5,224 matches
-
armata franca de sub comanda lui Pepin al Italiei, fiul lui Carol cel Mare și trupele tinerei Republici Venețiene. Cunoscând mai bine locurile și adâncimea fundului mării, venețienii au folosit bărci cu fund plat și fără margini, similare plutelor, atrăgând ambarcațiunile francilor în zonele cu pescaj mic și făcându-le să eșueze. Rezultatul luptei a pus capăt războiului și în același timp a întărit definitiv independența totală a Republicii Serenissime, care în același an și-a mutat sediul de la "Metamauco" (Malamocco) la
Fondamenta delle Zattere () [Corola-website/Science/333482_a_334811]
-
benedictini au trăit pe această insulă începând cel puțin din secolul al VIII-lea și pentru aproape cinci sute de ani. Prima clădire benedictina a fost construită între 764 și 804 de călugării refugiați acolo după ce au fost alungați de franci din Mănăstirea Sânto Stefano din Altino. Călugării benedictini s-au mutat apoi la Abația Sant'Ilario din apropiere de Malcontenta lăsând astfel pe insula un ospiciu pentru frații mai în vârstă. Reînvierea vieții monahale a avut loc în anul 1109
San Servolo () [Corola-website/Science/333516_a_334845]
-
În studierea acestuia se remarcă lucrările lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, Ovid Densusianu, Alexandru Philippide, Theodor Capidan, Sextil Pușcariu și ale lui Alexandru Rosetti, I.I. Rusu și Grigore Brâncuș. La acestea se adaugă cele ale lingviștilor străini Johann Thunmann, Jernej Kopitar, Franc Miklošič și Hugo Schuchardt. În istoria limbii franceze, idiomurile celtice vorbite în Galia înaintea cuceririi acesteia de către romani au constituit substratul limbii galo-romane. Elemente ale acestui substrat se găsesc în mai multe limbi romanice. Trăsături comune unor limbi chiar neînrudite
Substrat (lingvistică) () [Corola-website/Science/331188_a_332517]
-
Totuși Bouteflika este puțin câte puțin îndepărtat de pe scena politică, pe care o părăsește în 1981. El este adus în fața comisiei de disciplină a FLN și anchetat de către Curtea de Conturi. El a deturnat echivalentul a 60 de milioane de franci, bani publici pe care i-a depus în două conturi în Elveția. Alege și el să plece în exil în Elveția. Se întoarce în Algeria în ianuarie 1987 și participă în 1989 la Congresul de FLN, care îl alege membru
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
a dat în franceză "savon" „săpun”, sau , devenit în franceză "épeautre" „(varietate de) grâu”. Dar suprastratul germanic propriu-zis se constituie între secolele al V-lea și al VII-lea d.Hr., când în limba galilor romanizați intră cuvinte din limba francilor, care cuceresc o mare parte din Franța de azi. Influența lor n-a fost destul de mare pentru ca limba lor s-o asimileze pe cea a galoromanilor, dar destul de mare ca să dea numele Franței și a poporului francez. Cuvinte germanice vechi
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
tomate" „tomată”, "caoutchouc" „cauciuc”, "maïs" „porumb”. Limba portugheză aduce francezei mai puține cuvinte: "caramel", "marmelade", "pintade" „bibilică” (portugheze propriu-zise), "ananas" (cuvânt dintr-o limbă amerindiană din Brazilia). Influența germanică asupra limbii franceze nu se limitează la suprastratul constituit de limba francilor, ci continuă în Evul Mediu cu împrumuturi din alte limbi germanice. În primul rând este vorba de limba vikingilor care ocupă Normandia în secolul al X-lea și sunt asimilați de populația locală, care vorbea o limbă "oïl". De la ei
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
în uz ca o denumire alternativă în secolul al X-lea, iar numele de Pamplona a fost reținut până în secolul al XII-lea. Casa de Iniguez a fondat regatul Navarei (Pamplona) în jurul anului 824, atunci când s-au răzvrătit împotriva autorității francilor (Carolingieni). În 905, o coaliție a vecinilor l-au forțat pe Fortun Garces să se retragă la mănăstire și a fost înscăunat în locul său un descendent al unei noi linii dinastice. Sub domnia lor, numele Navara a început să-l
Lista de monarhi ai Regatului Navarei () [Corola-website/Science/331398_a_332727]
-
concesiune pentru iluminarea Bucureștiului cu gaz și electricitate, pe o durată de 40 de ani. În urma acestui act societatea își schimbă numele în "Societatea generală de gaz și electricitate S.A.R. din București", cu un capital de 10.000.000 de franci francezi. Noul concesionar a întocmit proiectul și în scurt timp a început construirea unei uzine electrice centrale și a unei rețele generale de distribuție pentru întreg orașul. Uzina electrică a fost amplasată pe vechiul teren al Uzinei de gaz de la
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
Belgia. Ca urmare a legii privind reglementarea problemelor energetice, promulgate în 1924, Primăria Municipiului București cumpăra toate acțiunile S.G.G.E printr-o operațiune de ordin bancar, plata făcându-se prin obligațiuni în valoare totală nominală de 36.720.000 de franci francezi, cu o dobândă fixă de 7%. Amortizările urmau să fie făcute în termen de 30 de ani (1954), iar cupoanele și cota de amortizare urmau să fie asigurate de S.G.G.E. Această societate mai avea în același timp pe piața
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
fie făcute în termen de 30 de ani (1954), iar cupoanele și cota de amortizare urmau să fie asigurate de S.G.G.E. Această societate mai avea în același timp pe piața externă obligațiuni de 5% în valoare de 7.600.000 franci francezi, care urmau să fie amortizați până în 1964 corespunzător planului de emisiune. În acest mod, vechii acționari francezi și-au văzut asigurată remunerarea capitalului investit, iar Primăria Municipiului București și-a realizat pe această cale unul dintre dezideratele ei, acela
Uzina electrică Filaret () [Corola-website/Science/334120_a_335449]
-
mongolii au capturat Damascul. Mongolii au încercat să formeze o alianță franco-mongolă (sau, cel puțin, să ceară supunerea) cu rămășițele Regatului Cruciat al Ierusalimului, centrat acum în Acra, dar Papa Alexandru al IV-lea a interzis acest lucru. Tensiunile dintre franci și mongoli au crescut când Iulian de Sidon a cauzat un incident ce a rezultat în moartea unuia dintre nepoții lui Kitbuqa. Furios, Kitbuqa a prădat Sidonul. Baronii de Acra și ultimele avanposturi cruciate au fost contactați și de mameluci
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
ce a rezultat în moartea unuia dintre nepoții lui Kitbuqa. Furios, Kitbuqa a prădat Sidonul. Baronii de Acra și ultimele avanposturi cruciate au fost contactați și de mameluci, care căutau ajutor militar împotriva mongolilor. Deși mamelucii erau inamicii tradiționali ai francilor, baronii de Acra i-au considerat pe mongoli drept amenințarea imediată și, ca urmare, Cruciații au optat pentru o poziție de neutralitate prudentă între cele două forțe. Într-o mișcare neobișnuită, au fost de acord ca mamelucii egipteni să mărșăluiască
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
un han de la marginea pitorescului orășel aflat pe malul Rinului, împărțind odaia cu un industriaș german care se refugia din calea războiului; industriașul Walhenfer le-a mărturisit, în timpul mesei, că avea la el o sumă considerabilă de 100.000 de franci în aur și diamante. Unul dintre cei doi chirurgi (Prosper Magnan), impresionat de această dezvăluire, nu poate să doarmă și se gândește să-l omoare pe industriaș pentru a-i lua banii, dar nu are curaj să-și pună intenția
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
lui Clément Marot, care le-a adunat și le-a editat (1533). Datorită stilului de versificare diferit de cel preferat de Villon (1-3/2-4) există posibilitatea să fie vorba de un fals. <poem> " Item, à maistre Andry Courault" "Les Contreditz Franc Gontier mande;" "Quant du tirant seant en haut" "A cestuy là riens ne demande." Citat de André Lanly în introducerea la "Œuvres de Villon". </poem>
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
-lea. Limba galică o influențează pe cea latină, constituind substratul viitoarei limbi franceze. Se formează astfel o limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub influența francă
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
limbă numită de lingviști galo-romană. Secolele V-VIII sunt perioada limbii galo-romane, la începutul căreia nordul Galiei este cucerit de către tribul germanic al francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub influența francă, încep să formeze o grupare numită "oïl", iar cele din sud, cu alte trăsături comune, încep să
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
accelerat după căderea Imperiului Roman de Apus (anul 476) și se poate considera că în secolul al V-lea limba galo-romană era formată, continuându-și evoluția. În secolul al V-lea, partea de nord a Galiei a fost ocupată de franci, care au înființat aici un regat. În anul 486, regele Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al autorității romane la Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează, câștigând astfel sprijinul populației galo-romane
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în secolul al V-lea limba galo-romană era formată, continuându-și evoluția. În secolul al V-lea, partea de nord a Galiei a fost ocupată de franci, care au înființat aici un regat. În anul 486, regele Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al autorității romane la Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează, câștigând astfel sprijinul populației galo-romane. Numărul francilor este relativ redus (circa 5%) față de cel al galoromanilor și, după o
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
au înființat aici un regat. În anul 486, regele Clovis I al francilor îl învinge pe ultimul reprezentant al autorității romane la Soissons și își extinde puterea de la Rin până la Loara, apoi se creștinează, câștigând astfel sprijinul populației galo-romane. Numărul francilor este relativ redus (circa 5%) față de cel al galoromanilor și, după o perioadă de bilingvism germano-galo-roman, majoritatea lor adoptă limba populației galo-romane, influențând totuși această limbă în asemenea măsură, încât această influență constituie un suprastrat în formarea limbii franceze. În ceea ce privește
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
conștiința faptului că se vorbește o limbă diferită de latină. De aceea, la conciliul din Tours (anul 813), preoților li se impune să predice într-un limbaj numit în documentele conciliului "rustica romana lingua". În anul 842, Ludovic Germanul, regele francilor răsăriteni, și fratele său, Carol cel Pleșuv, regele francilor occidentali, jură să fie aliați în opoziția față de fratele lor mai mare Lothar. Textul care consfințește alianța este cunoscut sub numele de "Jurămintele de la Strasbourg", redactat în principal latinește, dar cu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
latină. De aceea, la conciliul din Tours (anul 813), preoților li se impune să predice într-un limbaj numit în documentele conciliului "rustica romana lingua". În anul 842, Ludovic Germanul, regele francilor răsăriteni, și fratele său, Carol cel Pleșuv, regele francilor occidentali, jură să fie aliați în opoziția față de fratele lor mai mare Lothar. Textul care consfințește alianța este cunoscut sub numele de "Jurămintele de la Strasbourg", redactat în principal latinește, dar cu părți destinate a fi citite armatelor celor doi, scrise
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
care consfințește alianța este cunoscut sub numele de "Jurămintele de la Strasbourg", redactat în principal latinește, dar cu părți destinate a fi citite armatelor celor doi, scrise în cele două limbi ale acestora, "rustica romana lingua" (protofranceza) și limba germanică a francilor răsăriteni. Deși "rustica romana lingua" păstrată în scris nu mai este limba latină, ea nu poate fi considerată nici redarea fidelă a limbii vorbite de popor, pentru că aparține clericilor. Aceștia sunt influențați de latina bisericească a epocii și chiar de
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
cm. A avut ca subtitluri: "„organe hebdomadaire des revendications et des intérêts roumains”" până la 17 octombrie 1918 când devine "„organe hebdomadaire de l’Unite Nationale roumaine”". Costul unui număr era de 10 centime iar abonamentul pe un an costa 10 franci. A fost tipărit la tipografia „Wellhoff et Roche”. La Paris, ziarul a avut ca directori pe Pavel Brătășanu (Pavel Bratashanu), Constantin Banu, Constantin Mille (directorul ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”) și Emile D. Fagure (redactorul șef al ziarelor „Adevărul” și „Dimineața
La Roumanie (ziar conservator) () [Corola-website/Science/331890_a_333219]
-
noi"”, la funcția de director și profesor al Școlii de Belle Arte din București și director al Teatrului Național. În Albumul Contimporani înfățișează politicieni ai timpului ca: parlamentarul Anastase Stolojan ("Latifund și... lat la ceafă") - burtos, fumând trabuc de 5 franci; deputatul Nicolae Filipescu prezentat în costum de războinic cu o pană în mână, aluzie la ziarul Epoca pe care-l patrona; prim-ministrul Lascăr Catargiu - în chip de boier cu șalvari, antiriu și ișlic pe cap; liberalul Dimitrie A. Sturdza
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
produsă la fața locului, din cele mai vechi timpuri. Hameiul era utilizat în farmacopee sau în fabricarea berii la abație, care poseda și o frumoasă plantație de hamei care, la risipirea bunurilor mănăstirești, la Revoluție, s-a vândut cu de franci. Între stână, cotețul porcilor și "fabrica de bere", în apropiere de "Fântâna Spălătoriei", se afla cuptorul de var, care, odată stins, era utilizat pentru spoirea zidurilor adăposturilor animalelor, și cu care se umpleau sarcofagele de piatră unde odihneau corpurile înmormântate
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]