51,126 matches
-
o știa ce vrea. Și ea bănuia că lui îi face plăcere și mai de-al naibii făcea, un fel de cerc. Plăcerea jocului, la fotbal spre exemplu, e tensiunea jocului în sine, pînă la gol, manifestarea nervilor în extaz; finalul, golul în exemplul nostru, aduce cu el un gol, sfîrșește plăcerea iar noi ne mințim că o întregește. Platonism! exclamă Lazăr. Teoria strugurilor acri. Femeia în discuție gemea de dorința golului final, și mă plăcea, pot să jur. Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu îngrășăminte de la oi și de la vaci, dacă ai oi și vaci... Doamne!, de ce-oi fi plecat eu de la țară? Scriam poezii, dar mă obseda Fizica Atomică liceul din Iași făcuse din mine un împătimit al formulelor... Pentru ca, în final, pe vremea primului an de studenție, după opt luni la mansarda blocului Yanis, chiar dacă nu m-am transferat de la Fizică, orizontul meu a devenit un altul... Puștiul venit de la Iași, tobă de carte, răvășit total de relația cu Margareta, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sare ca ars și o imobilizează, răsucindu-i mîinile la spate. Aha, rîde el încet, înțelegînd că a fost confundat am zis eu că tremură carnea pe tine, și-ncă ce carne... Lasă-mă! se zbate femeia, dar învinsă în final, nu atît de forța bărbatului cît de toropeala băuturii, încearcă o vorbă de protest parșiv: De unde naiba vii, că însetat mai ești !... Ssst! îi temperează bărbatul rîsul zgomotos. Hai spune, găinarule, se alintă femeia gîdilată de pătura aspră, așternută jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la unitatea militară. El este arată șeful autogării spre Vlad cînd îl zărește coborînd din microbuz. Cei doi colonei stau de vorbă cu toți cei din microbuz, să se convingă că pot avea încredere în ei, le strîng mîinile în final și le urează drum bun. Imediat, autofreza pleacă, urmată îndeaproape de microbuz. Retras la adăpost de vînt, Mihai o ia din loc, strecurîndu-se pe lîngă zid, spre capătul liniei de transport urban, să meargă pînă în Cartierul de Nord. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dorința amîndurora, ca o explozie, pînă la acel "chiar că regret venirea mea aici", trist, rostit de fată înainte de a pleca. "De ce să-i fi părut rău? Ce-a sperat ea de la această întîlnire de i-a părut rău în final?" Intră în autoservire și, fără să ia un coș, trece printre rînduri, indiferent la privirea supraveghetoarelor, apoi pătrunde în magazie. În colț, așezată la masa ei, Cristina prinde într-un dosar cu șină facturile unor comenzi. Sărut mîinile! spune Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dragostei în genere, joc prezidat de nebunie, nu s-ar fi născut toți cei ce contestă și acuză acest joc." Surprinsă, Cristina înălță încet-încet privirea spre el, fixîndu-l în lumina vie a ochilor, apoi se întoarce cu tot cu scaun, pentru ca în final să se ridice lent, ca o convalescentă. Bună ziua, Mihai! Tac amîndoi mult timp, privindu-se. Abia acum îmi dau seama rupe Mihai tăcerea, scoțîndu-și căciula, așezînd-o pe colțul mesei că se cuvenea să-ți aduc o floare, să-ți întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
facă ceea ce făceau degetele mai înainte. Apoi, atingerea devine mușcătură; nu tare doar atît cît s-o facă pe Maria să tremure, gata să riposteze, dar nu mai are timp: întregul sîn a fost cuprins în gura tînărului, pentru ca în final buzele lui să rețină mamelonul, sugîndu-l cu plăcere, uneori prinzîndu-l între dinți, să-l poată atinge cu vîrful limbii. Dumnezeule, ce-i cu mine?! aude Mihai exclamația femeii ca un suspin de deznădejde. Gura lui Mihai se ridică de pe sîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai rostit odată, așa că i-a interzis pur și simplu, amenințîndu-l cu moartea, simțind cum vorbele ei sporesc nebănuit dorința bărbatului. "Ai putea să cauți o mătură și să mă aduni cu fărașul" ar fi vrut să-i spună la final, cînd a făcut grimasa de durere, savurînd apoi gestul tandru cu care mîinile lui Mihai au ajutat-o să-și coboare picioarele de pe umerii lui, fără să-l piardă. Și abia cînd și-a dat seama că nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai bine: Ieși naibii odată! Nu mă obliga să fiu rea; știi c-o pot face! Suntem amîndoi scorpioni, Maria îi răspunde Mihai, amenințînd-o cu degetul arătător. Unul din noi doi va trebui să-l mănînce pe celălalt, într-un final. Așa-i, Mihai. Dar în realitate, femela își mănîncă întotdeauna perechea... Face un singur pas către el și-i șoptește: Cu bine, viscolul meu cu ochi albaștri, ce ești! Cu bine, crinule alb răsărit din zăpadă! Ai grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Carol lăsă lucrurile la voia întâmplării. Își mai cumpără o pasăre, de data aceasta un graur. Beverley, de care nu mai știa nimic de doi ani, veni pe neașteptate la Muswell Hill. Dan era la o băută cu Gary. La finalul unei seri tensionate, în care se uitaseră la un episod din Columbo difuzat în reluare, Beverley își făcu meandrele cu Carol pe un teanc de cămăși de lucru ale lui Dan, proaspăt călcate și aranjate, pe cale să fie puse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lucrul care îi plăcea cel mai mult în momentul acela - șofatul. De când începuse să ia lecții de conducere, Carol era deosebit de interesată de tot ce avea legătură cu mașinile. Avusese deja două lecții care decurseseră mai mult decât satisfăcător. La finalul celei de-a doua ședințe, instructorul fusese atât de mulțumit încât își luase picioarele de pe pedale, lăsând-o să conducă singură pe Green Lanes. „Ai un talent înnăscut“, îi spusese el lui Carol și doar 80 la sută din compliment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de împrejurimi. Sperma lui se lansa către un vid insensibil. Senzația resimțită la fiecare contact era una de automatism, de mișcare mecanică. La a treia izbitură se pregătea, la a patra era aproape, a cincea era deja în plus - urma finalul. Exact cu situația aceasta se confrunta Dan în schimbul de față, ca să păstrăm metafora mecanicistă, de altfel extrem de lesne de înțeles, de mai devreme. Apoi debarcă - din nou, fără probleme - cuibărindu-și organul umectat, devenit flasc, pe coapsa femeii. Îi șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai moderni: cine poseda pe cine? Eliot jidanul! Nu știu prea mulți asta, dar tu jdiai, nu-i așa? Chiar în ziua următoare, Carol luă cea de-a treia lecție de șofat. După două zile, pe a patra. Iar la finalul săptămânii următoare, instructorul, un cipriot, mângâindu-și mustața cu degetele, îi confirmă ceea ce ea bănuia deja: — Știți, domniță, cred că puteți da examenul de-acum. Carol exulta din nou; dar, de data asta, nu mai era vorba de senzația aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aș fi foarte fericit să îți arăt versiunea mea de ghilotină. Puse cuțitul pe banchetă, lângă coapsa lui dolofană, ca și cum n-ar mai fi fost nevoie de nici o precizare suplimentară. Am rămas tăcut, zguduit de această bruscă revelație. Pentru că, la final, după ce toate au fost spuse și făcute, nimic nu poate fi mai rău decât să-ți dai seama că ai fost un prost. Mă uimește întotdeauna să descopăr că oamenii nu se gândesc la așa ceva de fiecare dată când văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
s-a întâmplat și cu echipa operativă (doi detectivi decrepiți și un expert legist) de la secția de poliție din Fortune Green, mai târziu. Harșt, șuieră lama în aerul închis al compartimentului, harșt și iar harșt! Profesorul se pregătea să dirijeze finalul. Nimeni nu este responsabil pentru ce se petrece în mintea altuia, nu-i așa, jidane? Au, vorbesc cam pe șleau acum, nu ți se pare? Ți-am spus cam ce știu despre tine, așa-i? Dar nu te teme. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
eliberaseră de sub plapumă, pe care încerca s-o dea jos de pe pat. Plapuma ateriză în cele din urmă pe covor. Mâinile i se apropiară de coapse și începură să le frământe; apoi de genunchi, pe care îi cuprinseră, iar în final reveniră la fese, apucându-le cu putere. Vaginul, intrusul acela rău voitor, alese tocmai momentul respectiv pentru a-și face simțită prezența pe dosul palmei stângi a lui Bull. Dintr-odată, Bull era în picioare, cu mintea revoltată de discrepanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
urgențe de la Whittington, le făcea femurul să intre în stomac, ca un diblu înfipt într-un perete. Asta în cazul în care aveau norocul să nu fie loviți de vreo mașină care cobora în viteză de pe pod. Gândindu-se la finalul „activ“ al vieții acestor oameni, fața lui atrăgătoare era umbrită de tristețe și compasiune. Pe scurt: chiar îi păsa. Însă asta ținu până când o voce suavă îi șopti la ureche: „E un sfânt“. Alan se opri și își dădu înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și aterizând pe covor. Iată cum ajunsese Alan: dependent de pornografia generată de propria-i minte îngustă. Un degustător de plăceri rafinat, cineva care se delectează cu buze de catifea, cu buze de satin, cu buze de mătase și, în final, cu buze calde, buze vii, buze umede. În definitiv, nu prea avea ce face, nu-i așa? Era suficient de matur și de căsătorit pentru a-și da seama că trupurile oamenilor se dilată și se contractă, că acumulează balast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
interesat, să-l însoțească. Era sigur că Razza Rob nu ar fi amuzat-o. În cele din urmă, Bull trebuise să plece. În barul minuscul domnea o atmosferă de impotență vulgară. Razza Rob nu suporta ca oamenii să plece înainte de finalul numărului său. Și, oricum, probabil că îl recunoscuse pe Bull, ale cărui cronici insensibile și constipate, pline până la refuz de analogii sportive, de altfel inutile, constituiau o sursă permanentă de resentimente pentru les artistes. Razza Rob nu-l cunoștea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
era. Îl stropise cu apă distilată, astfel ca Bull să aibă impresia că dezinfectează rana. Apoi aplicase un strat transparent de vaselină pe toată zona din spatele genunchiului. În continuare, se folosise de benzile de leucoplast ca să împreuneze buzele vaginului. În final, acoperise totul cu un bandaj trainic, dar flexibil. Stătuse în picioare pentru a-și termina treaba. Privindu-l pe Bull, aplicase strat după strat de bandaj, pansându-l strategic. După fiecare strat, îi ceruse lui Bull să-și miște piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan. Imagini ale lui Bull îl năpădeau ca o maladie a minții. Descoperi că abia se putea concentra la ceea ce îi spuneau pacienții de la consultațiile de după-amiază. (Vai, săracul doctor Margoulies, gândeau ei, muncește prea mult, e prea conștiincios.) La finalul zilei, Alan își luase trusa și o pornise spre casă. Naomi dădea de mâncare copilului în bucătărie, exact cum făcea și când plecase el de acasă. Cuprinse obrazul lui Naomi cu o mână prelungă și fină, iar pe al fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cerc de sticlă. Erau și fotolii cubice cu rotițe, evident asortate cu măsuța, îmbrăcate în huse oribile de vinilin caramel. Erau dispuse în chip ciudat, într-un colț al camerei, ca și cum ar fi fost izgonite de măsuța de cafea. La finalul unei pauze prea lungi, Margoulies spusese: — M-am gândit să trec pe la tine și să mă uit puțin la bandaj, John. Era excesiv de grijuliu. În mod ciudat, și Bull era suspicios. — Ar fi trebuit să dai un telefon, se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Morton văzuse vaginul lui Bull. Îl văzuse la fel de limpede cum văzuse mingea. Numai că mai văzuse și un vârcolac furându-i hainele de dimineață. Era șocat. Se retrăsese în vestiar să analizeze posibilitatea de a se lăsa de băut. La finalul meciului, când restul echipei i se alăturase, se făcuseră o mulțime de glume porcoase. — Masher zice că a văzut o pizdă pe piciorul lui John! Ha, ha, ha! Un păhărel în plus aseară, nu, Masher? Ia arată-ne tu scoica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acestuia, trebuia aleasă o zonă deosebită, cu munți falnici și ape limpezi. Astfel, Huangdi și alți doi adepți taoiști au pornit la drum pentru a găsi un asemenea loc. Au căutat în toate regiunile Chinei și au ales într-un final Muntele Yishan, situat în partea central-sudică a țării. Piscurile acestor munți sunt înalte și străpung straturile de nori albi ce par desfășurați asemeni unor eșarfe de mătase peste văile adânci. Impresionat de frumusețea zonei, Huangdi a fost convins că a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și Qin și-au ridicat fiecare ziduri de apărare. În anul 221 î.e.n, primul împărat al dinastiei Qin a reunificat țara, a conectat zidurile pe care le construise fiecare stat, continuând de asemenea extinderea acestuia și creând în final această minune a lumii. Marele Zid Chinezesc (Foto: Felicia Gherman) Împărații din dinastiile ulterioare au continuat să construiască și să repare Marele Zid, în special în perioada dinastiei Ming (sec.XIV-XVII), cu scopul de a stăvili invazia mongolilor și a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]