6,495 matches
-
provin din kurganele mezolitice caracteristice culturii lusațiene de la începutul epocii bronzului găsite în împrejurimi, precum și din uneltele din mezolitic și topoarele din neolitic. Prima atestare a orașului Oborniki provine dintr-o notă în care se spunea că "Obora" plătește zeciuiala episcopiei Wrocławului în 1305. Cistercienii au locuit lângă oraș, care primise drepturi Magdeburg deși nu avea încă statut de oraș. La începutul anilor 1300, el a trecut de la episcopia Wrocławului la ducele Konrad I de Oels (Oleśnica). Împreună cu restul Sileziei, Oborniki
Oborniki Śląskie () [Corola-website/Science/297933_a_299262]
-
provine dintr-o notă în care se spunea că "Obora" plătește zeciuiala episcopiei Wrocławului în 1305. Cistercienii au locuit lângă oraș, care primise drepturi Magdeburg deși nu avea încă statut de oraș. La începutul anilor 1300, el a trecut de la episcopia Wrocławului la ducele Konrad I de Oels (Oleśnica). Împreună cu restul Sileziei, Oborniki a trecut sub suzeranitatea Regatului Bohemiei, parte a Sfântului Imperiu Roman, în Evul Mediu târziu. Regiunea a fost moștenită de Monarhia Habsburgică a Austriei în 1526 și anexată
Oborniki Śląskie () [Corola-website/Science/297933_a_299262]
-
cu motivul obișnuit al împletiturilor, deosebite de la o lespede la alta, având inscripții în limba slavonă. La intrarea în biserică, se află o pisanie datând din perioada lui Bogdan al III-lea (1517). Acesta a dăruit mănăstirii 800 de zloți, episcopii de Rădăuți obligându-se să slujească un parastas în seara din duminica mironosițelor, iar dimineața o liturghie, cât va trăi domnitorul. După moartea sa, în fiecare dimineață trebuia să se slujească o liturghie și seara un parastas pentru mântuirea sufletului
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
din nord-vest care aparține lui Roman I (1391-1394). Mormântul episcopului Leontie (Lavrentie) s-a putut determina luînd în considerare tradiția orală și un izvor scris. Într-un document slavon din secolul al XVI-lea se menționează că "în Rădăuți, în Episcopie, sfântul Leontie făcătorul de minuni zace cu trupul întreg" Urmează apoi mormântul domnitorului Roman I, fratele lui Ștefan I și nepotul lui Bogdan I. Pe lespedea funerară se află următoarea inscripție în limba slavonă: ""Din mila lui Dumnezeu, binecinstitorul domnul
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
iar moaștele sale au fost așezate în partea dreaptă a naosului, un număr mare de oameni în nevoi venind acolo să se roage. După cum scria un vestit teolog ucrainean, ieromonahul Zaharia Kopystenski din Kiev, în anii 1621-1622: "„În Rădăuți, în episcopie, Sfântul Leontie făcătorul de minuni zace cu trupul întreg..."" Sărbătorirea sfântului avea loc în data de 1 iulie a fiecărui an. În anul 1639, orașul Rădăuți a fost prădat de tălhari, iar moaștele sale au fost ascuse de călugări pentru
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
turnuri, simbol al statutului de oraș liber al Clujului, adică supus doar regelui sau principelui Transilvaniei. După distrugerea Clujului în urma invaziei tătaro-mongole din 1241 și refacerea sa în perioada 1263-1272, regele Ștefan al V-lea a trecut localitatea în posesiunea Episcopiei Catolice a Transilvaniei, de la Alba Iulia. În anul 1316 regele Carol Robert de Anjou a scos Clujul din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia și i-a acordat personalitatea juridică de oraș, scutindu-i de taxe și impozite pe coloniștii
Stema orașului liber Cluj () [Corola-website/Science/306997_a_308326]
-
invaziei tătaro-mongole din 1241 și refacerea sa în perioada 1263-1272, regele Ștefan al V-lea a trecut localitatea în posesiunea Episcopiei Catolice a Transilvaniei, de la Alba Iulia. În anul 1316 regele Carol Robert de Anjou a scos Clujul din posesiunea Episcopiei Catolice de Alba Iulia și i-a acordat personalitatea juridică de oraș, scutindu-i de taxe și impozite pe coloniștii sași care doreau să se așeze la Cluj. Odată cu refacerea pe deplin a vieții orășeneși, Clujul a primit un sigiliu
Stema orașului liber Cluj () [Corola-website/Science/306997_a_308326]
-
thema" Armeniakon, l-au proclamat pe Constantin al VI-lea unic conducător. Costantin și Irina au păstrat relații cordiale, iar Constantin i-a confirmat acesteia titlul de împarateasă în 792; dar facțiunile rivale au persistat și Irina, prin intrigi cu episcopii și cu anturajul ei de la curte, a organizat o conspirație puternică. Constantin nu a avut de ales decât să caute ajutor în provicii, dar chiar și acolo el a fost înconjurat de participanți la complot. Prins de dușmani pe malul
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
geografice române, membru al Comisiei Monumentelor Istorice din județul Tutova (1914), membru al Societății Internaționale pentru studii istorice și sociologice din Paris și membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1919). Savantul Nicolae Iorga îl considera a fi "“ultimul dintre episcopii cărturari și patrioți moldoveni care merg pe urmele lui Melchisedec Ștefănescu”". Episcopul Iacov Antonovici a decedat la 31 decembrie 1931, în orașul Huși, și a fost înmormântat lângă altarul Catedralei Episcopale. În prezent, o stradă din municipiul Bârlad poartă numele
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
Neamului" din Baia de Arieș, apoi ca responsabil al internatului școlii de cântăreți bisericești de la Mănăstirea Radu Vodă din București. După absolvirea Facultății protosinghelul este numit ca preot slujitor la Catedrala Patriarhală din București (1953-1957), apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului și Hușilor (1957-1963). În anul 1958 a fost hirotesit arhimandrit. Ulterior devine preot-paroh al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia (1963-1973), unde la acel moment nu era o episcopie. La 11 iunie 1973 arhimandritul Emilian Birdaș a fost ales ca
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
la Catedrala Patriarhală din București (1953-1957), apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului și Hușilor (1957-1963). În anul 1958 a fost hirotesit arhimandrit. Ulterior devine preot-paroh al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia (1963-1973), unde la acel moment nu era o episcopie. La 11 iunie 1973 arhimandritul Emilian Birdaș a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul “Rășinăreanul”, fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12 septembrie 1973. Ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului s-a preocupat de soluționarea problemelor
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12 septembrie 1973. Ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului s-a preocupat de soluționarea problemelor pastoral-misionare din Harghita, Covasna și Mureș, contribuind la apropierea dintre confesiuni și etnii. În anul 1975 a fost reînființată Episcopia Ortodoxă de Alba Iulia. Episcopul Emilian a fost ales la 14 decembrie 1975 ca episcop al noii structuri bisericești. A fost instalat ca episcop în Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia la 25 ianuarie 1976, unde a păstorit până în ianuarie 1990
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
său la Alba Iulia a fost luat de Andrei Andreicuț, cel care a condus mișcarea de înlăturare din scaunul eparhial a episcopului Emilian. În data de 4 aprilie 1990 episcopul Emilian Birdaș a fost reintegrat în Sinod, în calitate de arhiereu-vicar al Episcopiei Aradului, Ienopolei și Hălmagiului, cu titlul “Arădeanul". La 12 iulie 1994 a fost ales episcop al reînființatei Eparhii a Caransebeșului. La Caransebeș a început construcția unei catedrale episcopale și a reluat tipărirea Foii Diecezane și a Calendarului Românului. Episcopul Emilian
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
Glasul Bisericii", “Mitropolia Ardealului", ”Telegraful Român", ”Îndrumătorul bisericesc de la Sibiu" și "Îndrumătorul pastoral de la Alba Iulia", pe care l-a inițiat, începând cu anul 1977 ș.a. A editat "Îndreptarul Ortodox", "Cartea de rugăciuni", volumul "Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei" (1987). A reeditat "Noul Testament de la Bălgrad din 1648" (1988) și "Bucoavna de la Alba Iulia din 1699" (1989). La 10 noiembrie 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
Historia, 1978, fasc. 1, p. 77-78. · Anca Pop Bratu, Pictură Murala maramureᗰeană, Ed. Meridiane, Bucureᗰti, 1982, în Acta Musei Napocensis, XX, 1983, p. 927-928. · Horia Medeleanu, Valori de artă veche românească în colecᘰia Mănăstirii Sfanțul Simion Stâlpnicul din Arad-Gai, Editura Episcopiei Aradului, Arad, 1986, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj-Napoca, XVIII, 1987-1988, p. 681- 683. · Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Albă Iuliei, mărturii de continuitate ᗰi creaᘰie românească, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române, Albă Iulia, 1987
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Medeleanu, Valori de artă veche românească în colecᘰia Mănăstirii Sfanțul Simion Stâlpnicul din Arad-Gai, Editura Episcopiei Aradului, Arad, 1986, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj-Napoca, XVIII, 1987-1988, p. 681- 683. · Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Albă Iuliei, mărturii de continuitate ᗰi creaᘰie românească, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române, Albă Iulia, 1987, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj- Napoca, XXIX, 1988-1989, p. 614-618. · Costanza Segre Montel, Fulvio Zuliani, La pittura nell’Abazia di Nonantola. Un
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
Simion Stâlpnicul din Arad-Gai, Editura Episcopiei Aradului, Arad, 1986, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj-Napoca, XVIII, 1987-1988, p. 681- 683. · Ioana Cristache-Panait, Biserici de lemn, monumente istorice din Episcopia Albă Iuliei, mărturii de continuitate ᗰi creaᘰie românească, Ed. Episcopiei Ortodoxe Române, Albă Iulia, 1987, în Anuarul Institutului de Istorie ᗰi Arheologie Cluj- Napoca, XXIX, 1988-1989, p. 614-618. · Costanza Segre Montel, Fulvio Zuliani, La pittura nell’Abazia di Nonantola. Un refettorio affrescato di età romanica, Comune di Nonantola, Assessorato alla
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
elev al Liceului Teoretic din Arad pe care îl absolvă ca șef de promoție, remarcîndu-se cu aptitudini deosebite pentru istorie, literatură și filozofie. La 1 octombrie 1881 se înscrie și urmează cursurile Facultății de Litere și Filozofie, cu bursă din partea Episcopiei Ortodoxe Române din Arad, la Universitatea din Budapesta (1881-1882 și 1884-1885) și la Universitatea din Viena (1882-1884). În anii studenției la Budapesta și Viena activează în cadrul societăților studenților români "Petru Maior" și "România Jună". După absolvire, obține diploma de licențiat
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
de profesor la "Liceul Eotvos" din Budapesta. În anul următor renunță la acest post și se stabilește la Caransebeș ca profesor de istorie și limba latină, la "Institutul Pedagogic-Teologic" și începe activitatea publicistică la "Foaia diecezană" organ de presă al Episcopiei Române din Caransebeș. În aceași perioadă îndrumă societatea de lectură a tinerilor români și foaia acesteia "Progresul". La 5 martie 1888 îi adresează lui Gheorghe Barițiu o scrisoare prin care îi solicită ajutorul pentru obșinerea unei catedre la Sibiu. La
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
ziarului "Tribuna poporului" din Arad unde semnează articolul redacțional, susținând alături de Vasile Lucaciu și Ioan Russu-Șirianu noua orientare politică a românilor, bazată pe activismul parlamentar. La 1 iulie 1901 părăsește Brașovul și se stabilește la Arad unde devine secretar al "Episcopiei Ortodoxe Române", iar mai târziu profesor și director al "Școlii Superioare de Fete". La 10 ianuarie 1905 cere să fie abandonată tactica rezistenței pasive față de politica oficială promovată de guvernele de la Budapesta și Viena față de români și să fie înlocuită
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]
-
deja canonic, a fost trimis la Roma, de către mitropolitul Victor Mihali de Apșa, unde a rămas 3 săptămâni. Acolo a înaintat din partea Bisericii Române Unite cu Roma un memoriu de protest și a insistat pe lângă dicasteriile de la Vatican contra înființării episcopiei greco-catolice maghiare de Hajdúdorog. În luna ianuarie a anului 1918, după decesul mitropolitului Victor Mihali de Apșa, canonicul dr. Vasile Suciu a fost ales vicar general capitular. Deși avea importanta și de mare răspundere funcție de girant al Arhiepiscopiei Române Unite
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
parte din dintre surorile călugărițe din Blaj, la Cluj și le-a dat posibilitatea acestora să se ocupe, de educația moral-creștină a studentelor cazate într-un cămin studențesc. Această operă a fost continuată de episcopul Iuliu Hossu, după mutarea sediului episcopiei române unite de Gherla la Cluj, în 1930. A lărgit seminariul teologic, iar cu ajutorul Papei Pius al XII-lea, a ridicat edificiul Școlii Normale de băieți, precum și frumoasa clădire a Liceului comercial de băieți din Blaj. Mitropolitul Vasile Suciu urmărea
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
mijlocii românești, bazate pe morala creștină. De aceea, Mitropolitul Vasile Suciu poate fi numit al treilea ctitor al Blajului. Mitropolitul Vasile Suciu a intervenit pe lângă Sfântul Scaun și a obținut Biserica Minoriților din Cluj, inclusiv clădirea și terenul adiacent, pentru Episcopia de Cluj-Gherla. În acest perimetru a fost ridicată Academia Teologică Unită din Cluj (în imobilul retrocedat către BRU funcționează în prezent Academia de Muzică Gheorghe Dima). La Roma, a sfințit piatra fundamentală a Colegiului „Pio Romeno”, unde vor fi trimiși
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
martie 2002, viețuirea de sine a fost înlocuită, pentru îmbunătățireas vieții monahale, cu rânduiala vieții de obște. Tot atunci, călugărița Casiana Mareș a fost numită stareța mănăstirii de către I. P.S. Teodosie al Tomisului. Din 25 martie 2008 s-a reînființat Episcopia Tulcei, avînd în frunte pe P.S. Dr.Visarion Bălțat, care a sfințit și corpul de chilii pentru maici, o bucătărie și o trapeză, în ziua de 15 august 2008. În prezent mănăstirea are un efectiv de 59 de vițuitoare și
Mănăstirea Celic-Dere () [Corola-website/Science/308518_a_309847]
-
cu soclul plin de igrasie și pereții adânc fisurați, a intrat într-o nouă fază de viață. Cutremurul din 1977 lăsând urme adânci, s-a simțit nevoia unei restaurări totale între anii 1980-1981, restaurare ce s-a făcut pe cheltuiala Episcopiei Râmnicului și prin osteneala maicii starețe Mihaela Tamaș. Tot atunci au fost refăcute din zid și acoperite cu tablă de aramă cele trei turle dispărute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Biserica a fost acoperită și ea
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]