7,018 matches
-
reală, mai puternică și mai sugestivă. Dacă aș avea puterea să opresc timpul în loc, m-aș plimba printre speranțe, șoapte și vise, aș cutreiera pământul în lung și în lat ca să ajung la începutul curcubeului. Aș urmări linia lăsată de fluturi. I-aș învăța pe toți oamenii să dăruiască și pentru o clipă toți ar fi mai fericiți. Când timpul se scurge ireversibil din trecut, prin prezent spre viitor și ființe se nasc, trăiesc și mor, ar trebui să existe ceva
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tău pe care, altfel, le ia vântul“ (Nicolae Iorga) Vară iar... Fiica cea mai strălucitoare cu gene firave de mărar, ochi de mărgăritar și cercei de cireșe, a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori și fluturi multicolori. Fluturii care plutesc în văzduh plonjează pe gingașele petale ale florilor. Intrând în acest paradis mă cufundam în albastrul odihnitor al cerului și mă îndreptam spre visare, spre reverie formând vraja acestei lumi feerice. Frumusețea ei amintind de zânele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care, altfel, le ia vântul“ (Nicolae Iorga) Vară iar... Fiica cea mai strălucitoare cu gene firave de mărar, ochi de mărgăritar și cercei de cireșe, a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori și fluturi multicolori. Fluturii care plutesc în văzduh plonjează pe gingașele petale ale florilor. Intrând în acest paradis mă cufundam în albastrul odihnitor al cerului și mă îndreptam spre visare, spre reverie formând vraja acestei lumi feerice. Frumusețea ei amintind de zânele din poveștile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-și regăsi libertatea. Două aripioare subțiri rubinii s-au desfăcut în zbor și iată că gărgărița s-a pierdut în zarea trandafirie. Stăteam și priveam mirificul tărâm neschimbat de la ultima întâlnire, iar acum puteam înțelege adevărata frumusețe. Știu că zborul fluturilor din floare în floare înseamnă grație, iar simfoniile și sunetele de fluier ale păsărilor înseamnă fericire și armonie. Cunosc mirosul ierburilor, al frunzelor arse de soare, dar și culorile intense ale roadelor din livadă, în preajma amurgului. Priveam în zare marea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bucură-te că poți! Să trăim clipa! Doar pentru noi toate au fost create, să alegem frumosul, binele, lumina, să ne umplem de ele, dăruindu-le, celor ce nu o pot face. Aș vrea să fim transparenți, colorați, suavi ca fluturii de mai, iar Pământul să orchestreze muzici de pace. Lumea vorbește despre timp, în special, plânge lipsa lui. Măsor și eu clipele, dar cu alt ceas: ceasul adolescenței. El nu strălucește pe mână, dar scânteiază prin ochii mei albaștri. Ceasul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cuprindă pe vecie. Au ajuns pe munte și vara a venit transformându-i pe cei cinci în calități ale sale: căldură, lumină, veselie, blândețe și entuziasm. Astfel, vara a stăpânit Hemolotul, transformând albul iernii într-un colorit viu, omizile în fluturi, norii negri în curcubeu, iar spinii în flori.
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a pierdut un copil, care a ieșit în lume mult prea devreme. Femeile și-au întors capul de la fetița minusculă și nenorocită, dar eu am văzut doar frumusețea ei perfectă. Pleoapele ei era vrâstate cu vinișoare ca niște aripi de fluture, degețelele de la picioare erau ca niște petale de floare. Am ținut-o în brațe pe sora mea. Nu i s-a dat nume, n-a deschis niciodată ochii. A murit în brațele mele. Nu mi-a fost frică să țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
astăzi mai mult ca oricând, era nevoie de o perspectivă nouă. Zilele erau calde și scurte, curgeau deprimant. În noaptea de 15 septembrie, Michel avu un vis neobișnuit de fericit. Era lângă o fetiță care călărea În pădure, Înconjurată de fluturi și flori (la trezire Își dădu seama că această imagine, revenită după treizeci de ani, era din genericul de la „Prințul Saphir”, un serial de televiziune la care se uita duminică după-amiază În casa bunicii, și care-i mergea drept la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din când în când aleanul, dar îi ziceam : capul sus, Manuela ! Se oprește meditativă. După care am aflat că numele ei era Paula. Extraordinar. — Nu mi-e dor de casă, spun, sorbindu-mi ceaiul. Mintea îmi freamătă ca aripile unui fluture. Ce-am să fac ? Du-te acasă. Însă gândul de a mă întoarce în apartamentul meu, cu Ketterman la două etaje deasupra, îmi face greață. Nu pot să dau ochii cu el. Nu pot s-o fac. Sună-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am o groază de lucruri de făcut. Avem foarte multă treabă în perioada asta, așa că, în locul tău, eu n-aș mai suna. Legătura se întrerupe înainte să mai apuc să spun ceva. Las jos telefonul și mă uit la un fluture care dă din aripi la fereastră. N-a fost în regulă. N-a fost o reacție normală. În clipa în care am pomenit de ginerele lui, s-a debarasat imediat de mine. Ceva nu miroase a bine. E cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
m-ați ascultat. Sunteți singurul care a făcut-o. — Ne refuzi oferta ? spune Oliver Swan bulversat. — Da, vă refuz oferta. Ridic din umeri a scuze. Îmi pare rău. La reveredere. Pornesc spre ieșire cu picioarele împleticindu-mi-se. Și cu fluturi în stomac. I-am refuzat. Am refuzat statutul de partener senior la Carter Spink. Oare ce-o să zică mama ? La simplul gând îmi vine să izbucnesc într-un râs isteric. Sunt prea tensionată ca să aștept liftul, așa că o iau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar câștiga un Emmy. — Sunt bine. Ridic bărbia și-mi strâng valiza mai tare. O să fiu bine. Am... făcut ce trebuia. Însă în clipa în care mă uit în jur la stația goală și iau contact cu realitatea efectivă simt fluturi în stomac de panică. Habar n-am când o să fie următorul tren. Habar n-am măcar încotro vreau să mă duc. — Ai un plan, Samantha ? întreabă Dominic, băgându-mi microfonul în față. Un țel ? De ce nu vrea să mă lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poți. — Te sun. Mă mai privesc o dată În oglindă, apoi deschid ușa și pornesc pe scări. Deschid ușa de la intrare și În pragul ei se află Jack, În sacou și cravată. Îmi zîmbește, și toate temerile mele dispar ca niște fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sînt adversara lui. SÎnt cu el. — Bună, zice, cu un surîs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mînerul portierei, dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sînt ! zic stresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
arheologia. Profesorul ăla... A făcut o prostie, a furat niște monede de’alea vechi, aur curat, dacic, îți dai seama ce valoare era, de-l căutau și romanii, și p’ormă s-a cărat. Dădu să prindă cu mâna un fluture care tot încerca să se așeze pe gulerul halatului. Abia putu să ridice brațul. Oftă nemulțumit: - Tomnea a-mpărțit cu Goncea ce găsise p-acolo, pe la Cetatea Nouă. A prins și Goncea cheag de p’atunci, și l-a făcut scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
astea. Jambirică a lui Brandaburlea, de l-a pus Goncea diplomat în Sudica, ce crezi că păzește? Actele alea crezi că le-a adus Tomnea de la el din seif? Nu le-a ștampilat Jambirică? Vorbea, tot întorcând capul după rotocoalele fluturelui. Vergilică se îndură și-l strivi, pocnindu-l tocmai când se așezase pe umărul lui Chiosea. - Tomnea e mare, Vergilică. Nici nu-ți închipui tu cât de mare este. Auzii că s-a’ntors acuma în oraș, să-l facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
camerelor și acoperite cu bucăți de hârtie. Încă nu măturaseră fragmentele sfărâmicioase, căzute din tavan odată cu răzuirea, și Margareta, râzând, se străduia să le identifice drept țări, insule și contururi de animale. „Aici e Petka! Uite Java! Cipru! Un bizon! Fluturi! Și Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi plăcea să-l tachineze, știind că lui îi lipsește imaginația și că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
acum se întâmplau prea multe lucruri. De peste tot veneau oameni și animale. Oamenii veneau în pelerinaj, înfruntând o vreme capricioasă, și au adus cu ei mici gândaci care mișunau peste tot. Am descoperit în iarbă sute de insecte. Avem și fluturi, o droaie - să-ți faci insectar. Iezii de capră sălbatică behăie pe stânci când nu știu pe unde s-o apuce. Dacă văd o umbră mică și subțire scanând versanții, știu că trece un vultur și-mi acopăr urechile, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe unul vesel, și-l desenau bucălat, cu gropițe în obraji, cu pistrui (care serveau și ca element de sugerare a îmbujorării, că se imprima alb-negru), alergând pe câmpie în pantaloni scurți, urmat de un câine și o droaie de fluturi. Așa era și Hector. Chiar purta pantaloni scurți (în noiembrie) și hrănea câinii cu ochi albaștri din fața Moxei, era cel mai bun prieten al lor. În fine, l-am întrebat odată de ce-l cheamă Hector, și mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu stele, nori raze de lună, scoici, pescăruși, toate acestea sunt tot atâtea subiecte în haikuurile sau poemele tanka și senryu ale Taniei Nicolescu. Tanka, deși poezie de dragoste, în textele autoarei descoperim scheciuri de natură, Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Iar în senryu simțul umorului cu care este înzestrată depășește limitele hazului și devine ironie sarcastică. Coadă la loto degeaba risipesc bani de aur salcâmi Cartea se încheie cu texte în
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
hazului și devine ironie sarcastică. Coadă la loto degeaba risipesc bani de aur salcâmi Cartea se încheie cu texte în stil haiku, dar care se apropie mult de spiritul liric japonez: Pe țărmul pustiu visul verii eșuat cioburi de stele Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci valsul frunzelor. O admirăm pentru bijuteriile lirice pe care le-a ivit și considerăm că cititorul poate zăbovi pe paginile cărții, într-un moment de liniște și meditație. Laura Văceanu, 22 noiembrie 2010. POEZIA
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac zarvă speriind hoții Melci pe firele de iarbă legănați de vânt - iar visez la zbor Înflorită-n zori trompeta îngerului - câtă liniște Pisoiul vărgat strecurându-se-n iarbă - alt joc de fluturi Răcoarea din zori - înfioratele ape nasc sori gemeni Sub unda rece umbra firului întins - curcubeul prins În lanul de orz vântul cântec de flaut - șerpii unduiesc Când în sus când jos - furnica rostogolind un bob auriu Copil în iarbă - tot
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
minge cad stropii calzi Pești printre stele - castana fierbinte a lunii-n leagănul de unde-ntunecate albește-n așteptare Stol de porumbei măsurand cu zboruri largi cerul de toamnă - doar melcul umbrei călcând după mine prin frunze Se zbate-n geamuri fluturele rătăcit - cu zgomote seci castanele arămii îi numără clipele Se umple strada de foșnetul frunzelor - pentru o clipă din golul ramurilor lumina altor veacuri SENRYU Umbre pe apă - abracadabra și broasca saltă ... în lună Cutezanța viermelui frântă-ntr-o floare
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
parura - toți greierii tac Vântul sculpează dansul apelor mării - valuri de nisip Lipăit de tălpi goale-n băltoacele reci - ploaie de toamnă Sunetul toamnei - dintre castane ce iar cad culeg amintiri Ursuză ploaia plânge-n grădini hohotind greierii-au tăcut Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci - valsul frunzelor Răpăit de stropi reci și castane arămii - jazz-ul toamnei Clepsidra vegetală - ultima frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Alberto VázquezFigueroa PĂMÂNT VIRGIN Traducere din limba spaniolă și note de Adriana Steriopol Îl treziră papagalii din totdeauna, sporovăind în copacul din totdeauna. Privi cerul și pădurea prin zăbrelele de trestie. Din când în când, putea distinge doi fluturi urmărindu-se. Îi era de-ajuns o căutătură ca să știe că nu prezentau interes; nimeni n-ar da pe ei mai mult de zece pesos. Hotărî să se ridice și, de cum își puse picioarele pe pământ, înțelese că, în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o săptămână? Pe măsură ce câștiga noțiunea orelor, pierdea noțiunea zilelor, a săptămânilor și a lunilor. De fapt, acolo timpul era lipsit de valoare. Contau doar cel mai bun moment pentru pescuit, ora potrivită pentru vânat maimuțe sau clipa de pândă a fluturilor. Ziua n-avea nici o importanță. Nici luna... Ce lună o fi? Probabil ianuarie, dar erau toate atât de asemănătoare... Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig. Alergă pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]