12,690 matches
-
revista de specialitate American Journal of Sociology (AJS). Inițial, autorul nu a dorit să realizeze o istoriografie propriu-zisă a școlii. Abbott - actualul editor al American Journal of Sociology - a fost rugat În 1992 de către Marta Tienda (predecesoarea lui Abbott În calitate de editor al ziarului) să scrie istoria centenară a publicației. Demersul lui Andrew Abbott a urmat cursul unei metodologii calitativiste, designul cercetării s-a Îmbogățit pe parcurs, s-a deschis către variate perspective și, dincolo de istoria stricto sensu a revistei de specialitate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
aceste nuclee de știință; tradiția nu mai poate fi revendicată de o singură persoană sau de un singur grup, fiind vorba despre viziuni specifice care se reînnoiesc. Istoria American Journal of Sociology este analizată succint și cronologic de către Abbott, actualul editor-șef al revistei (Albion Small’s AJS; The AJS of the Chicago School; The AJS in Transition to Professionalism; The AJS in Modern Form), conform premisei ,,a scrie istoria AJS nu Înseamnă o discuție despre o revistă, ci o discuție
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Se constituie departamente de sociologie bine conturate, În particular avem Departamentul de la Chicago, condus de Park și Burgess, departament al cărui control asupra AJS este imens, ținând cont că AJS acceptă contribuții de la alte departamente, dar redactorii sunt de la Chicago, editorul fiind University of Chicago Press. Practic, American Journal of Sociology În această perioadă este proprietatea Școlii de la Chicago (The AJS of the Chicago School). Academizarea AJS s-a produs În urma unor constrângeri. Abbott vede inevitabila transformare a revistei În diferențierea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Kåre Lunden, care semnează cel de-al treilea capitol. Brynjulv Gjerdåker, În capitolul al patrulea al cărții, Își consacră analizele aspectelor de continuitate a tradiționalului și de modernizare a spațiului rural norvegian Între 1815 și 1920. Ultimul capitol, elaborat de editorul volumului, Reidar Almås, aduce analizele până la sfârșitul mileniului doi (anul 2000), identificând și delimitând trei subperioade specifice: a crizei și războiului (1920-1945), a „visului fermei familiale” (1945-1975) și a garantării șanselor accesului la piață prin intervenția statului (1975-2000). După-amiaza zilei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Centrală și Orientală. Cititorul beneficiază astfel nu atât de o ,,perspectivă” interpretativă privilegiată, atotlămuritoare și exhaustivă, cât de o pluralitate de abordări, românești și străine ( În acord cu relativismul disciplineiă), cu o valoare orientativă - cum apreciază În introducere unul dintre editori - pentru viitoarele cercetări În domeniu. Nu doar interesul intrinsec al studiilor reunite aici, ci și exigențele noi ale profesionalizării antropologiei culturale În România invită de pe acum la elaborarea altor lucrări de profil, care, fără a rezona În mod necesar cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1989. Volumul este coordonat de Peter Skalník (reprezentant de frunte al Școlii cehe de antropologie socială, cu o carieră academică În Africa de Sud și Olanda, și inițiator după 1990 al unei serii de publicații de profil - ,,Prague Studies in Sociocultural Anthropology”. Editorul acuză (În introducere) ,,cercul vicios” ce face ca În această ,,regiune dezavantajată istoric” disciplina În discuție să nu fie recunoscută Întrucât nu are ,,docenți” și să nu aibă asemenea specialiști Întrucât nu figurează În registrele oficiale ale științelor. De aici
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vs. at home, prin proliferarea fecundă a unor noi publicații și direcții de cercetare, prin emulația produsă printre noile generații de studenți etc. Acesta este, credem, semnul vitalității unei discipline, nu al unei doctrine, și el exprimat limpede prin cuvintele editorului lucrării, Peter Skalník: ,,Va veni timpul când politicile antropologiei sociale se vor preocupa mai degrabă de aplicarea criteriilor meritocratice În evaluarea Învățământului și cercetării [de profil] decât de lupta pentru simpla recunoaștere a antropologiei sociale ca disciplină independentă și de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
, Al.[exandru] (5.VII.1931, Gorunești, azi Bălcești, j. Vâlcea - 4.XII.1983, București), critic și istoric literar, editor. Este fiul Elenei și al lui Gheorghe Oprea, țărani. După absolvirea Liceului „Frații Buzești” din Craiova (1950), lucrează câteva luni ca reporter la ziarul „Înainte” din același oraș; de aici este trimis la Școala de Literatură „M. Eminescu” din București
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
, gazetă politică și literară apărută la Bârlad, săptămânal, între 5 februarie 1881 și 5 mai 1883 și de la 2 iulie 1892 până la 22 decembrie 1908. Din mai 1884 și până la sfârșitul lunii iunie 1892, G. Cațafani, tipograf și editor bârlădean, a scos săptămânal „Tutova”, care înlocuia P., păstrând aceeași redacție. Noua gazetă continuă numerotarea anilor, ca și „Tutova”, începând din 1881. Continuitatea nu este formală, deoarece de partea politică a acestor două periodice s-a ocupat neîntrerupt, din 1882
PALODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288634_a_289963]
-
periodice s-a ocupat neîntrerupt, din 1882, profesorul de liceu Ștefan Neagoe. Probabil că tot el, până la 1 iunie 1893, când renunță la direcția politică a ziarului, se va fi ocupat și de rubricile literare, la care colabora consecvent și editorul G. Cațafani. Din 1895 redactor al gazetei este poetul G. Tutoveanu. P. a fost o modestă publicație de provincie, limitată politicește la susținerea intereselor organizației locale a Partidului Liberal. Ceva din cultura temeinică a profesorului ardelean Ștefan Neagoe se reflectă
PALODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288634_a_289963]
-
OPRIȘAN, I.[onel] (17.IV.1940, Vădeni, j. Galați), folclorist, critic și istoric literar, editor. Este fiul Smarandei (n. Dabija) și al lui Ioan Oprișan, țărani. A urmat școala primară în comuna natală, liceul la Pechea și Facultatea de Filologie a Universității din București (1958-1963). Devine cercetător științific la Institutul de Istorie Literară și Folclor
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
mitologică descrisă sau despre pătrunderea unor elemente de cultură și civilizație modernă în limbajul acestora. Cercetările folclorice și etnografice l-au condus și la realizarea albumului Troițe românești. O tipologie (2003), primul de acest fel în cultura română. Activitatea de editor a lui O. înseamnă în primul rând edițiile critice Scrieri de Ion Marin Sadoveanu (I-VIII, 1969-1985) și - împreună cu Stancu Ilin - Opere de B.P. Hasdeu (II-IV, 1996-2003). Editarea operei hasdeene va fi continuată cu Publicistica politică. 1869-1902 (I-II, 2001
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
până în decembrie 2002, ca supliment al cotidianului „Oglinda Câmpinei”. Redactor-șef este Ion Șovăilă, care asigură și prezentarea grafică, iar în componența redacției se află Cristian Tudor, Andrei Nedelcu, Alexandrina Minculescu și Ion Prahovițeanu. Din august 2001, cu Florin Frățilă editor și cu aceeași echipă redacțională, P.l. este girată de Mirror Interpress SRL Câmpina, cu sprijinul Primăriei, Consiliului Municipal Câmpina și al Asociației Mutuale AMUS France-Roumanie. Din mai-iunie 2002 ca secretar de redacție figurează Serghie Bucur și ca redactori Cristian Tudor
PAGINI LITERARE-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288619_a_289948]
-
Cioculescu, Geo Bogza, Nichita Stănescu, Petru Creția, Gheorghe Tomozei. Rețin atenția documentele de istorie literară - corespondență inedită I.A. Basarabescu, Al. Tudor-Miu, pagini autobiografice și versuri inedite de Marin Sorescu, o însemnare necunoscută a lui N. Iorga. Utile pentru editori și istoricii literari sunt bibliografia consacrată lui Al. Tudor-Miu (alcătuită de Cristian Tudor), fișele biobibliografice Stelian Constantin-Stelian (redactate de Ion Șovăilă), precum și studiile dedicate lui Tudor-Miu și lui Geo Bogza tot de Ion Șovăilă, un pasionat scotocitor al
PAGINI LITERARE-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288619_a_289948]
-
Arteni, A. Mândru, Dan, Rândunel, Nicu G.), semnând poezioare sau „rime vesele”, traduceri, schițe și impresii. De la numărul următor D. Nanu, constatând puținătatea talentelor locale ce nu reușeau să asigure textele pentru revistă (garantată financiar timp de un an de editor și colaboratori), trasează în articolul O nouă îndrumare literară direcțiile ce se impun: reorientarea spre traduceri („Mai bine o traducere bună, decât o originală mediocră”), selectarea riguroasă a lucrărilor originale („nu vom publica decât pe acelea care au desăvârșita maturitate
PALODA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288633_a_289962]
-
, Dumitru D. (9.VI.1915, București - 7.III.1983, București), eseist, traducător și editor. Este fiul Alicei (n. Paleologu) și al lui D. Panaitescu-Perpessicius. Urmează la București Liceul „Dimitrie Cantemir” și Facultatea de Litere și Filosofie, secția filologie modernă, absolvită în 1938. Face carieră universitară la Institutul Pedagogic și la Catedra de limba italiană
PANAITESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288652_a_289981]
-
, Liviu (6.VII.1950, Dornești, j. Suceava), istoric literar, editor și traducător. Este fiul Aureliei (n. Rodinciuc) și al lui Vasile Papuc, impiegat de mișcare la CFR. Urmează școala generală și liceul la Rădăuți, apoi Facultatea de Filologie, secția engleză-română, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1969-1973). Funcționează la
PAPUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288684_a_290013]
-
tristețe și suferință teribilă, tonul amar-dulceag, tânguirea, jeluirea cu retorica ei arzoasă, la care P. adaugă, ici și acolo, săgeți iuți, ironice. Rude peste veac - „cânticele țigănești” ale lui Miron Radu Paraschivescu. Pentru că piesele adunate „se smintise din calea lor”, editorul intervine, inventiv și cu un bun instinct, în recuperarea clarității și cu deosebire în plasticizarea expresiei. Același vers fluent și un duh al exuberanței verbale în mai toate cărțile populare pe care le prelucrează: Hristoitie au Școala moralului care învață
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
Fiecare apariție cuprinde două, trei sau patru numere cumulate, oscilând între patruzeci și cincizeci de pagini. Director fondator e poetul și publicistul Dan Lupescu, căruia îi dau concursul Ovidiu Ghidirmic (director), Marian Barbu (redactor-șef), Ion Pătroiu și Romulus Turbatu (editor coordonator). Șefi de departamente redacționale sunt Patrel Berceanu (literatură-artă), George Obrocea (educație permanentă), Cornel Rusu (comunități românești), Marcel Birindei (patrimoniul cultural național), Tudor Nedelcea (patrimoniul științific). Revista are corespondenți în Canada, Elveția, Franța, Germania, Italia, Șerbia, SUA, Australia, Suedia și
LAMURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287741_a_289070]
-
, G.[heorghe] T.[eodorescu] (13.III.1872, Holda-Broșteni, j. Suceava - 13.XI.1960, Piatra Neamț), istoric literar, editor și folclorist. Este fiul lui Grigore Chirileanu, pădurar. Face gimnaziul la Fălticeni, urmând școala normală și liceul la Iași, unde în 1895 își ia bacalaureatul. Începe literele, dar va absolvi dreptul la Iași, în 1900. Pe parcursul studiilor secundare și universitare
KIRILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
restituie forma originară a textelor. Acestea sunt dispuse pe secțiuni, în cadrul fiecăreia urmându-se cronologia apariției. În final sunt reproduse lista explicativă de cuvinte, atribuită de K. lui Creangă, și, în premieră, dar cu tiraj dirijat, poveștile licențioase. În paralel editorul s-a preocupat de Eminescu, publicând documente și comentarii privitoare la perioada de revizorat școlar, jurnalistica de la Iași, boala, relațiile cu Maiorescu, ideile pedagogice etc. Deși nu e menționat decât la mulțumiri, K. poate fi socotit coautorul ediției M. Eminescu
KIRILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
în colaborare cu Ilarie Chendi), Opere, București, 1939. Repere bibliografice: N. Iorga, Note istorice asupra editării operei politice a lui M. Eminescu, AAR, memoriile secțiunii literare, t. IV, 1928-1929; Artur Gorovei, „Șezătoarea”. Povestea unei reviste de folclor, AAF, 1932; Perpessicius, Editorul lui Creangă: G. T. Kirileanu, TR, 1964, 52; Iordan Datcu, Profil: G. T. Kirileanu, ATN, 1969, 7; Constantin Bostan, Valentin Ciucă, Gh. Teodorescu-Kirileanu. Contribuții documentare, Piatra Neamț, 1970; L. Kalustian, Facsimile, București, 1975, 173-179; Șerban Cioculescu, Corespondența lui G. T. Kirileanu
KIRILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
1964, 52; Iordan Datcu, Profil: G. T. Kirileanu, ATN, 1969, 7; Constantin Bostan, Valentin Ciucă, Gh. Teodorescu-Kirileanu. Contribuții documentare, Piatra Neamț, 1970; L. Kalustian, Facsimile, București, 1975, 173-179; Șerban Cioculescu, Corespondența lui G. T. Kirileanu, RL, 1977, 37; Iordan Datcu, Un editor al publicisticii eminesciene ignorat, MS, 1978, 3; Kalustian, Simple note, III, 161-172; G. T. Kirileanu sau Viața ca o carte. Mărturii inedite, îngr. și pref. Constantin Bostan, București, 1985; Al. Zub, Mai mult înlăuntru decât în afară..., CL, 1987, 3
KIRILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
prin temele abordate. Una dintre problemele la care s-a oprit autorul este aceea a raportului dintre Legenden și Sagen. Într-o mai recentă culegere din studiile sale (Rumänische Legenden aus der mündlichen Tradition. Fragmentarische Skizzen und exemplarische Texte, 1990), editorii Dieter Messner și Johann Pögl au așezat față în față cele două domenii de manifestare a credințelor: cel scris (legat mai ales de cercurile ecleziastice) și cel oral (legat mai ales de cultura populară). În timp ce limba germană are denumiri diferite
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
MINERVA, revistă apărută la Bistrița, bilunar, între 1 august 1891 și 15 decembrie 1894. Proprietar, editor și redactor responsabil este George Curteanu. M. își întrerupe apariția din cauza „persecuțiilor și a piedicilor” pe care le întâmpina redactorul, provocate de atitudinea manifestată în problema națională. Publicația își propune să reflecte viața socială și culturală a românilor din întreaga
MINERVA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288156_a_289485]