5,421 matches
-
15.1-3), își exercită propria putere asupra pământului: Ex 23,10-12; Lev 25,2-7, cf. Lev 25,13-23 ș.u. f) În izvorul „sacerdotal”, se vorbește despre sâmbătă în Ex 31,12-17; Lev 23,1-3 și 26,2. În limba ebraică biblică, rădăcina šăbat înseamnă „a înceta [un lucru]”, „a termina [ceva]”, „a dispărea” și mai târziu a luat sensul tehnic de „a celebra [sâmbăta]”; același lucru e valabil și pentru šăbbat (Haag 1993). Prima accepție apare în Gen 8,22
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
într-un text extrabiblic, ostraconul de la Javne-Jam (mĕșăd ḥaṧabjăhû, în S-E Iudeii), în a doua jumătate a secolului al VII-lea (Smelik 1991, pp. 93 ș.u.); în rest, rădăcina nu este atestată în nicio limbă semitică occidentală cu excepția ebraicii și aramaicii din Israel. Etimologic, rădăcina šăbat se înrudește cu jăšab, „a se așeza”, „a-și avea reședința”, de la care vine și substantivul derivat din infinitivul šébet, „liniște”, „repaos”. Conform tradiției biblice, substantivul šabbăt provine din prima rădăcină, dar nu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
numită šabattu sau šapattu, corespunzând (atenție, doar ca dată, nu ca sărbătoare) lunii pline, care, din acest motiv, cade în ziua de 15 a fiecărei luni de 30 de zile, calculată după sistemul lunar. Etimologic, este posibilă legătura dintre sâmbăta ebraică și ziua babiloniană. Nu avem însă o imagine foarte clară a funcțiunilor acestei zile: unii savanți susțin că, cel puțin până în secolul al X-lea î.C., era considerată o zi nefastă, în decursul căreia nu trebuia să faci decât
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
cele două motivații, cea babiloniană și cea israelită, sunt complet diferite - sau, după cum ni se pare mai plauzibil, era o zi, deși nefastă, în care munca totuși nu înceta, în acest caz lipsind paralelismul formal cu sâmbăta biblică. În Biblia ebraică lipsește cea mai mică aluzie la faptul că sâmbăta ar putea fi o zi nefastă, chiar și dacă am elimina din religia yahwistă toate valențele sale originare negative; pe lângă aceasta, în Babilon, ziua nefastă nu cădea de mai multe ori
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
dobândește pentru exilați și pentru cei rămași în patrie calitatea de mărturisire de credință. a) Profetul o numește „semn”, „pentru ca să se cunoască că eu, Yhwh, sunt Dumnezeul vostru”. Prin urmare, sâmbăta trebuie „observată” (rădăcina šămar) și „sfințită” (rădăcina qiddeš, sensul ebraic de bază „a pune ceva sau pe cineva deoparte pentru”); tocmai cu acest contur celebrarea sâmbetei este introdusă în templu în proiectul de reformă a cultului (cf. Ez 46,1 ș.u.; Is 56,2.4.6; 58,13; 66
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și nicio altă națiune ca să celebreze sabatul în afară numai de Israel”; în 50,9b: „Aceasta este ziua regalității sfinte pentru tot Israelul pentru totdeauna, între toate celelalte popoare”. Din ultima frază provine titlul de šabbăt hammalkăh, „regina sabatului” (în ebraică termenul este feminin), și astăzi în uz în ritualul domestic. Respectarea sâmbetei valorează cât împlinirea tuturor celor-lalte porunci împreună (Talmud Jer., Ber. 3c, 14 ș.u.). Deci, nu trebuie să ne mire reacția evreilor pioși atunci când, în prima jumătate a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
vei face să se odihnească”. Conform acestei norme, un an odată la șapte ani, pământul trebuia lăsat să se odihnească și nu era cultivat; deoarece era vorba mereu de al șaptelea an, se obișnuiește să fie numit „an sabatic”, în ebraică šĕnat šabbătôn (cf. Lev 25,5). a) Conceptul de an sabatic se aseamănă cu norma despre emanciparea evreului devenit sclav din cauza datoriilor (Ex 21,1 ș.u.), în care se prevede ca, după o perioadă de lucru de șase ani
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
celui care a devenit sclav din cauza datoriilor, după cum reiese din începutul v. 2: „Aceasta este chestiunea šĕmițțăh”, având aici o explicație clară a semnificației reale a termenului, adică libertatea și pentru sclavi. 15.5. Îndeplinirea ratată Oricum ar fi, Biblia ebraică nu ne oferă nici un exemplu de aplicare concretă a acestui principiu, excepție făcând, probabil, aluzia izolată și controversată din Neh 10,32, un verset al cărui text nu s-a păstrat în întregime, tradus după o formă la care s-
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
se povestește de promisiunea făcută sclavilor de a fi eliberați independent de un Jubileu (cf. și Is 61,1 ș.u.); o posibilă referință la aceeași situație se mai găsește în Ez 46,17. b) Anul jubiliar se numește în ebraică šĕnat jôbēl deoarece cu acea ocazie se suna din qéren jôbēl, „cornul de berbec” sau pentru că, susțin unii savanți, anul jubiliar era „anul în care era acordat (rădăcina jăbal) ceva”. Utilizarea expresiei se limitează la Lev 25 și 27, texte
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
de măsură a timpului de clasificare a istoriei, operație favorizată de faptul că existau sisteme pentagesimale cunoscute și astăzi în mediul de limbă semitică (cf. Rusalii). 16 Sărbători și solemnități: Calendarul 16.1. Probleme cu privire la calendar Diferitele probleme cu privire la calendarul ebraic antic sau, mai curând, la toate calendarele, sunt departe de a se fi rezolvat. În Biblia ebraică, ca de altfel în tot Orientul Apropiat antic, coexistau două sisteme de calcul: cel solar, care corespunde anului agricol, și cel lunar, care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și astăzi în mediul de limbă semitică (cf. Rusalii). 16 Sărbători și solemnități: Calendarul 16.1. Probleme cu privire la calendar Diferitele probleme cu privire la calendarul ebraic antic sau, mai curând, la toate calendarele, sunt departe de a se fi rezolvat. În Biblia ebraică, ca de altfel în tot Orientul Apropiat antic, coexistau două sisteme de calcul: cel solar, care corespunde anului agricol, și cel lunar, care corespunde fazelor lunii în funcție de care sunt calculate lunile. Originea sa se subînțelege limpede din denumirea lunilor: jéraḥ
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
7,11; 8,11-14; Soggin 1997, ad. loc.), astfel fiind necesar un an lunar plus unsprezece zile pentru a forma un an solar. Traducerea greacă a LXX a utilizat anul solar și acest lucru explică diferența de date dintre textul ebraic și cel grecesc. Se pare că abia spre secolul al VII-lea d.C. israeliții au reușit să definitiveze calculele conform cărora în 19 ani au fost necesari șapte ani cu treisprezece luni. c) Sistemul de calcul solar pare să fi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
2772 î.C. și, dacă vrem, la 4225, an despre care nu mai putem cunoaște nimic. Toate acestea ne demonstrează că în Egipt se cunoștea calculul dublu, cel solar (agricol) și cel lunar (pentru luni). 16.2. Influențe asupra calendarului ebraic Și în Mesopotamia, la origine, anul funcționa după sistemul lunii: luna era calculată de la o lună nouă la alta și era rotunjită în calendar la 29 și 30 de zile. Și în Mesopotamia se verifică o încercare de a sincroniza
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
folosit în Mesopotamia (de Vaux 1958, pp. 271 ș.u.). Comparându-l cu cel din Egipt, sistemul din Mesopotamia pare grosolan și primitiv; chiar dacă era suficient de precis pentru uzul cotidian, trebuia corectat periodic. a) În orice caz, dependența calendarului ebraic de cel babilonian e vizibilă, în special datorită denumirilor lunilor după sistemul lunar, încă în uz. În privința Anului Nou, în Israel, nu s-a impus varianta celebrării sale primăvara ca în Babilon, ci toamna ca în Canaan (cf. 12.4
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
denumirea a șapte luni, dar nu prezintă similitudini cu nici un alt calendar cunoscut de noi, astfel că e clar că Israel nu a preluat nimic din el. Cât privește lunile utilizate de fenicieni, trei dintre ele apar și în Biblia ebraică, astfel că nu avem nicio îndoială că cele două calendare trebuie să fi fost identice. În urma exilului babilonian s-au impus denumirile din calendarul babilonian; totuși, la sfârșitul secolului al VIII-lea î.C. (adică aproximativ în același timp cu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
feniciene. În Iudeea însă, începând cu sfârșitul exilului, numele lor sunt înlocuite de cele babiloniene, după cum am văzut deja (cf. 16.2.b); ele sunt atestate în primul rând în papirusurile din Elefantina (cf. 5.4.d), în vreme ce în Biblia ebraică și în deuterocanonice sunt mai degrabă rare. Vă oferim o sinopsă în tabelul următor, indicând numai numele atestate în Biblia ebraică. 16.4. Calendarul în iudaismul „sectar” În iudaismul numit în mod obișnuit „sectar”, găsim o situație foarte diferită (cf.
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
2.b); ele sunt atestate în primul rând în papirusurile din Elefantina (cf. 5.4.d), în vreme ce în Biblia ebraică și în deuterocanonice sunt mai degrabă rare. Vă oferim o sinopsă în tabelul următor, indicând numai numele atestate în Biblia ebraică. 16.4. Calendarul în iudaismul „sectar” În iudaismul numit în mod obișnuit „sectar”, găsim o situație foarte diferită (cf. 12.4). În Cartea Jubileelor 6,23-33, (cf. 1,14; 23,19) (Sacchi 1981, pp. 179 ș.u.) și în Apocalipsa
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pe plan practic, fariseii erau urmați de o bună parte a poporului astfel că, după dispariția saduceilor ca urmare a evenimentelor catastrofale din 70 și 134 d.C., ei au devenit călăuzele sale spirituale. Tot lor le datorăm transmiterea textului Bibliei ebraice, fixarea canonului, crearea normelor exegetice și etice, care ne permit actualizarea textului biblic, ținând cont și de interpretările ulterioare. Normele stabilite de farisei pot fi sintetizate într-un principiu fundamental: nu doar instituția preoției de la templu, ci tot poporul trebuia
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care are puterea de a face să triumfe binele prin studiul Torei și prin faptele de milostenie. Dualismul metafizic afișat de credința acestui grup nu trebuie căutat în schemele religiei iranice; nici dualismul ce va apărea mai târziu în gnoza ebraică și creștină nu-și are rădăcinile aici, deoarece tot Dumnezeul lui Israel rămâne suveranul întregului univers și înaintea sa persoana umană are valoare considerată în întregimea sa. Despre calendarul de la Qumran am tratat mai sus (cf. 16.4.c). Organizarea
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și auzit. Viziunile și cuvintele lor au fost apoi adunate și în înregistrate în cărțile numite deseori „apocrife” deoarece nu au intrat în canonul biblic; din păcate, cea mai mare parte dintre ele nu au ajuns până la noi în limba ebraică sau aramaică originare, ci prin traducerea în alte limbi orientale: siriană, etiopiană, slavonă (Sacchi 1981 și 1989). În canonul Bibliei ebraice a intrat doar una dintre ele, Cartea lui Daniel (al cărei caracter apocaliptic este pus la îndoială de unii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
intrat în canonul biblic; din păcate, cea mai mare parte dintre ele nu au ajuns până la noi în limba ebraică sau aramaică originare, ci prin traducerea în alte limbi orientale: siriană, etiopiană, slavonă (Sacchi 1981 și 1989). În canonul Bibliei ebraice a intrat doar una dintre ele, Cartea lui Daniel (al cărei caracter apocaliptic este pus la îndoială de unii), și Cartea Apocalipsului în Noului Testament. b) Apocaliptica are multe în comun cu profeția biblică: credința în Dumnezeul lui Israel, Domnul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
șaptezeci de zile, din porunca regelui Ptolemeu II Filadelful (285-246 î.C; Calabi 1995). Realitatea este însă mai prozaică: această tradiție a apărut în sânul iudaismului alexandrin în care mulți iudei, în special prozeliți, nu cunoșteau suficient de bine limbile ebraică și aramaică. Aici a lucrat și filosoful evreu Filon din Alexandria. b) În patria mamă, după dezastrul primei răscoale, ebraismul a a reușit cu succes să se redreseze, favorizat și de romani care aveau tot interesul unei împăcări, chiar dacă uneori
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lui Filon scrie: ,,Abia dacă se poate spune că în această privință, esența și spiritul proveneau din iudaism iar forma din Grecia. Mai degrabă, pare de multe ori că esența a fost de sorginte greacă, iar numai forma de origine ebraică”. Filon pretindea că scrierile Vechiului Legămînt sînt de inspirație divină la fel cum era și tot ce a scris el în legătură cu propriile plăsmuiri în greacă, păstrate la Vatican ca cele mai sfinte scrisorele ale iudeo-creștinismului. El nu a acceptat nici-odată
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
meargă cu credință și în pace, cu tot ce li s-a descoperit lor. Pentru că aceasta este vremea cînd calea este pregătită în «pustie» și e nevoie ca ei să în-țeleagă tot ce se întîmplă.” Manuscrisul a fost scris în ebraică, limbă pe care o înțelegeau numai preoții și foarte puțini oameni cu pregătire intelectuală, dar nu și po-porenii care formau majoritatea covîrșitoare a frăției. O frăție se constituia dacă avea minim 10 bărbați capi de familie. În cazul Frăției Noului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
după anul 1930. Ivriții nu au reușit să pună flacăra răscoalei - deși au încercat - în Samaria cu populația ei majoritar aramaică/scitică ce practica o religie diferită de mozaism. Trebuie menționată povestea cetății Skithopolis(orașul sciților sau Beth Skean în ebraică) din sudul Galileei care a fost atacată de mai multe ori de către fanaticii iu-dei fără a reuși să o cucerească și să aducă Neamurile scitice, arimine și elene din ea, cu sabia la sînul lui Iahwe Romanilor nu le venea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]