5,423 matches
-
au ctitorit țara și neamul, sunt adevăratele personaje ale literaturii lui B. Aflați în crepusculul vieții, după ce au pătimit privațiuni și umilințe de tot felul pentru vini imaginare, ei și-au iertat călăii și nu-și clamează strident și inutil frustrările, ci își trăiesc plenar, bonom sau înțelept boema în care s-au instalat cu secretă plăcere. O anume detașare a autorului, ca și ironia tandră cu care sunt consemnate zbaterile lor întru supraviețuire nu fac din acești inși pitorești personaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285703_a_287032]
-
al pacientului nu este cuprins numai între cele două alternative: sănătatea sau boală. Între ele există numeroase și variate nuanțe de care trebuie să țină seamă. Un factor important ce poate determina sensul vieții sau destinul unei persoane îl reprezintă frustrările, conflictele și stările complexuale. Boala psihică nu înseamnă, în spiritul antropologiei psihopatologice, numai o stare de alteritate a persoanei, ci și un mod de viață, un tip de existență particulară, nevrotică, psihotică etc. Observația este acțiunea de a privi cu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
probleme datorită teoriei destul de complicată care stă la bază, caracterului desuet al imaginilor și slabei validități a unora dintre factori. Alegerea culorilor este folosită ca mijloc diagnostic în piramida culorilor (Pfister-Heiss) și în testul culorilor al lui Luscher. Toleranța la frustrare este parametrul căruia i se adresează testul de frustrare al lui Rosenzweig (Picture Frustration Test). Tehnici proiective constructive urmărind să determine geneza conflictelor sau a bolii. Caracteristica generală a acestor probe ce încearcă să stabilească originea conflictelor și a tulburărilor
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
caracterului desuet al imaginilor și slabei validități a unora dintre factori. Alegerea culorilor este folosită ca mijloc diagnostic în piramida culorilor (Pfister-Heiss) și în testul culorilor al lui Luscher. Toleranța la frustrare este parametrul căruia i se adresează testul de frustrare al lui Rosenzweig (Picture Frustration Test). Tehnici proiective constructive urmărind să determine geneza conflictelor sau a bolii. Caracteristica generală a acestor probe ce încearcă să stabilească originea conflictelor și a tulburărilor este faptul că scopul determină modalitatea de interpretare. Materialul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
afirmare, cea de a acționa și a avea succes și de a privi înainte și de a aspira. Ele prezintă o importanță specială și de aceea atunci când selecția este făcută de către o persoană sănătoasă, normal echilibrată, eliberată de conflicte interioare, frustrări și autoinhibării, ele ar trebui să apară în primele 4-5 locuri ale preferințelor. Culorile auxiliare violet , maro, negru și gri (5, 6, 7 și 8) reprezintă o categorie destul de diferită. După Luscher, negrul și griul nu sunt stricto sens culori
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
le pune înainte de a ști dacă este momentul oportun pentru finalul terapiei. Este bine să se cunoască dacă: * problemele emoționale ale copilului sunt sub control (copilul a învățat să-și controleze comportările impulsive și are o mai bună toleranță la frustrare); * nivelul de gândire al copilului adecvat vârstei (copilul normal trebuie să aibă o bună înțelegere a cauzei și efectului, să fie realist în judecarea situațiilor și să fie capabil să discrimineze importantul de neimportant în viața sa); * nivelul fanteziei copilului
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
larg, a cărui sferă se întinde de la o tulburare de dispoziție trecătoare, până la o boală psihică gravă. Astfel, fiecare persoană poate experimenta pe parcursul vieții unele stări de tristețe sau melancolie, stări inerente existenței umane și care apar datorită eșecurilor, pierderilor, frustrărilor, având la bază un complex cauzal. Diferența dintre o tristețe firească înțeleasă ca reacție la o situație aversivă și depresia ca simptom este de ordin cantitativ și nu calitativ. Depresia este pentru unii o reacție de scurtă durată, temporară și
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
stadiul oral (0-1 an); stadiul anal (2-3ani); stadiul falic (3-5 ani); stadiul de latență (5-12 ani) și stadiul genital adult (12-18 ani), (apud Hoeksema, S.N., 1998)166. Potrivit concepției sale fie datorită unei slăbiri native a evoluției vitale, fie unor frustrări grave care împiedică dezvoltarea, evoluția copilului se poate opri la o anumită etapă de creștere, având loc fenomenul de "fixație" la stadiul respectiv. Fixarea este inseparabilă de noțiunea de regresiune, regresiunea presupunând întoarcerea la o conduită din trecut și adoptarea
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
trecut și adoptarea mai mult sau mai puțin durabilă a unor atitudini și comportamente caracteristice nivelului de vârstă la care s-a produs fixarea, de obicei acesta fiind o stare de insuficientă maturizare. Astfel, depresia este explicată prin apariția unor frustrări grave în perioada 0-1 an, corespunzătoare stadiului oral de dezvoltare, ceea ce determină fixația la nivelul acestui stadiu precum și redobândirea neajutorării specifice copilului aflat în această fază a dezvoltării. Autoacuzarea întâlnită în depresie este explicată prin mecanismul identificării inconștiente cu o
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
consecințele depresiei materne, pierderea unui părinte (chiar dacă decesul a avut loc cu mulți ani în urmă), divorțul sau separarea părinților, dar și relațiile cu aceștia. La vârsta adultă, indivizii suferă o criză existențialistă, în momentul în care s-au acumulat frustrările și dezamăgirile vieții, ei fiind foarte conștienți de oportunitățile pe care le-au ratat; acceptarea limitelor și a realității este dureroasă ducând la depresie. Sunt întâmpinate dificultăți în diagnosticarea cu depresie a persoanelor adulte, datorită faptului că s-a constatat
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pe cea a suicidului, dată fiind frecvența relației de cauzalitate dintre ele (Cosman, D., 2000)365. Modelul crizei după Caplan (1964)366, explică de ce este probabil ca o persoană să dezvolte o stare psihologică aparte încărcată de emoții, resentimente sau frustrări, pe când altă persoană aflată într-o situație similară rezolvă cu atenție această situație. Înțelegerea crizei depinde și de înțelegerea mecanismelor normale de coping, mecanisme care au fost descrise mai ales pentru a explica reacțiile emoționale provocate de doliu. Mecanismul normal
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
America se folosesc chiar "crisis card" pe care sunt notate mai multe numere de telefon ale personalului medical, care poate fi chemat la orice oră. Se știe că o persoană într-o criză suicidară are o toleranță foarte scăzută la frustrare. Efortul zadarnic de a obține ajutor, pe moment poate fi interpretat ca o rejecție din partea celorlalți sau ca o situație fără ieșire (Kendell, R.E., Zealley, 1988)369. Când sinuciderea este premeditată, subiectul își organizează planuri strategice cu mult înainte. Acest
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
-și trăi viața mai productiv și de a putea să înlăture pe cât posibil, sursele de stres din existența lor. Se cunoaște că o sinucidere a unei rude foarte apropiate, prieten, iubit, induce la supraviețuitori sentimente foarte intense de vinovăție, pierdere, frustrare, chiar ură. În mintea supraviețuitorului se creează o ruminație dureroasă în legătură cu propriile acte și comportamente. Astfel, ei trebuie să facă față durerii cauzate de pierderea persoanei apropiate si să lupte cu propriile tendințe de autoînvinovățire, referitoare la relațiile anterioare cu
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
conformism și obediență. Localismul de orice tip apare astfel ca o formă de nesupunere, de articulare a unor valori concurente cu ale centrului. Totuși, negarea sau persiflarea localului ori intențiile de uniformizare vor alimenta întotdeauna complexe, sentimente de nedreptățire și frustrare. În construirea imaginii intelectualului din nordul Moldovei voi porni de la constatarea că pentru o bună parte din oamenii locului, triada Eminescu-Iorga-Enescu apare ca unul dintre cele mai puternice repere identitare. Dovadă o constituie și crearea în timp a unui ansamblu
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
asta drăcească, dacă nu era copacul?3 Lăsând umorul la o parte, observatorii capitalei interbelice își manifestau adesea nemulțumirea față de imaginea orașului. Un articol semnat probabil de neiertătorul Camil Petrescu, la începutul anului 1924, în Săptămâna muncii intelectuale, dă glas frustrărilor: "E nesfârșit de urât orașul acesta. Priviți toate străzile pline de un fel de ciulama specială, priviți atâți trecători murdari până la ceafă de noroi, stropiți de automobile ca de stropitori, abia târându-și paltoanele și galoșii [...] De zece ori omul
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
prea protector se teme de respingerea odraslei, începe să fie prea concesiv și îi oferă tot ce îi cere, chiar dacă sunt și chestiuni nerezonabile. Psihologii subliniază că nu e bine să-i oferi copilului tot ce-și dorește: există o frustrare educativă necesară pentru a-l învăța să se autodisciplineze. Da părinții supraprotectori își țin copiii sub un clopot de sticlă și nu le creează reflexe sănătoase de reacție la dificultățile vieții. Uneori este indicat să-ți lași copilul să găsească
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
mai mult aleargă. Nu mor câinii, când vor caii. Mai moare măgarul, mai cade samarul. Un alt mijloc este Biblia: . Al treilea mijloc este cunoașterea oferită de urmarea unei căi spirituale. 2. Justețea motivațiilor. Motivațiile subiective sunt: orgoliul, ura, mânia, frustrarea, patima puterii, paguba etc. Cel mustrat decodează motivațiile subiective, agresivitatea lor și refuză mustrarea. Motivațiile obiective sunt: idealul, delimitarea ori lupta cu Răul ca principiu, progresul spiritual al celui mustrat, iubirea adevărată de aproape și au frumusețea și puterea de
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
spiritual al celui mustrat, iubirea adevărată de aproape și au frumusețea și puterea de a face ca sfatul și mustrarea să fie primite, urmate, să fie lucrătoare. 3. Forma mustrării. Toți avem tendința să corectăm greșeala imediat și sub imperiul frustrării, ori pagubei (morale ori materiale). Țipăm, jignim, ne agităm. Tensiunea interioară transpare în ton și cuvintele alese. Tonul ridicat și jignirile transformă sfatul ori dojana, în dispută și pe cel mustrat, în dușman. Mustrarea și sfătuirea cer o voce blândă
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
Pentru problema semnificațiilor democrației la nivel de masă se face trimitere la Morlino (1998). 88 Fenomenul populist se identifică cu propunerea de a replasa "poporul" în centrul democrației, el a fost recent analizat ca o formă de reacție la tensiunile, frustrările, nemulțumirea cetățenilor, într-un cuvânt la stare generală de malaise a democrației apărută în ultimii ani în Europa Occidentală (Mény și Surel 2002). 89 Prin acest termen se definește o politică totalitară, pusă în aplicare de către regimul nazist german, care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
tuturor, asumînd sacrilegii și torsiuni în numele libertății de gîndire și expresie. Nimic mai rafinat și în același timp nimic mai greu accesibil decît franceza clasică, în schimb, nimic mai bogat și spumos ca această limbă creo lizată, născută din toate frustrările, umilințele, visele de frumusețe amestecate. Francezul nu este dezinvolt în propria limbă, pe care nu prea are dreptul s-o atingă, s-o miroase, s-o chinuiască, s-o iubească, s-o urască. A fost învățat să o respecte, să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
timpului, femeia se descurajează, devotamentul o apasă tot mai mult. Vocea ei, mai întîi timidă și ezitantă, se întărește treptat și începe să-i povestească bărbatului adormit îndoielile și spaimele ei, apoi rătăcirile, suferințele, suma ireductibilă a ranchiu nilor sale, frustrările, umilințele îndurate ca urmare a unor tradiții ce nu menajează deloc femeile. Finalul nu intră în tiparele romanești occidentale ; bărbatul se trezește subit din comă și "pocnește", ca o syngué sabour, înșfăcîndu-și nevasta și sucindu-i gîtul, în timp ce ea îi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sufletele și trupurile imaculate de vîrtejul patimilor ce începeau să înfierbînte spiritele din acel areal geografic. De fapt, seria de litote aparent liniștitoare loc izolat, mânăstire, tinere fete se dovedește a fi o construcție sartriană, un huis clos în care frustrările și invidiile vîrstei se îmbină periculos cu efluvii etnice maladive. Astfel, junele hutu, aparținînd grupului aflat pe atunci la putere, le țin cumva ostatice spiritual pe cele din etnia tutsi, nelăsîndu-le vreo clipă să uite că sunt cel mult tolerate
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și practicilor exclusiviste. Peste toate acestea se evidențiază figura pitorească a domnului de Fontenaille, un alb bătrîn care locuiește în apropierea pensionatului și care se simte încredințat cu o misiune divină, aceea de a regăsi "memoria pierdută" a poporului Tutsi. Frustrările și neîmplinirile propriei vieți se proiectează în fantasme rocambolești și în tentativa de a trasa o legătură istorică între această etnie și Egiptul faraonilor negri, nobilă întreprindere care îl conduce la schițarea portretelor liceenelor tutsi, ale căror trăsături i le
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încleștări ale epocii sale. Desigur, relativ recenta "divulgare" a înclinațiilor homosexuale ale scriitorului a contribuit și ea la acest puseu de interes resuscitat, deși, spre deosebire de Gide, Mauriac a fost mult mai discret în această privință și mult mai chinuit de frustrări și remușcări, din perspectiva religiei pe care o practica cu fervoare. Ca mai întotdeauna, cînd ridicăm ușor voalul asupra unui trecut despre care credeam că știm tot și pe care l-am clasat la raionul de antichități, descoperim accente surprinzător
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care îl interesează la fel de puțin ca toate cele ce o precedaseră, tot mai sufocat de senzația blocării într-un mecanism repetitiv, ucigător. Primele rînduri conțin în germene esența romanului. Apoi, cititorul pătrunde în cercuri concentrice în această lume întunecată a frustrărilor, obsesiilor și neîmplinirilor care, însă, rămîne profund umană. Odată ce s-a debarasat de cadavrul stînjenitor (care e "rece ca un jambon și deja aproape cenușiu"), cu o indiferență ce l-ar fi făcut invidios și pe Străinul lui Camus, profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]