5,421 matches
-
perioada 1978-1989). Coordonator al unor numere literare ale revistei "Forum studențesc", realizate cu concursul cenaclului "Pavel Dan" (1979-1987). Membru în colectivul de redacție al revistei "Orizont" (din 1990). Redactor șef, apoi director al Editurii de Vest din Timișoara (1990-1993). Consilier editorial al Editurii Marineasa (din 1993). Șef al departamentului cultural la cotidianul "Realitatea bănățeană" (1995-1996). Coordonator al "Suplimentului de marți". Lector, apoi conferențiar la Universitatea din Timișoara, Facultatea de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării, specializarea Jurnalism (1997-2010). Membru al
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
decanul Facultății de Jurnalism, Comunicare și Limbi Moderne până in toamna anului 2012, când a fost numit prorector al Universității "Tibiscus" din Timișoara. Un deceniu s-a scurs între debutul său din revista Viitorul social, din anul 1973, și debutu-i editorial, cu volumul de eseuri, "Orizontul lecturii" (1983). a continuat să publice interesante lucrări de critică literară, de sociologia culturii ori incitante romane ale paradoxalei realități postdecembriste. ALTE TITLURI: http://www.renasterea.ro/stiri-timisoara/cultura/distinctie-academica-pentru-adrian-dinu-rachieru.html 2012 - Premiul Uniunii Scriitorilor
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
, fondată în 1993, devenită între timp grupul editorial Rao, cu două filiale, Rao Enciclopedic și Rao Internațional este o editură din România. La început editură s-a specializat în traduceri din limbi străine, există totuși și câteva cărți scrise de autori români. Editură publică autori prestigioși a unor
Editura Rao () [Corola-website/Science/310817_a_312146]
-
în versuri din Lermontov, pentru că poetul știa limba rusă. Format în cercul revistei "Viața Românească", a fost încurajat și sprijinit de Ionel Teodoreanu și Garabet Ibrăileanu. A debutat în 1922 cu poezia "Din adâncuri", în revista ieșeană „Gândul nostru", și editorial în 1931, cu volumul de versuri "Veac tânăr". A colaborat la „Viața românească", „Adevărul literar și artistic", „Pagini moldovene", „Cuvântul liber", „Gândirea", „Bilete de papagal", „Însemnări ieșene", „Contemporanul", „Iașul literar", „Gazeta literară", „Cronica", „Convorbiri literare", „România literară" etc. a început
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Din 1990, devine redactor la Studioul Teritorial de Radio Cluj, fiind realizatoarea emisiunilor literare și de cultivare a limbii române. Debut absolut în revista „Steaua, nr. 23, din 1972, cu poezia "Fără Gauguin"; debut editorial în volumul colectiv "Alpha '84", apărut în 1984 la Editura Dacia. Publică versuri și proză în „Tribuna”, „Steaua”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Contemporanul-Ideea europeană”, „România literară”, „Viața românească”, „Familia”, „Vatra”, „Dilemateca” etc., precum și în diverse antologii din țară și din străinătate; publică
Dora Pavel () [Corola-website/Science/308880_a_310209]
-
-i susțină în greutăți, să le fie confident. În Asociație, statutul reformat și aprobat în 1935, prevedea în art. 9-13 un program zilnic spiritual detaliat pentru membri, și alte îndatoriri periodice (unele săptămânale, altele lunare, și exerciții spirituale anuale). În editorialul Buletinului Asociației din 25 martie 1945, Părintele Chinezu precizează scopul și marile avantaje pe care Asociația „Sfântul Nichita” le-a adus Bisericii noastre: „ea a adus unele servicii de o deosebită importanță pentru membrii ei și unice în istoria Bisericii
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
Hamliton, Canada. A mai colaborat și colaborează la revistele bucureștene "Albina", "Bana armânească", "Deșteptarea", "Memento", "Dimândarea", "Tribuna învățământului", "Buciumul", "Permanențe", "Memoria" și altele, precum și la cotidienele "Acțiunea" (Piatra-Neamț), "Oglinda" (București), "Oglinda" (Câmpina), "Prahova" (Ploiești) etc., semnând și cu pseudonime. Debutează editorial la 64 de ani, în 1998, cu cartea de eseuri "Trei teme literare". La aceeași editură bucureșteană (Elisavaros) vor apărea următoarele șapte volume: "Mărturisirea unui neînvins" (memorial având cuvânt-înainte de Eugen Simion), 1998 ; "Cronici literare la cărți foarte rare", 2004
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
Spencer pentru a caracteriza societatea lui Spencer că un organism. El va folosi metaforă pentru crearea unui efect surprinzător în povestirea lui din 1884, "Mucegaiul Pământului" și în introducerea românului istoric din 18895, ,Faraonul". După ce Prus a început să scrie editoriale în mod regulat, săptămânal, s-a stabilizat financiar, fapt ce i-a permis în ianuarie 1875 să se căsătorească cu o verișoară mai îndepărtată din partea mamei sale, Oktawia Trembińska. Această eră fiica lui Katarzyna Trembińska, în casa căreia a locuit
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
valoarea operei sale jurnalistică și literară. Prin urmare, la începutul carierei sale în 1872, la vârsta de 25 de ani, și-a luat pseudonimul de "Prus" (PrusI a fost blazonul familiei sale), folosindu-l în operele sale ficționale și în editorialele publicate la ziar, păstrând numele său real, Aleksander Głowaki, pentru scrierile "serioase". Un incident din 1878 ilustrează sentimentele puternice ce pot fi provocate cititorilor susceptibili ai articolelor de ziare. Prus a criticat comportamentul grosolan, necorespunzător a numeroși tineri la o
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
în mai puțin de 1 an, Nowiny- care a avut un trecut marcat de instabilitate financiară de la schimbarea din iulie 1878 a ziarului dintr-un ziar de duminică, într-un cotidian- s-a închis și Prus s-a rezumat la editorialele sale. El a continuat să lucreze ca jurnalist până la sfârșitul carieriei sale, chiar și după ce a cunoscut succesul că autor de povestiri scurte și romane. În timp, Prus a adoptat concepția criticului pozitivist francez Hippolyte Taine, privitoare la arta, incluzând
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
aceleiași facultăți. Doctor în litere cu teza "Poetica romanului rebrenian. O lectură psihocritică" (1999). Între anii 1997-2000 a fost consilier teritorial șef al Inspectoratului pentru Cultură al județului Cluj. Debut absolut cu critică literară în almanahul „Aradul literar” (1982). Debutează editorial în volumul colectiv "Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu", apărut la Editura Dacia în 1991.
Liviu Malița () [Corola-website/Science/309939_a_311268]
-
1965 - 1970". debutează cu poeme și o "ars poetica" paradoxistă (a holo-poemului), simultan, în revistă "Ramuri" - anul III, nr. 10 (27) / 1966 (p. 21) și în "Povestea Vorbii" (nr 7 / 1966, p. 14), suplimentul redactat de Miron Radu Paraschivescu; iar, editorial, cu volumul de poeme, "Munte" - București, Editura Eminescu, 1972. publicate de Ion Pachia-Tatomirescu (în ordine cronologică) Începând cu 15 septembrie 1966 și până la 24 ianuarie 2007, Ion Pachia Tatomirescu a publicat - în ziare / reviste din România și din alte țări
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
1989, s-a mutat în Budapesta, unde, în 1998, a obținut titlul de Master în Arte în studii americane la Centrul American pentru Jurnalism. Muțumită interesului ridicat de eseul "Paradise On Sale" publicat în The New York Times, ea a început să scrie editoriale pe siteul sau, urmate apoi de ficțiune și piese de teatru. În 1999 i s-a acordat Premiul pentru Piese de Teatru Lillian Hellman, pentru piesă "Audition to "Mom! We Are Too White to Be Gypsies!"" (Audiție la "Mama! Noi
Ella Veres () [Corola-website/Science/310449_a_311778]
-
postului de radio Europa Liberă din München. La fel ca și alți șefi ai secției române, s-a îmbolnăvit și a murit de un cancer galopant, existând indicii puternice că ar fi fost iradiat sau intoxicat cu o substanță radioactivă. Editorialele sale politice sunt caracterizate de tonul cumpătat și siguranța erudiției. Monografia sa "Istoria Românilor" rămâne o lucrare de referință a științei istorice românești. Vlad Georgescu s-a născut la București, la 20 octombrie 1937, într-o familie boierească. În scurta
Vlad Georgescu () [Corola-website/Science/310474_a_311803]
-
stâng al râulețul Copăceanca este construită o biserică din lemn, apoi în 1858 din banii boierului Gheorghe (Egor) Râșcanu a fost construită din piatră biserica Adormirea Maicii Domnului. Către sfârșitul sec. 19, tot grație boierului Gheorghe (Egor) Râșcanu, după cum menționează editorialul alolingv „Sbornic Besarabscogo zemstva”, în anul 1868 la 15 mai este construită o stație poștală, cu un an mai târziu în octombrie este construită o școală publică pentru băieți. În anul 1871 prin susținerea financiară a lui Gheorghe (Egor) Râșcanu
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
mod normal, se reia în februarie 1990 emisia canalului 2 iar apoi cursul TVR este unul ascendent. În 1994 prin legea 41 din 17 iunie 1994 este înființată Societatea Română de Televiziune, un serviciu public autonom de interes național, independent editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române. Prin această lege sunt preluate bunurile și personalul moștenite de la Radioteleviziunea Română și se ia măsura despărțirii celor două instituții separate până în acel moment: radioul și televiziunea. După aderarea în 2007 la Uniunea Europeană dar și pentru
Televiziunea în România () [Corola-website/Science/305069_a_306398]
-
1961). Profesoară, documentarist la Centrala Editurilor (1964), din 1969 redactor la Editura Enciclopedică. Fiica lui Dragomir Nedelcovici, directorul librăriei „Cartea Românească” din Brașov (1931-1952) și a Elenei (n. Lupan), învățătoare la Grădinița Bisericii „Sfânta Treime” din Șcheii Brașovului. A debutat editorial cu "Moira, mythos, drama", la Editura pentru Literatură Universală, 1969, care de la apariție a intrat în bibliografia obligatorie a studenților de la Filologie. Este una dintre puținele analize românești originale asupra tragediei antice. Primul unghi de investigație este cel al funcției
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
Tot la „Dilema veche” a coordonat paginile de politică internațională „La fața locului”. În 2015 a încetat să publice în Dilema Veche, odată cu acceptarea funcției de consilier în guvernul României. A scris o rubrică saptămânală la ziarul Cotidianul și un editorial sindicalizat pentru Asociația Editorilor și Patronilor din Presa Locală (preluat în opt publicații din toată țara). Până în decembrie 2011 a scris de asemenea o rubrică săptămânală în ziarul România liberă. Interviuri
Cristian Ghinea () [Corola-website/Science/304915_a_306244]
-
Dionisie Vitcu scrie poezie din anii de liceu. El a debutat după 1990, în revista „Timpul”, cu poezia “Mai este ...”. A colaborat la revistele: “Dacia Literară”, “Convorbiri Literare”, “Poezia”, “Cronica”, “Candela Moldovei”, “Lumină lină”(SUA) etc. În anul 2000, debutează editorial la Ed. Junimea din Iași cu ""Cartea lui Guliță"".
Dionisie Vitcu () [Corola-website/Science/305481_a_306810]
-
of Maryland University College, departamentul Graduate School of Management & Technology, la Washington D.C., program pe care îl finalizează în 2006. Săptămânalul Zig Zag a fost periodicul cu cel mai mare succes din anii '90. Octavian Mitu a fondat și coordonat editorial proiectul prin investiție proprie. Publicația a atins în mai puțin de două luni tirajul de 230.000 exemplare și a continuat să crească, ajungând la un moment dat la 650.000 exemplare. Ca redactori-șefi ai ziarului au activat jurnaliști prestigioși
Octavian Mitu () [Corola-website/Science/305501_a_306830]
-
literar la Teatrul „Luceafărul”; director al Biroului de propagare a literaturii de pe lîngă Uniunea Scriitorilor. Primele poezii lirice „O călătorie prin rai”, „Seară de vară”, „O, leliță” ș.a., cu pronunțate accente umoristice, văd lumina tiparului în „Tinerimea Moldovei” (1954-1955). Debutează editorial cu volumul de poezii umoristice „Soare cu dinți” (1962), urmat de „Trandafir sălbatic” (1965), în care condamnă viciile sociale. Apariția vijelioasă a parodistului zeflemitor, care trage în țeapă regimul, n-a convenit și el este trimis „în surghiun” la Telenești
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
în vol. "Tajemství doktora Honigbergera", Editura Vyšehrad, Praga, 1990; traducere de Jiří Našinec), rusă („У цыганок”, în "Иностранная литература", nr. 8, 1989; reeditată în vol. "Гадальщик на камешках", Editura Azbuka, St. Petersburg, 2000; traducere de Tatiana Ivanova), italiană („Dalle zingare”, Editoriale Lette, Firenze, 1990; traducere de Ion Chiriță), spaniolă („El burdel de las gitanas”, în vol. "El burdel de las gitanas", Ediciones Siruela, Madrid, Col. Libros del Tiempo, nr. 65, 1994; traducere din franceză de María Teresa Gallego Urrutia și María
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2002 (Dimitrie-Ovidiu BOLDUR), p. 34-36. 14. GHEORGHE I. BRĂTIANU, Studii bizantine de istorie economică și socială, Polirom, Iași, 2003 (Constantin DUMITRU), p. 36-39. 15. PETRE OTU, AUREL PENTELESCU, Gheorghe I. Brătianu. Istorie și politică, Grupul Editorial Corint, București, 2003 (Adrian VIȚALARU), p. 39-42. ISTORIA ASTREI 16. Mircea-Cristian GHENGHEA - Despre începuturile ASTREI, p. 43-44. 17. INTERVIU cu Prof. univ. dr. Ion TODERAȘCU, p. 45-48. 18. IN MEMORIAM Gheorghe PUNGĂ, p. 49. 19. CRONOLOGIE Uniunea Europeană, p. 50-52. Anul
Chronos (revistă) () [Corola-website/Science/305970_a_307299]
-
(asociată deseori cu denumirea de Radio România) este un serviciu public autonom de radiodifuziune de interes național, cu atribuții de informare, educație și divertisment, independent editorial, care își desfășoară activitatea sub controlul Parlamentului, în condițiile Legii nr. 41 din 17 iulie 1994 (republicată și actualizată) și în conformitate cu convențiile internaționale la care România este parte. Radiofonia românească a debutat în 1908 prin instalarea unui post de radiotelegrafie
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
origine și una în românește, realizată împreună cu Lucian Alexiu: Porumbel de argilă. Poeții sârbi din România, București, 1998), precum și 6 traduceri în românește (majoritatea în colaborare). Slavomir Gvozdenovici a debutat literar cu poezia Pere în 1968, la Ziarul bănățean, debutând editorial cu volumul Aripi și puțin foc, București, 1975. Poezia lui este tradusă în română, rusă, engleză, franceza, germană, maghiară, italiană, ucraineană, slovaca și macedoneană. Este cel mai prezent autor al acestei literaturi în spațiul său natal, precum și în diaspora sârbă
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]