6,757 matches
-
Bucurie ne-ncetată Noua ne-a adus. Păstorii la înștiințare Îndată-au plecat; Și Lui, ca-unui Mare-Împărat I s-au închinat. Ingerii din cer cântau, Pe Cristos îl lăudau; Păstorii versuri frumoase Cântau și fluierau, Păstorii versuri frumoase Căntau și fluierau. Filozofii de departe Îndat-au venit, Și Lui, ca unui Împărat Scump dar i-au cinstit. Aur, smirnă și tămâie, Mila Domnului să fie; Mila Lui cu lumea toată Și până-n vecie, Mila Lui cu lumea toată Și până-n vecie! Sculați, sculați
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
sensu, explicarea competenței metaforice [sau lingvistice - n.n.] este chiar explicarea modului de funcționare a actului de creație semantică în procesul metaforic [sau, în general, în procesul vorbirii - n.n.]."192 1.2. Această situare a lingvisticii, bazată pe distincția trasată de filozoful Immanuel Kant între domeniul Necesității/ Naturii și cel al Libertății/Culturii 193, nu este una arbitrară, ci se revendică de la însăși esența limbajului ca activitate cognitiv-creatoare. Mai mult, determinarea acestei "esențe" conține întregul nucleu epistemologic al lingvisticii, disciplină pe care
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
natură cognitivă"200. Așadar, "vorbirea umană comportă o dimensiune "cognitivă" în "orice moment" al ei"201. Care este, însă, natura acestei "cunoașteri" lingvistice? La această întrebare, savantul de la Tübingen va răspunde, în Sprachkompetenz, cu ajutorul distincției între "gradele cunoașterii" operate de către filozoful german G. W. Leibniz în Meditationes de cognitione, veritatis et ideis (1684). În taxonomia lui Leibniz, limbajul s-ar încadra, potrivit lui Coșeriu, ca o cognitio clara distincta inadaequata, i.e., ca o cunoaștere de natură intuitivă, care este sigură de obiectul
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
al termenului): fiind particularizate în funcție de diverse limbi, textemele condensează, uneori, atitudinea unei întregi comunități lingvistice față de un anumit "lucru". Această observație nu este o noutate, deoarece ea a constituit în mai multe rânduri un obiect de reflecție pentru lingviști și filozofi. 4.1.1. Astfel, Wilhelm von Humboldt a fost unul dintre primii lingviști care au remarcat că orice limbă codifică o concepție despre lume (Weltansicht 368). Savantul german a ajuns la această concluzie pornind de la două dintre tezele sale predilecte
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fixează pentru eternitate o icoană grăitoare, găsești din plin în înțelepciunea acumulată în acea miraculoasă memorie a poporului numită tradiție. Proverbele sunt deopotrivă: frânturi de sisteme filozofice, frânturi de psihologie, frânturi de mare pamflet."374 Nu în ultimul rând, marele filozof proclama necesitatea unui "studiu serios despre proverbul românesc", un studiul scris de la "înălțimea mijloacelor de investigație și de determinare de astăzi", care să descifreze "cea mai organică psihologie a gândirii poporale românești"375. 4.2.1. Cu toate acestea, aserțiunile
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
acesteia ca ipostază "nucleară" a creației spirituale în toate manifestările ei (artistice, mitologic-religioase, filozofic-metafizice și "constructiv"-științifice)", ca funcție "menită să contribuie la instaurarea unui alt mod de a fi al omului în univers"401. Prin aceste intuiții, poetul și filozoful român devine "un adevărat întemeietor al metaforicii poetice", care a sesizat importanța "principiului ecuațional" și "rolul crucial al dizanalogiei" în procesul creației "poetice": "Prin opoziție cu simpla "schimbare" spre un sens figurativ, caracteristică metaforei lingvistice (i.e., tropilor), L. Blaga vizează
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
prin care se construiește sensul global al textului."404 1.1.3. Al treilea set de diferențe se compune din chiar delimitarea strategiilor/operațiilor de articulare a sensului "poetic": diaforică, epiforică și endoforică. Primii doi termeni au fost propuși de către filozoful și poeticianul american Philip Wheelwright 405, însă Borcilă i-a redefinit în conformitate cu finalitățile propriei teorii și le-a adăugat o nouă categorie. În consecință, operațiile de articulare a sensului cuprind "(a) strategia diaforică, adică instituirea a două câmpuri referențiale (CRI
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
rămânea închis până la istovirea veacurilor. Cu drept cuvânt lumea aceasta trebuie să creadă fără a cerceta." (p. 49) Cu toate că opinia curentă tinde să asocieze enunțul subliniat cu învățătura Bibliei, o atare filiație este eronată. În realitate, textemul respectiv îi aparține filozofului păgân Celsus (sec. II d.Hr.), care l-a folosit în lucrarea sa Λόγος Άληθής ("Adevărata Credință") ca modalitate de a ridiculiza presupusa ignoranță a creștinilor; mai mult, textemul ne-a parvenit până astăzi doar pe cale indirectă, prin intermediul operei polemice
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a folosit în lucrarea sa Λόγος Άληθής ("Adevărata Credință") ca modalitate de a ridiculiza presupusa ignoranță a creștinilor; mai mult, textemul ne-a parvenit până astăzi doar pe cale indirectă, prin intermediul operei polemice Contra Celsum, în care Origen a răspuns acuzațiilor filozofului grec: "Nu cerceta, ci crede; credința este cea care te va mântui."419 Faptul că un astfel de precept este rostit și asumat de către Kesarion Breb nu constituie, desigur, o întâmplare: în afară că învățatul dac își exprimă astfel încă
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
asumat de către Kesarion Breb nu constituie, desigur, o întâmplare: în afară că învățatul dac își exprimă astfel încă o dată gândirea sa ecumenică, capabilă să-i accepte până și pe opozanții creștinismului, aluzia la Celsus cuprinde și un sens mai profund. Filozoful grec a fost primul care a semnalat înrudirea dintre creștinism și alte doctrine bazate pe procesul MOARTE → RESURECȚIE (Cybele, Mithra, Sabasios etc.), ba chiar a afirmat că, "în comparație cu alte filozofii, ea [morala creștină - n.n.] nu propovăduiește nimic demn și nou
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lui '44, însă, până în a doua jumătate a lunii august, numărul lor devenise insignifiant, ceea ce, în lumina întoarcerii armelor de către România și a luptelor care au urmat, nu e de mirare. Pe 14 septembrie, președintele OMIH, Brandenstein Gyula (fratele cunoscutului filozof Brandenstein Béla), a emis ordinul de evacuare a filialelor, desemnând orașul Sopron drept noua reședință pentru funcționarii firmei de turism. Acest lucru se întâmpla atunci când la doar câțiva kilometri sud de Cluj, la Turda, bubuiau tunurile, iar posibilitatea mutării dispăruse
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
cu totul. "Este spre binele statului constituțional să aibă considerație [schotiend] față de toate acele surse culturale care hrănesc solidaritatea umană și respectul față de norme". Comunicativitatea implică în mod necesar și prin definiție efortul înțelegerii reciproce. Aceasta nu înseamnă că însuși filozoful e acum gata să aprobe acest discurs sau să adere la el, ci faptul că, pentru Habermas, adevărata toleranță e aceea care e suficient de mare încît să includă aspectul religios" (Virgil Nemoianu). Viitorul papă, după o scanare aplicată a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
consecințele stranii ale relativismului postmodern (semnalat de mulți intelectuali, inclusiv de Benedict al XVI-lea): scepticismul urmărit cu încăpățînare și onestitate trebuie să se nege pe sine în final. (Acest tip de paradox logic a fost deja observat de către unii filozofi ai antichității greco-romane.) O anumită echivalență între diverse ideologii sau filozofii ia naștere inevitabil, iar religia devine imposibil de ținut prea mult timp în afara acestei sfere publice. E clar că oameni precum Charles Taylor (mai deschis și cu mai multă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
să aleagă o tabără sau alta. Motivele pentru care sînt înclinat s-o aleg pe prima, și nu pe cea de-a doua, sînt următoarele: în primul rînd, cred că e un lucru îndeobște constatat de omul de știință, de filozof sau de cărturarul umanist că forma e un fenomen care apare în mod natural, înscris în codul existențial al oricărei entități. În al doilea rînd, cred că pot observa în istoria umană mai mult rău provocat de încercarea de a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
talentul viguros este unilateral, și numai în mintea cețoasă a diletantului "geniul" se prezintă ca o înghețată cu filoane multicolore și cu gust de tutti-frutti. Evident, diletantul își vede atunci propriul lui spirit, inform și difuz. Este o întrebare pentru filozofi, mai mult încă pentru pedagogi, să cerceteze ce parte poate, real, să ia omul de mijloc la viața artistică. Această viață este exclusivistă, ca orice domeniu de extremă diferențiere. Arta în ea însăși privește pe acei care-i dau naștere
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și a cunoașterii raporturilor obiective. Ea nu este un har primit de un vizionar sau de un profet cu scopul de a acorda mîntuirea sufletului sau de a face revelații; ea nu este nici parte integrantă a meditației înțelepților și filozofilor care-și pun întrebări cu privire la sensul lumii. Iată care este condiția ineluctabilă a situației noastre istorice, de care nu putem scăpa dacă ne rămînem fideli nouă înșine. Și acum, dacă puneți din nou problema în chip tolstoian și întrebați: Cine
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
chiar cu esență frumosului, aserțiune, ce, pentru poetul român, nu putea decât să continue un gând poesc. Autorul Jocului secund cunoaște opera bergsoniana și, într-o luare de poziție, din primii ani de activitate literară, se revendică, direct, de la speculațiile filozofului francez asupra artei: În psihologia bergsoniana realitatea noastră lăuntrica e închipuita asemenea unui vrej șerpuitor ce crește împreună cu durata, un vrej care păstrează totuși - atrofiați, dar existenți - mugurii determinării sale, virtualități ale unei șovăitoare deveniri. Opera de artă e tocmai
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Invenția artistică autentică și experiența receptării operei de artă comentează, la rândul său, Henri Bergson, presupun "să urcăm dincolo de acel punct de unde experiență devine umană"15, altfel spus, să depășim condiționările noastre pragmatice obișnuite, rămânând, cu toate acestea, oameni. Altundeva, filozoful francez detaliază: Să ne concertam prin urmare asupra a ceea ce avem, în același timp, cel mai detașat de exterior și cel mai puțin pătruns de intelectualitate. Să căutăm, în zonele cele mai adânci ale sufletului nostru, punctul unde ne simțim
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
soare, formase valea edificiului Usher"21 - circumscrie spațiul imaginar al invenției artistice, ce nu este decât configurarea ("formase") asumată de acea energie creatoare - "destipăritul soare" - Unul tânjind după condiția Multiplului din Eureka, sau, mai bine, principiul vital bergsonian, asemuit de filozoful francez cu "un centru de unde lumile țâșnesc precum jerbele unui imens foc de artificii" [s.n.]22, pentru care faimoasa metaforă 23 platoniciana din Republică (Cartea a VI-a) reprezintă o fericită, dar nu tocmai exactă, aproximare. Este mai curând "soarele
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Kant, Coleridge, Bergson): surugiul reprezintă rațiunea intelectul, calul negru, pasiunile devoratoare, iar calul alb, natura irascibila. Doar îmblânzind caii poate vizitiul să se ridice la ceruri și să se bucure de cunoașterea divină. Pentru a ajunge la adevărata înțelegere, sugerează filozoful antic, omul trebuie să își controleze natură pasionala. Edgar Poe, cunoscător al doctrinei platoniciene, raționează la fel, atunci, cănd condamnă "erezia didactica" în poezie, prin care înțelege confesiunea lirica, subordonarea, conștientă sau nu, față de ceea ce rămâne contingent și subiectiv. Procedând
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crimă fracției și a secundei expia acum în amestec 11. În Cartea X din "Republică", Platon condiționează mimesis-ul poetic de structură ierarhică a realității. Filozoful antic presupune trei nivele ale realității: cel al formelor ideale sau arhetipale "adevărate", a căror validitate ontologica nu poate fi pusă la îndoială; cel al obiectelor și fenomenelor vizibile, care nu sunt decât reflecții palide, imperfecte ale formelor ideale și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Mai mult, pentru că apelează și trezește senzualitatea din noi, poezia, mai ales cea dramatică, distruge armonia sufletului uman, echilibrul dintre virtute și fericire 14. Platon onorează pe poeți, dar nu le oferă un loc în cetatea al carui conducător este filozoful, pentru că nu se pot ridica la anumite standarde ideale, din care derivă și scopul moral al artei 15. Ecouri ale acestei concepții reverberează clar în estetismul moral poesc, conform căruia artă este apreciată pentru că trezește în Om ideea armoniei și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de esență Frumuseții însăși. În "Symposium", Platon descrie acest nivel al iubirii drept "misterul ultim, cel mai înalt", drept ceea ce "există dintotdeauna și nu se naște, nici nu îmbătrânește, nu crește, dar nici nu descrește". Frumosul, la care se referă filozoful antic, "nu este frumos într-un fel și urât în alt fel, nici frumos la un moment dat și urât în alt moment, nici frumos pentru unul și urât pentru altul, nici frumos în relație cu un lucru și urât
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de gandire kantiana, de la care se revendică și Edgar Poe, Henri Bergson crede că semnul distinctiv al genialității în arta constă în faptul că autorul percepe stări, experiențe, pentru care omul obișnuit și limbajul comun nu au o expresie adecvată. Filozoful francez stabilește, totodată, "Adevărul" operei, drept criteriu de măsurare a exemplarității și universalității ei: Ceea ce artistul a văzut, vom revedea și noi, fără îndoială, dar nu în același mod; dar dacă el a văzut ceva pentru eternitate, efortul pe care
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de poezie, al cărui domeniu ar fi Sufletul total, ca "idealista", reia, de fapt, critică bergsoniana 12, din "L'évolution créatrice", a conceptului kantian de unitate a cunoașterii și naturii, - căruia Poe îi datorează atât de mult - ipostaziată, în ceea ce filozoful francez numește "un Dumnezeu formal, ceva care nu este încă divin la Kant, dar care tinde să devină"13. Nu numai persistentă nealterata a datului sensibil în poezie, dar și conceptul, mai mult psihologic, care o încadrează, sunt, cel putin
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]