nici o floare, nici o pasăre, nici o prismă și nici un soare din univers nu puteau atinge splendoarea dumnezeiască 72 a fiarei. Privindu-l în ochii rotunzi ca niște pietre prețioase, am simțit deodată cum îmi troznește creierul, cum emisferele cerebrale mi se separă, una păstrând întreagă teroarea urcând până la infinit, alta extazul în fața frumuseții la fel de nesfârșite. Zăceam acolo
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mele și din reveriile și din visele mele. Era un păianjen de lumină orbitoare, ghemuit cu picioarele strânse sub bolta mea craniană. La acest gând am simțit cum teroarea crește în mine până la infinit. Un sunet auriu, ca o slavă dumnezeiască, se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
m-a înglobat și m-a absorbit în aurul pur, imaterial, din adânc. Eram, da, în Cartea atâta visată, eram Prințul-Spermie gata să-și îmbrățișeze Prințesa-Ovul în cerul pur al Celei-mai-frumoase-pouești-de-dragoste, în nunta totală, în adevărul ultim și orbitor. Lava dumnezeiască mi-a ars într-o clipă hainele și părul, pielea și zgârciurile, vinele și oasele, mațele și fecalele din ele, fierea și otrava din ea, creierul și nebunia din el, boașele și viitorul din ele, traheea și laringele și sucurile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu toate astea n-am încetat de-a fi români, și de aceea vom ști ca să dezvoltăm această zi într-o serbare națională în memoria lui Ștefan cel Mare. De sine însuși această serbare religioasă e și națională, căci locașul dumnezeiesc, monastirea Putnei, e fondată de erou și acolo zac oasele sale sânte, apoi pentru că o serbare a creștinului e prin escelință o serbare românească, căci trecutul nostru nu e decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Crist a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
să plecăm din țară. Dr. Jones a făcut toate pregătirile. — Ce fel de pregătiri? am insistat. — Un prieten de-al lui are un avion. Cum o să te mai întremezi, iubitule, o să ne urcăm în avion, o să zburăm într-un loc dumnezeiesc unde nu te cunoaște nimeni... și-o să luăm viața de la capăt. CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI OPT ȚINTA... M-am dus să-l văd pe George Kraft acolo, în subsolul lui Jones. L-am găsit în picioare la capătul unui lung coridor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de arderea celui foc. Și pentru ca să nu fie sfânta mănăstire golită de podoabă și cuviința catapetezmei ce i se cuvine... s-au făcut toate, și pre deplin iarăși după cum au fost... Dar... mare și multă cheltuială s-au făcut... din dumnezeiască râvnă... a domniei mele, am dat și am miluit această sfântă mănăstire... ca să aibă a lua pe tot anul vama de la schela Galaților, din venitul domnesc care se numește mazarie, care de-a pururi să fie miluire de la domniia mea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]